Inadmissibility of administrative damages action based on regulatory inaction to stop third-party frequency interference rather than an attackable administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 aprilie 2015, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţionala pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, să dispună:

1. obligarea ANCOM la repararea prejudiciului alcătuit din echivalentul în RON la cursul de schimb valutar euro - RON de la momentele efectuării plaţilor următoarelor sume:

a) sumele suportate până la momentul introducerii prezentei acţiuni - în valoare de 39.702.842,03 RON (echivalentul sumei de 7.210.900 euro plus TVA) - precum şi:

b) sumele ce vor fi suportate până la momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond (în valoare de 607.300 euro plus TVA lunar), A. urmând să facă dovada suportării acestora pe măsura intervenirii fiecărei noi scadenţe lunare, până la acoperirea integrala a sumei reprezentând valoarea Soluţiei de remediu, în cuantum de 15.105.800 euro plus TVA (echivalent în RON);

2. compensarea judiciară a prejudiciului menţionat la pct. A cu parte din sumele pe care reclamanta le va plăti către ANCOM cu titlu de tarif de utilizare a spectrului astfel încât, ca efect al compensării:

a) echivalentul în RON al sumei de 4.587.500 euro, reprezentând cuantumul trimestrial al tarifului de utilizare a spectrului alocat A. prin Licenţa MT-CEL-02/2013, scadent după momentul pronunţării sentinţei în acest dosar, ar urma sa fie compensat cu partea din sumele plătite de A. din costul total al Soluţiei de remediu până la momentul pronunţării sentinţei, respectiv: (i) suma de 6.343.675,08 RON echivalent al sumei de 1.145.000 euro plus TVA aferenta Contractului B., deja plătită la data de 18.02.2014, respectiv 24.12.2014, la care se adaugă (ii) suma aferenta Contractului C., alcătuita la rândul sau din suma de 6.609.780,94 RON, echivalentul a 1.207.500 euro plus TVA (trei rate lunare în valoare de 402.500 euro plus TVA fiecare, plătite în aprilie- iunie 2014), la care se adaugă şi echivalentul în RON al ratelor lunare ulterioare, în valoare de 607.300 euro plus TVA, plătite până la momentul pronunţării sentinţei, până la concurenţa echivalentului în RON al sumei de 4.587.500 euro.

b) următoarele taxe trimestriale, având valoarea echivalentului în RON a sumei de 4.587.500 euro fiecare, sa se compenseze cu restul ratelor plătite de A. în baza Contractului C., sume rezultate (i) pe de o parte, din cumularea ratelor lunare în valoare de 607.300 euro plus TVA (echivalent în RON) fiecare, neacoperite de prima taxa trimestriala scadentă după momentul pronunţării sentinţei şi, (ii) pe de altă parte, cu restul ratelor lunare în valoare de 607.300 euro plus TVA, până se ajunge ca ANCOM să acopere valoarea integrala a soluţiei de remediu în cuantum de 15.105.800 euro plus TVA (echivalent în RON).

Prin Sentinţa nr. 2863 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, având ca obiect "pretenţii".

Împotriva Sentinţei civile nr. 2863 din 4 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii de către prima instanţă în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.

Se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte obiectul acţiunii apreciate de prima instanţă ca inadmisibilă în raport de dispoziţiile ce reglementează soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ conform art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că acţiunea în despăgubiri formulată este admisibilă deoarece despăgubirile rezultă din refuzul pretins nejustificat al autorităţii de a îndeplini anumite operaţiuni administrative legate de executarea unei licenţe în urma licitaţiei organizate în anul 2012.

Se arată că prejudiciul pretins nu îşi are izvorul direct în limita obţinută la 27.07.2013 ca act administrativ atipic prin care autoritatea ANCOM acordă unui furnizor autorizat dreptul de a utiliza una sau mai multe frecvenţe radio conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 111/2011 ci în modalitatea în care părţile au înţeles să se raporteze la acel act.

În opinia reclamantei licenţa reprezintă un act administrativ respectiv un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c1) din Legea nr. 554/2004, iar acţiunea în pretenţii derivă din executarea defectuoasă a acestui contract.

Executarea pretinde recurenta i-a produs prejudiciul pretins prin cererea de chemare în judecată.

Se susţine în recurs că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că acţiunea este inadmisibilă soluţia reprezentând o derogare de dreptate, obiectul fiind încadrabil în dispoziţiile art. 8 (1) din Legea nr. 554/2004, iar despăgubirile materiale fiind admisibil a fi acordate conform art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004. Aceste despăgubiri reprezintă o consecinţă directă a refuzului autorităţii pârâte de a efectua anumite operaţiuni administrative, care erau în competenţa autorităţii pârâte şi care vizau oprirea unor acţiuni vătămătoare pentru recurenta-reclamantă din partea unor societăţi terţe.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Soluţia de apreciere a acţiunii în despăgubire (pretenţii) ca inadmisibilă şi de respingere ca atare a acestuia de către prima instanţă este dată cu interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 1, 2, 8 şi 18(1) şi (3) şi a art. 19 din Legea nr. 554/2004 în cauză despăgubirile solicitate neputând fi acordate în baza normelor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004 deoarece obiectul acţiunii nu poate fi circumscris în cadrul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sau ale art. 19 din acelaşi act normativ.

Soluţia dispusă de prima instanţă nu reprezintă o denigrare de dreptate sau o îngrădire a accesului la justiţie recurenta-reclamantă având deschis accesul la justiţie în sensul art. 21 din Constituţie deoarece poate formula acţiune în justiţie calea dreptului comun în pretenţii civile în măsura în care apreciază că o persoană i-ar fi cauzat un prejudiciu prin actele şi faptele sale.

Despăgubirile solicitate în prezenta cauză nu pot fi acordate în baza Legii nr. 554/2004 deoarece acţiunea astfel cum a fost formulată este inadmisibilă atât în raport de dispoziţiilor art. 8 alin. (1) cât şi de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 neputând fi analizate ca o cerere subsidiară în despăgubiri solicitate pe calea unei acţiuni principale sau o cerere ulterioară formulată în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004.

În mod corect prima instanţă neavând temei legal în raport de obiectul dedus judecăţii a respins acţiunea astfel cum a fost formulată ca inadmisibilă. Aceasta deoarece în cauză, în acţiune reclamantei-recurente în despăgubire lipsea elementul esenţial care poate determina aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor legii speciale a contenciosului administrativ în raport de normele de drept comun, respectiv obiectul acţiunii.

În cauză obiectul acţiunii nu poate fi încadrat a fi reprezentat de un act administrativ individual tipic sau asimilat sau un contract administrativ ceea ce solicită recurenta pe calea unei acţiuni principale neputând fi acordat ca soluţie în baza art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanţa poate hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale cauzate de un act administrativ atacat numai în măsura în care acesta este anulat în tot sau în parte, daunele putând fi solicitate odată cu acţiunea principală sau ulterior în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Din 2007 este o practică consolidată la nivelul instanţelor de contencios administrativ şi la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că despăgubirile în contencios administrativ pot fi solicitate odată cu acţiunea principală ca o cerere accesorie care urmează soarta acţiunii principale conform art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reţine susţinerile reclamantei-recurente privind greşita calificare a obiectului acţiunii de către prima instanţă.

Obiectul acţiunii vizând obligarea intimatei-pârâte la plata unor despăgubiri pentru repararea unui prejudiciu pretins a fi cauzat de unele acţiuni ale pârâtei a fost corect calificat de instanţa de fond în sensul că în cauză izvorul pretenţiilor nu-l reprezintă un contract administrativ, iar valabilitatea licenţei de funcţionare reprezintă temei al pretenţiilor financiare ale recurentei-reclamante.

Curtea nu va reţine că obiectul acţiunii s-ar circumscrie unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 respectiv neefectuarea unor operaţiuni administrative solicitate a fi dispuse de către pârâtă în limitele competenţelor sale.

Ceea ce solicită recurenta-reclamantă ca temei al despăgubirilor solicitate nu se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/204 neputând fi calificat ca refuz nejustificat faptul că intimata - pârâtă nu a luat faţă de terţe persoane anumite măsuri solicitate de recurentă, care apreciază recurenta-reclamantă că sunt necesare pentru interesele sale financiare şi care au ca fundament valabilitatea licenţei privind emiterea frecvenţei afectată de interferenţe prejudiciabile în baza căreia se solicită acordarea de despăgubiri.

În cauză în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 554/2004 aceasta în condiţiile în care nu există o acţiune principală soluţionată în favoarea reclamantei prin care să se constate nelegalitatea unui act administrativ unilateral tipic sau asimilat de natură a justifica formulare unei acţiunii ulterioare în repararea prejudiciului, care nu a fost cerut în acelaşi timp cu anularea actului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 497 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2863 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2019.

GGC - GV