Culpable non-execution of administrative judgment required for special enforcement fines under Law 554/2004

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi reclamanta-creditoare Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi (UAT municipiul Iaşi) a solicitat, în temeiul art. 24 şi art. 25 din Legea 554/2004, aplicarea conducătorului pârâtei debitoare SC A. a unei amenzi egale cu 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere în punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 70/CA/2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi şi obligarea la plata de penalităţi de întârziere, conform art. 905 C. proc. civ., pentru refuzul de a pune în executarea hotărârea judecătorească.

Prin Sentinţa nr. 137/2018, instanţa de fond Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:

"Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă;

Admite cererea formulată de reclamanta-creditoare Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Iaşi, reprezentată de Primarul municipiul Iaşi, cu sediul în mun. Iaşi, bd. x nr. 11 în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului -A., aflată în insolvenţă, cu sediul în mun. Bucureşti, bd. x, Sector 1 (cu sediul pentru corespondenţă în mun. Bucureşti, Şoseaua x, Sector 1), prin administrator judiciar provizoriu B., cu sediul în mun. Bucureşti, bd. x.

Aplică conducătorului pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului -A. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, până la data executării obligaţiilor instituite prin Sentinţa civilă nr. 70/CA/18.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2015.

Aplică pârâtei debitoare Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului - A. şi, pe cale de consecinţă, obligă pârâtă-debitoare la plata către creditoarea UAT Municipiul Iaşi a unei penalităţi de 100 de RON pe zi de întârziere, până la data executării obligaţiilor instituite prin Sentinţa civilă nr. 70/CA/18.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2015".

Împotriva Sentinţei civile nr. 137/2018 din data de 02.11.2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat cereri de recurs pârâţii C. - în calitate de conducător (administrator special al Regiei Autonome de Distribuţie a Filmului - A. - aflată în insolvenţă) şi pârâtă Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului - A. - prin administrator judiciar B., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi invocă faptul că soluţia dispusă asupra cererii având ca obiect obligarea conducătorului autorităţii-pârâte la plata unei amenzi şi obligarea autorităţii la plata unor penalităţi de întârziere este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Se apreciază de recurenţi că în mod nelegal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii aplicării procedurii de executare prevăzută de norma specială reglementată de dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 arătându-se că obligaţia stabilită prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 70/2016 a Curţii de Apel Iaşi definitivă la data de 29.07.2017 a fost executată potrivit normelor dreptului comun C. proc. civ. conform procedurii executării silite demarate de intimatul UAT Municipiul Iaşi în calitate de creditor.

Se apreciază că în mod nelegal s-au aplicat dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cererea de executare fiind inadmisibilă însă fără obiect şi pe fond nefondată.

Ambii recurenţi-pârâţi arată faptul că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile aplicării unei amenzi sau a unei penalităţi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care lipsa fundamentului aplicării amenzii prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004 respectiv neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti, hotărârea fiind executată silit conform procedurii civile aplicabile.

În susţinerea recursurilor ambii recurenţi depun copie după actele din Dosarul de executare silită nr. x/2017 - dos.recurs, respectiv dos.recurs.

La dosar recurenta-pârâtă A. a depus acte noi conform art. 492 alin. (2) C. proc. civ. respectiv copii ale proceselor de predare-primire din 12.03.2019 ale cinematografelor din Municipiul Iaşi menţionate în Sentinţa nr. 70/2016 dos.recurs.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerentele ca fiind fondate în parte sentinţa atacată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile respectiv a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind îndeplinite în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor normei speciale, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs fiind similare, Curtea va răspunde prin considerente comune ambelor recursuri.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a inadmisibilităţii cererii reclamantului-intimat întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, Curtea o va aprecia ca fiind legală.

Aceasta deoarece formularea unei cereri de executare silită în condiţiile dreptului comun nu este de natură a atrage inadmisibilitatea formulării unei cereri reglementată de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 ce reprezintă o procedură specială de executare, care se aplică numai dacă prin dispozitivul hotărârii definitive autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative.

În prezenta cauză, prin Sentinţa nr. 70/2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi rămasă definitivă prin respingerea recursurilor la data de 29.03.2017 recurenta-pârâtă A. a fost obligată să încheie protocol de predare-primire a unor spaţii cinematografe din Municipiul Iaşi către reclamantul-intimat.

În raport de natura obligaţiei stabilite prin titlul executoriu cererea formulată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă reclamantul-intimat solicitând anularea autorităţii debitoare şi a conducătorului acestuia invocând neexecutarea sentinţei definitive nr. 70/2016 a Curţii de Apel Iaşi în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea menţinând soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii apreciază că pe fond soluţia de admitere a cererii de amendare şi de obligare la plata unor penalităţi a recurenţilor-pârâţi este nelegală în cauză nefiind îndeplinită condiţia esenţială a aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ceea a existenţei unei neexecutări culpabile a hotărârii judecătoreşti.

Contrar primei instanţe, Curtea constată că susţinerile din recurs în raport de situaţia de fapt demonstrează faptul că în sarcina conducătorului autorităţii pârâte nu poate fi reţinută o culpă care să constituie temei al aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Iar lipsa culpei, aceasta fiind fundamentul aplicării amenzii prevăzute de art. 24 şi al penalităţilor solicitate îl reprezintă faptul că în cadrul dosarelor de executare silită nr. 6125, 6126 şi 6127 dosare formate la cererea reclamantului-intimat în baza probelor de predare primire din 27. XI.2018 - dosar recurs s-au predat sălile de cinematograf menţionate în dispozitivul Sentinţei nr. 70/2016 al Curţii de Apel Iaşi împreună cu bunurile mobile aflate în inventarul sălilor de spectacol.

Faptul că aceste protocoale de predare-primire dispuse în cadrul cererii de executare silită, au fost încheiate ulterior cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cerere formulată la data de 16.07.2018 nu reprezintă decât o confirmare a lipsei de culpă a recurenţilor-pârâţilor, care după soluţionarea contestaţiei la executare au înţeles că la data de 27. XI.2018 să încheie protocoale de predare-primire a celor patru cinematografe, în cadrul procedurii de executare silită.

Ulterior în faza soluţionării prezentului recurs la data de 12.03.2019 au fost încheiate cu reclamantul-intimat noi protocoale de predare-primire a celor patru cinematografe, protocoalele fiind semnate de administratorul special al autorităţii pârâte, data de 12.03.2019 reprezentând data executării obligaţiilor stabilite prin Sentinţa nr. 70 din 18.04.2016.

Dar executarea cu întârziere nu a fost consecinţa unui refuz nejustificat a unei culpe din partea recurenţilor-pârâţi, aceasta fiind determinată de cauze obiective: existenţa unei cereri de executare silită şi a unei contestaţii la executare, cereri formulate de reclamantul-intimat. După soluţionarea contestaţiei la executare şi în cadrul dosarelor de executare silită înregistrate pe rolul Biroului executorului judecătoresc competent, recurenţii-pârâţi au semnat la 27.XI.2018 protocoale de predare-primire şi care ulterior au fost confirmate şi în prezenta cauză la data de 12.03.2019, situaţie de fapt care demonstrează faptul că în sarcina recurenţilor-pârâţi nu poate fi decelată o culpă care să constituie temei al aplicării amenzii şi al acordării de penalităţi.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursurile formulate de pârâţii C. - în calitate de conducător al Regiei Autonome de Distribuţie a Filmului - A. - aflată în insolvenţă şi de pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului - A. prin Administrator Judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 137/2018 din 02 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând va respinge ca nefondată cererea, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Va menţine soluţia în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii C. - în calitate de conducător al Regiei Autonome de Distribuţie a Filmului - A. - aflată în insolvenţă şi de pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Filmului - A. prin Administrator Judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 137/2018 din 02 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea, ca nefondată.

Menţine soluţia primei instanţe, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2019.

GGC - GV