Recourse partially allowed to award damages for loss of use of land, reforming compensation after restitution of religious property

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 21 februarie 2011 reclamanta Parohia Ortodoxă Văşad a chemat în judecată pe pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună:

- Obligarea pârâtei la plata contravalorii investiţiilor efectuate de reclamantă la lăcaşul de cult şi construcţiile anexe, în cuantum de un milion de RON;

- Instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului în litigiu în favoarea reclamantei, până la achitarea integrală a sumei reprezentând contravaloarea investiţiilor şi îmbunătăţirilor aduse imobilului.

La data de 21 noiembrie 2011 pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad a formulat cerere reconvenţională, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună:

- Obligarea reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad la plata sumei de 600.000 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru o perioadă de 62 de ani, în privinţa imobilelor constând în biserică, casă parohială şi terenul aferent acestora;

- Compensarea parţială a acestei creanţe cu contravaloarea investiţiilor necesare şi utile efectuate de pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor

Prin Sentinţa civilă nr. 229/C din 2 octombrie 2013 a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Văşad, în contradictoriu cu pârâta Parohia Greco Catolică Văşad.

A fost obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 1.446.357 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei reconvenţionale Parohia Ortodoxă Văşad.

A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă reconvenţională Parohia Greco Catolică Văşad, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă reconvenţională Parohia Ortodoxă Văşad şi a fost obligată aceasta la plata sumei de 65.422,57 RON, cu titlu de despăgubiri.

Au fost compensate sumele datorate şi a fost obligată pârâta Parohia Greco Catolică Văşad să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 1.380.934,43 RON, reprezentând despăgubiri.

S-a luat act de renunţarea la judecata petitului din cererea principală privind recunoaşterea unui drept de retenţie.

Motivarea instanţei de fond

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Sentinţa civilă nr. 336/C/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost obligată pârâta Parohia Ortodoxă Văşad să lase în deplină posesie şi folosinţă reclamantei Parohia Greco-Catolică Văşad imobilul constând în biserică - lăcaş de cult şi teren de 421 mp. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin Decizia civilă nr. 53/2010 - A, pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi irevocabilă prin Decizia nr. 2172 din 10 martie 2011, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, probe testimoniale şi expertize, rezultă că reclamanta a efectuat investiţii la lăcaşul de cult, după preluarea acestuia, în sumă de 1.099.004 RON.

O altă investiţie dovedită cu înscrisuri şi a cărei valoare a fost expertizată la suma de 347.353 RON este lucrarea de picturi - vopsitorii, potrivit raportului de expertiză întocmit de artistul plastic în artă monumentală - restaurare, membru titular al U.A.T.P.R. Filiala Oradea, A.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost admisă în parte, în sensul obligării reclamantei - pârâte reconvenţionale la plata sumei de 65.422,57 RON către pârâta - reclamantă reconvenţională, reprezentând chirie pe perioada 21 februarie 2007 - 21 februarie 2010, conform anexei 3 din raportul de expertiză întocmit de către experţii B., C., D.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parohiei Ortodoxe Văşad a fost respinsă, întrucât Statul Român nu poate fi obligat la astfel de despăgubiri, pe perioada sus menţionată, după anul 1990 fiind recunoscut cultul greco-catolic. Singura răspunzătoare pentru lipsa de folosinţă a imobilului este Parohia Ortodoxă Văşad, recunoaşterea dreptului de proprietate al Parohiei Greco-Catolice Văşad producând efecte ex tunc, raportat la data rămânerii definitive şi irevocabile a admiterii acţiunii în revendicare.

În temeiul art. 1143 C. civ., s-a dispus compensarea creanţelor reciproce până la concurenţa celei mai mici, urmând ca pârâta-reclamantă reconvenţional să plătească reclamantei-pârâte reconvenţional suma de 1.380.934,43 RON.

3. Decizia pronunţată Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia civilă nr. 39/A din 26 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de apelanta Parohia Greco-Catolică Văşad, în contradictoriu cu intimata Parohia Ortodoxă Văşad, împotriva Sentinţei civile nr. 229/C din 2 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-au diminuat despăgubirile pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 1.243.014 RON, iar în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad a fost obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 1.177.591,43 RON, cu titlu de despăgubiri. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Parohia Greco-Catolică Văşad împotriva Deciziei civile nr. 39/A din 26 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ce a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită în cauză, iar instanţa de apel nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să lămurească situaţia de fapt şi să dea o soluţie legală acţiunii deduse judecăţii.

Raportat la natura patrimonială a drepturilor valorificate de reclamanta pârâtă din prezenta cauză, la dispoziţiile privind prescripţia extinctivă aplicabile drepturilor patrimoniale, s-a apreciat că dreptul la contravaloarea lipsei de folosinţă a lăcaşului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare.

Totodată s-a reţinut că, pentru o stabilire corectă a situaţiei de fapt, este necesar a se verifica dacă pârâta Parohia Catolică Văşad a fost pusă în posesie, acesta fiind momentul până la care se acordă lipsa de folosinţă.

Înalta Curte a constatat că este întemeiată critica recurentei-pârâte potrivit căreia i s-a imputat greşit suma de 800.000 RON pentru efectuarea lucrurilor de consolidare şi hidroizolare. Astfel, subvenţia în cuantum de 800.000 RON a fost acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreţinerii unui locaş de cult, în temeiul principiului general al ajutorării cultelor religioase, prin raportare la numărul credincioşilor ortodocşi, însă această sumă nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Văşad, deci nu a existat o pagubă în bugetul reclamantei, pentru ca să fie inclusă în valoarea despăgubirilor solicitate.

De asemenea, s-a constatat că prin raportul de expertiză efectuat în speţă, în ce priveşte lucrările artistice, s-a calculat doar valoarea lucrărilor şi nu dacă aceste lucrări au adus un spor de valoare imobilului, astfel încât se impune efectuarea unei expertize care să procedeze la determinarea sporului de valoare adus imobilului pe baza verificărilor în teren, a documentaţiei tehnice, avându-se în vedere posibilitatea valorificării în continuare a acestor lucrări de către Parohia Catolică, potrivit propriilor dogme religioase.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin Decizia civilă nr. 1052/A/2018 a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Parohia Greco - Catolică Văşad, în contradictoriu cu intimata Parohia Ortodoxă Văşad, împotriva Sentinţei civile nr. 229/C din 2 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:

A diminuat cuantumul despăgubirilor pe care pârâta a fost obligată să le plătească reclamantei de la suma de 1.446.357 RON la suma de 363.942 RON, iar în urma compensării pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad este obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 298.520 RON cu titlu de despăgubiri.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A obligat intimata la cheltuieli de judecată în căile de atac în cuantum de 13.930 RON în favoarea apelantei.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad, criticând soluţia pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 coroborate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. de la 1865.

O primă critică formulată de recurenta-pârâtă se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. de către instanţa de apel în rejudecare, în sensul că s-a acordat valoare probatorie unor expertize deja efectuate în dosar, deşi instanţa de recurs a indicat să fie administrat un probatoriu complet pentru a lămuri situaţia de fapt.

Valoarea pretenţiilor trebuie să includă şi lipsa de folosinţă pentru terenul aferent imobilului, aşa cum rezultă prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, pentru a putea fi valorificate dispoziţiile art. 483 din C. civ. de la 1864.

Un prim argument în sprijinul criticii formulate este acela că instanţa supremă a făcut trimitere la dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., privind principiul aflării adevărului, cu consecinţa pentru instanţa de apel de a dispune noi probe pe baza cărora să lămurească situaţia de fapt şi să dea o soluţie legală acţiunii deduse judecăţii.

Un al doilea argument este acela că prin considerentele hotărârii, Curtea de Apel Oradea a reînvestit cu valoare probatorie aceleaşi rapoarte de expertiză tehnică în construcţii, probe considerate nelegale de Înalta Curte, astfel încât prin operaţiunea de evaluare a probatoriului a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Aşadar, instanţa de apel trebuia să dispună administrarea din oficiu de noi probe, chiar dacă reclamanta nu a mai solicitat completarea raportului de contraexpertiză în construcţii, din motive financiare.

Un al treilea argument formulat de reclamantă este acela că s-a dat eficienţă probatorie raportului de contraexpertiză tehnică în construcţii, apreciindu-se în mod nelegal că lucrările de consolidare, hidroizolare şi termoizolare a lăcaşului de cult, în cuantum de 781.936 RON sunt reale, cu toate că nu au fost evaluate în mod nemijlocit de experţi.

Recurenta-reclamantă este de acord cu operaţiunea efectuată de instanţa de apel, care a considerat că trebuia dedusă suma de 800.000 RON din valoarea totală de 895.700 RON. Totuşi, dacă se stabilea valoarea reală a investiţiilor efectuate, având ca obiect lucrările de consolidare, hidroizolare şi termoizolare - diferenţa de valoare a investiţiilor în cuantum de 95.700 RON putea să fie inclusă în cuantumul subvenţiei acordate de Guvernul României, cu consecinţa că în sarcina reclamantei nu se mai putea reţine obligaţia de plată a sumei menţionate.

O a doua critică vizează greşita aplicare a legii în privinţa imputării în sarcina pârâtei a sumei de 138.358,44 RON, reprezentând contravaloarea picturii bisericeşti din care a fost scăzută valoarea elementelor care nu corespund cerinţelor stilistice, nevoilor iconografice şi liturgice ale cultului greco-catolic. Necesitatea stabilirii măsurii în care pictura realizată de reclamanta Parohia Ortodoxă corespunde sau nu dogmelor cultului greco-catolic a fost subliniată de două ori în considerentele deciziei de casare.

Instanţa trebuia să aibă în vedere că suma de 91.000 RON, reprezentând costuri directe şi aportul obştii constituie un element de calcul nelegal, neexistând niciun temei juridic pentru ca pârâta să fie obligată la asemenea cheltuieli.

O a treia critică vizează modalitatea de soluţionare a cererii reconvenţionale, prin schimbarea soluţiei în apel, în sensul că şi-a restrâns valoarea pretenţiilor pentru perioada 21 noiembrie 2008 - 2 mai 2012. Trebuie menţionat că termenul de trei ani prevăzut de art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 se calculează prin raportare la data depunerii cererii reconvenţionale, dar şi prin raportarea la data executării hotărârii judecătoreşti de punere în posesie asupra imobilelor în litigiu, care a avut loc la data de 2 mai 2012.

7. Apărările formulate în cauză

La data de doi mai 2019, intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Română Văşad a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă Parohia Greco-Catolică Văşad, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

S-a arătat că instanţa de apel a respectat toate indicaţiile instanţei de recurs, a administrat probatoriul necesar şi a reevaluat o serie de aspecte de fond, pentru a se conforma dezlegărilor date de instanţa supremă.

Trebuie subliniat că pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad, prin reprezentantul său, la termenul de judecată de la data de 9 octombrie 2017, a arătat că nu formulează obiecţiuni la raportul de contraexpertiză în construcţii şi nu solicită completarea ori efectuarea unui nou raport de expertiză, astfel încât susţinerile privind nelegalitatea acestor probatorii nu au suport juridic.

În ceea ce priveşte pictura murală, aceasta nu este specifică numai cultului ortodox, având în vedere că şi în prezent pictura existentă este utilizată de pârâtă, ceea ce înseamnă că trebuie să achite contravaloarea executării acestei lucrări artistice de care beneficiază în prezent.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă

i) Cu privire la dreptul de creanţă având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra terenului

Este fondată critica reclamantei referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 480 şi următoarele din C. civ. de la 1864, în sensul că i se cuvine acordarea unei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului aferent locaşului de cult.

Pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte trebuie să lămurească regimul juridic al dreptului la despăgubire ce a luat naştere în patrimoniul pârâtei şi întinderea acestuia, prin raportare la elementele cauzei, aşa cum aceasta a fost dedusă judecăţii.

Trebuie subliniat că prin Sentinţa civilă nr. 336/C/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost obligată Parohia Ortodoxă Văşad să lase în deplină posesie şi folosinţă Parohiei Greco - Catolice Văşad, imobilul constând în biserică - lăcaş de cult şi teren în suprafaţă de 421 mp.

Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, prin Decizia civilă nr. 53/2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi irevocabilă prin Decizia nr. 2172 din 10 martie 2011, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Restituirea imobilelor constând în lăcaşul de cult şi terenul aferent acestuia către Parohia Greco-Catolică prin hotărâre judecătorească definitivă echivalează cu consfinţirea dreptului real dobândit în patrimoniul unităţii de cult.

Având în vedere dispoziţiile art. 480 C. civ., în doctrină, dar şi în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti s-a considerat că folosinţa materială asupra unui imobil constituie una dintre prerogativele dreptului de proprietate - consecinţa fiind aceea că lipsirea abuzivă a proprietarului de posibilitatea utilizării unor construcţii sau terenuri dă naştere unui drept de creanţă având ca obiect acordarea unor despăgubiri pentru lipsa de folosinţă suportată de titularul dreptului real.

În speţă, este de necontestat deţinerea abuzivă de către Parohia Ortodoxă din Văşad a imobilelor în litigiu, respectiv a lăcaşului de cult şi a terenului aferent - aspect care rezultă cu putere de lucru judecat din Sentinţa civilă nr. 336/C/2009 a Tribunalului Bihor.

Acest considerent a determinat instanţa de apel să constate îndreptăţirea pârâtei Parohia Greco-Catolică Văşad la obţinerea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra lăcaşului de cult în cuantum de 38.291 RON şi să procedeze în continuare la compensarea datoriilor reciproce între cele două parohii.

Prin cererea de recurs, pârâta Parohia Greco Catolică Văşad a invocat faptul că nu i s-au acordat despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra terenului, deşi reclamanta Parohia Ortodoxă a deţinut în mod abuziv imobilele în litigiu, atât construcţiile, cât şi terenul.

Înalta Curte, în dezacord cu instanţa de apel, constată că dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra terenului aferent imobilului lăcaş de cult s-a născut în patrimoniul titularului dreptului real, ca urmare a admiterii acţiunii în revendicare şi a constatării caracterului abuziv al deţinerii terenului în litigiu, iar dreptul la acţiune aferent dreptului la despăgubiri putea fi exercitat de către Parohia Greco Catolică de la data rămânerii definitive a Sentinţei nr. 336/C/2009 a Tribunalului Bihor.

În speţă, nu poate fi primită aprecierea că nu există un prejudiciu constând în lipsa de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 421 mp, având în vedere că o suprafaţă de 281,75 mp este ocupată de construcţie, iar pe de altă parte terenul rămas de 139 mp nu poate fi folosit cu altă destinaţie.

În primul rând, trebuie constatat că bunurile ce fac obiectul drepturilor reale din patrimoniul Parohiei Greco-Catolice sunt diferite - lăcaşul de cult şi terenul în suprafaţă de 421 mp - chestiune statuată în cauză cu putere de lucru judecat.

Aşadar, încălcarea prerogativei dreptului de folosinţă asupra terenului dă naştere unui drept distinct de cel născut cu privire la lăcaşul de cult, astfel încât suprapunerea fizică a imobilelor - adică amplasarea parţială a construcţiei pe teren nu este de natură să înlăture per se dreptul la despăgubiri asupra terenului.

În al doilea rând, utilizarea terenului aferent unei construcţii este reglementată separat în legislaţia privitoare la exercitarea dreptului de proprietate, dar şi în legislaţia locativă, de pildă, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 21 şi 26 din Legea nr. 112/1995, art. 37 din H.G. nr. 20/1996 privind modificarea H.G. nr. 250/2007 etc.

De altfel, lipsa de folosinţă asupra terenului a fost calculată de experţii numiţi în cauză prin raportare la dispoziţiile H.G. nr. 244/2004 privind stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparţinut cultelor religioase.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct folosinţa asupra terenurilor aferente construcţiilor, stabilind un cuantum al chiriei pentru imobilele menţionate anterior.

Din anexa 4 la suplimentul raportului de contraexpertiză contabilă întocmit în rejudecare la Curtea de Apel Oradea, rezultă că valoarea lipsei de folosinţă pentru terenul aferent în suprafaţă de 421 mp este de 17.165 de RON.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că este fondată critica pârâtei Parohia Greco-Catolică Văşad şi se impune acordarea unei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului aferent locaşului de cult terenul în suprafaţă de 421 mp, în cuantum de 17.165 RON. În urma compensării, pârâta Parohia Greco - Catolică Văşad urmează să fie obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

ii) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.

Este nefondată critica pârâtei Parohia Greco Catolică Văşad cu privire la nerespectarea indicaţiilor din decizia de casare de către Curtea de Apel Oradea cu privire la probele administrate în rejudecare.

Potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe.

Prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut necesitatea administrării unor probe pentru stabilirea momentului la care pârâta Parohia Greco-Catolică a fost pusă în posesie şi pentru a se lămuri prin expertiză situaţia picturii realizate în interiorul bisericii. În ceea ce priveşte lucrările de construcţii, s-a reţinut că suma de 800.000 RON a reprezentat subvenţia acordată de Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru culte, astfel încât din punct de vedere al regimului său juridic nu era aptă să greveze patrimoniul reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad.

Curtea de Apel Oradea a respectat indicaţiile din decizia de casare în ceea ce priveşte administrarea probatoriului, în sensul că în rejudecare s-a întocmit un supliment de expertiză de către expertul A. pentru determinarea sporului de valoare adus imobilului prin lucrările de investiţii efectuate.

În ceea ce priveşte elementele artistice din locaşul de cult, în rejudecare s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză şi s-a constatat că sporul de valoare adus este de 283.317 RON, din care: 147.931 RON pictura murală, 15.383 RON vopsitorii artistice, 2611 RON reabilitare iconostas, 20.900 RON uşi sculptate şi 96.491 RON costuri directe şi aportul obştii - acestea reprezentând 50% din valoarea totală a lucrării.

Aşa fiind, instanţa de apel a efectuat probatoriile suplimentare necesare lămuririi situaţiei de fapt care determină raporturile juridice dintre părţi, cu consecinţa aplicării corespunzătoare a normelor de drept incidente în cauză.

Probele au fost administrate în conformitate cu dispoziţiile din C. proc. civ. privind înscrisurile şi expertiza judiciară, astfel încât nu se poate reţine niciun motiv de nelegalitate cu privire la efectuarea acestora în faţa instanţei de apel. Invocarea generică a faptului că probele sunt nelegale şi că nu rezultă valoarea reală a lucrărilor nu este suficientă pentru a determina existenţa unui motiv de nulitate care ar determina refacerea acestora.

Este nefondată susţinerea referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, de vreme ce instanţa de apel a avut la dispoziţie un amplu material probator, situaţia de fapt fiind lămurită, astfel încât ceea ce a rămas în dispută sunt aspecte de drept, nu elemente de probaţiune. Aspectele menţionate privesc regimul juridic al subvenţiei primite de reclamanta Parohia Ortodoxă Română, existenţa dreptului la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă asupra terenului, regimul juridic al sumelor ce au constituit contribuţia reclamantei la realizarea elementelor artistice ale bisericii şi momentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă.

Or, asupra acestor aspecte s-a pronunţat instanţa de apel prin expunerea în considerente a ceea ce constituie ratio decidendi, determinând concluzia că instanţa a răspuns motivelor şi argumentelor invocate în calea de atac.

iii) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sunt nefondate criticile pârâtei Parohia Greco-Catolică Văşad cu privire la regimul juridic al subvenţiei primite de reclamanta Parohia Ortodoxă Română, regimul juridic al sumelor ce au constituit contribuţia reclamantei la realizarea elementelor artistice ale bisericii şi momentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă.

În ceea ce priveşte suma de 800.000 RON acordată de Guvernul României -Secretariatul de Stat pentru Culte în scopul întreţinerii unui locaş de cult, aceasta nu a fost suportată de Parohia Ortodoxă Văşad, astfel încât nu poate fi imputată pârâtei Parohia Greco Catolică Văşad - chestiune tranşată cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totalul cheltuielilor suportate de reclamantă pentru renovarea construcţiei s-a ridicat la 895.700 RON, fiind imputată pârâtei numai suma de 95.700 RON, suma ce a fost determinată conform probelor administrate în cauză - înscrisuri şi expertiză - de instanţa de apel.

Susţinerea recurentei-pârâte că suma totală nu este reală şi că probele nu au dus la stabilirea valorii corecte a acestora reprezintă o critică de netemeinicie cu privire la hotărârea recurată, deoarece presupune reanalizarea probelor, nu aplicarea normelor de drept. Or, o astfel de argumentare nu reprezintă în realitate o critică a greşitei aplicări a legii, ci tinde la schimbarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel, aspect incompatibil cu structura recursului, aşa cum este reglementat de C. proc. civ. de la 1865 cu modificările şi completările ulterioare.

După abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 din C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000, recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate, niciunul dintre motive nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor.

Astfel, criticile formulate în recurs trebuie să aibă aptitudinea de a demonstra aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, nu schimbarea situaţiei de fapt, adică a situaţiei premisă la care se aplică norma de drept.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate reevalua probatoriul administrat în cauză pentru a ajunge la concluzia că lucrările au fost efectuate total sau parţial şi că valoarea lucrărilor este alta decât cea stabilită de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte realizarea elementelor artistice ale bisericii, respectiv contravaloarea picturii bisericeşti, indicaţiile deciziei de casare au fost respectate şi s-a efectuat o expertiză care a determinat valoarea lucrărilor efectuate şi dacă aceasta corespunde nevoilor religioase ale pârâtei.

Este nefondată critica recurentei-pârâte cu privire includerea în structura de preţ pentru realizarea picturii a sumei de 91.000 RON, cu motivarea că aceasta nu a fost suportată din patrimoniul reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad.

Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel constată că suma de 91.000 RON provine din "costuri directe" şi "aportul obştii", ceea ce înseamnă că suma respectivă a fost suportată, parţial, din patrimoniul propriu prin costuri directe şi o parte a fost donată de enoriaşi, constituind aportul acestora la renovarea construcţiei.

Cu alte cuvinte, suma primită prin aportul obştii a intrat în patrimoniul reclamantei determinând astfel regimul juridic al întregii sume de 91.000 RON ca fiind un bun inclus în patrimoniul propriu al Parohiei Ortodoxe Văşad.

Cu privire la regimul prescripţiei extinctive, în sensul determinării momentului de la care curge prescripţia extinctivă, acesta aspect a fost tranşat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 509 din 23 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, s-a reţinut că prin raportare la natura patrimonială a drepturilor valorificate de pârâtă prin cererea reconvenţională, dreptul la contravaloarea lipsei de folosinţă a lăcaşului de cult s-a născut de la data rămânerii definitive a hotărârii în revendicare. De asemenea, trebuie subliniat că Înalta Curte, în ciclul procesual anterior a statuat că sunt incidente în cauză dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, ceea ce înseamnă că pot fi cerute despăgubiri pentru lipsa de folosinţă numai pentru o perioadă de trei ani, perioadă anterioară naşterii dreptului la acţiune, în temeiul prevederilor art. 3 din actul normativ menţionat.

În speţă, Curtea de Apel Oradea a stabilit că Sentinţa civilă nr. 336/C/2009 pronunţată de Tribunalul Bihor a rămas definitivă la data de 25 mai 2010, astfel încât aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuţie, pentru a stabili un alt moment în timp pentru a calcula despăgubirea datorată de pârâta Parohia Greco Catolică către Parohia Ortodoxă.

Aşadar, este nefondată susţinerea recurentei-pârâte că trebuia calculată despăgubirea pentru întreaga perioadă înăuntrul căreia lăcaşul de cult a fost deţinut abuziv de regimul comunist şi predat Parohiei Ortodoxe Române.

În ceea ce priveşte temeiurile de drept invocate în cererea de recurs, este adevărat că pârâta s-a referit la dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă acestea au fost invocate formal, deoarece nu au fost formulate critici sau argumente ce pot fi subsumate temeiului menţionat anterior.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad. Urmează să modifice în parte decizia recurată, în sensul că urmează să oblige pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Văşad şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă în cuantum de 17.165 RON pentru terenul în suprafaţă de 421 mp; în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad fiind obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale deciziei recurate şi ale sentinţei.

iv) Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în calea de atac a recursului au fost depuse la dosarul cauzei de către apărătorul recurentei-pârâte Parohia Greco Catolică Văşad următoarele înscrisuri: chitanţa de plată a taxei de timbru, în cuantum de 3680 RON; chitanţa de plată a onorariului de avocat în cuantum de 3.000 de RON şi chitanţa de plată pentru biletul de avion în valoare de 470 de RON.

Având în vedere că numai un motiv de recurs a fost considerat întemeiat, hotărârea instanţei de apel fiind modificată parţial, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 274 coroborat cu art. 276 C. proc. civ., urmează să oblige pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Văşad la plata cheltuielilor de judecată în căile de atac în cuantum de 3.470 RON, în favoarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Văşad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad împotriva Deciziei nr. 1052/A din 22 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul că obligă pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Văşad şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă în cuantum de 17.165 RON pentru terenul în suprafaţă de 421 mp; în urma compensării, pârâta Parohia Greco-Catolică Văşad fiind obligată să plătească reclamantei Parohia Ortodoxă Văşad suma de 281.355 RON, cu titlu de despăgubiri.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate şi ale sentinţei.

Obligă pe intimata-reclamantă Parohia Ortodoxă Văşad la plata cheltuielilor de judecată în căile de atac în cuantum de 3.470 RON, în favoarea recurentei-pârâte Parohia Greco-Catolică Văşad.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM