Appeal inadmissibility against final appellate decision and unruled constitutional referral request

După deliberare, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 1 februarie 2019, sub nr. x/2017, reclamantul Centrul Regional de Transfuzii Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de reprezentarea juridică a reclamantului în cadrul Dosarului civil nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 453 C. proc. civ. şi art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin Sentinţa nr. 15916 din 20 februarie 2017, Judecătoria Iaşi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Centrul Regional de Transfuzii Iaşi, în contradictoriu cu pârâta A. A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat aferent dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Iaşi, astfel cum acesta a fost redus. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. A luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă

Prin Decizia nr. 1438 din 10 mai 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins apelul declarat de parata A. împotriva Sentinţei nr. 15916 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Judecătoria Iaşi. A obligat-o pe apelanta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă

Recurenta-pârâtă A. a depus la dosar cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aspect consemnat în încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2019.

Prin Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a constatat nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 10 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă. A obligat-o pe recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Prin această hotărâre, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, nu s-a pronunţat asupra sesizării Curţii Constituţionale în sensul solicitat de către recurenta-pârâtă.

Asupra cererii de completare dispozitiv (cu referire la Decizia nr. 487 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă), prin Decizia nr. 774 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca tardivă, cererea formulată de petenta A., în sensul pronunţării instanţei de recurs asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

5. Recursul

La 10 mai 2019, pârâta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, cale de atac ce vizează, conform susţinerilor recurentei, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs a susţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în sensul că norma pretins neconstituţională vizează art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţia României.

De asemenea, recurenta a menţionat că ipotezele emise de Curtea de Apel Iaşi, în sensul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, i-au încălcat drepturile şi interesele, dreptul la un proces echitabil, fiind, astfel, nerespectat principiul egalităţii în faţa legii.

Recurenta a solicitat ca instanţa de judecată să dea curs cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate, pentru a se stabili dacă spezele de judecată pot fi reprezentate şi de acele cheltuieli care nu au legătură cu activitatea juridică şi cu raportul juridic litigios, fiind străine de natura pricinii.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 21 noiembrie 2019, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8 noul C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 noiembrie 2019, s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 12 decembrie 2019 şi s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului.

7. Întâmpinarea

Prin întâmpinarea formulată la 6 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), intimatul Centrul Regional de Transfuzii Iaşi a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., precum şi nulitatea acestuia pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) şi d) din acelaşi act normativ, respectiv pentru neindicarea motivelor de recurs şi a hotărârii atacate.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În cauză, obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin care s-a constatat nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 10 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Admisibilitatea unei căi de atac şi, implicit, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevăzute de lege.

Fiind pronunţată în recurs, Decizia nr. 487 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşa fiind, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă şi, prin urmare, nesusceptibilă de reformare în această cale de atac.

Mai mult, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunţate în recurs nefiind stipulat de lege.

Înalta Curte mai reţine că, în cauză, motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă A. vizează, conform susţinerilor acesteia, implicit soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, însă acest aspect nu este de natură să atragă admisibilitatea recursului.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare".

În acest sens, chiar dacă prin dispoziţiile citate este reglementată calea de atac a recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 487 din 9 mai 2019, obiect al recursului pendinte, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, nu s-a dat o soluţie asupra cererii de sesizare, care să poate fi recurată.

În plus, cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, formulată de recurentă, în sensul pronunţării Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 774 din 26 septembrie 2019 a aceleiaşi instanţe.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 487 din 9 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN