Appeal against stamp duty reexamination ruling held inadmissible; final ruling left intact.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea recurată

Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către completul nr. 17 Apel aferente cererii de recuzare îndreptate împotriva Completului nr. 16 Apel, formulată de petentul A.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs petentul A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 20 august 2019, sub nr. x/2017/a4.1, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-petent a solicitat admiterea recursului, anularea, casarea încheierii din 24 iunie 2019, cu consecinţa rejudecării fondului pricinii de către instanţa competentă după materie să judece cauzele privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-petent a arătat că soluţionarea prezentei cauze revine secţiei specializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale faţă de dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a mai susţinut că Decizia de concediere nr. 612 din 05 august 2011 este sancţionată de dispoziţiile art. 78 C. muncii cu nulitatea absolută.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. c) C. muncii, intimata este obligată să-i acorde toate drepturile prevăzute de lege, de contractele colective de munca aplicabile şi contractele individuale de muncă.

În speţă, decizia de concediere nu conţine Contractul colectiv de muncă aplicabil nr. 180 din 29 iulie 2011 în care se prevăd clauze mai favorabile pentru salariat, atât cu privire la selecţia în vederea concedierii din motive care nu ţin de persoana salariatului cât şi cu privire la compensaţiile băneşti în aceeaşi situaţie.

3. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţii pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-petent nu a formulat, în scris, un punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 12 decembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că "împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen, de 3 zile de la data comunicării taxei datorate (...)", corelativ alin. (2) din acelaşi act normativ stipulează că, "cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă (...)."

Prin Decizia nr. 696 din 27 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că obiectul textului criticat îi constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, iar acest incident procedural este prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată şi este guvernat de principiul celerităţii, care ar fi afectat dacă s-ar acorda posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare.

Totodată, Curtea a statuat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunţate în soluţionarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părţii care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac privind modul de stabilire al taxei de timbru.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului sau recursului.

Astfel, cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reprezintă o cale de atac specială, de retractare, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanţei determinarea caracterului netimbrabil al acţiunii şi obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv cuantumul acesteia.

Aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în faţa altui complet al aceleiaşi instanţe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înţeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din acest punct de vedere este esenţial ca partea să poată supune contestaţia sa unui tribunal independent şi imparţial, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a adoptat soluţia, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate rezultă că încheierea de şedinţă din 24 iunie 2019, obiect al recursului pendinte, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 24 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN