Inadmissibility of extraordinary appeal against appellate decision in judicial error reparation claim under statutory exclusion of recourse.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 28 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată, potrivit cererii iniţiale cât şi a completării acesteia, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, pentru ca, în contradictoriu cu aceşti pârâţi, să fie despăgubit cu o serie de daune neprecizate, izvorâte din dosarele penale, pe care reclamantul le-a avut pe rolul Judecătoriei Botoşani, al Tribunalului Botoşani cât şi al parchetelor de pe lângă aceste instanţe, fără să precizeze care sunt aceste dosare, ce soluţii s-au dat în aceste dosare şi cine a pronunţat aceste soluţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 1460 din 29 decembrie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

2. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 153 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a anulat, ca tardiv formulat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1460 din 29 decembrie 2017 a Tribunalului Botoşani, secţia I civilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a declarat recurs reclamantul A.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 11 iulie 2019, sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru a fi rejudecat apelul.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că cererea de apel adresată Tribunalului Botoşani la 05 iulie 2018 este prima de acest fel la care nu s-a dat curs din motive nejustificate, împrejurare pe care a constatat-o în urma studierii dosarului, aşa încât s-a adresat acestei instanţe cu o a doua cerere de apel la 22 ianuarie 2019.

A susţinut că în considerentele hotărârii curţii de apel se regăseşte motivarea instanţei de fond ce face referire la aspecte ce nu au legătură cu cauza.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 12 decembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, constatând următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că solicitarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani în numele Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, de anulare a recursului, ca tardiv formulat, expusă în cuprinsul întâmpinării, nu reprezintă o veritabilă excepţie de procedură în sensul dispoziţiilor art. 245 C. proc. civ., întrucât nu vizează aspecte formale ale judecăţii recursului, ci apărări ce ţin de fondul prezentului litigiului.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018, "(...) în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În conformitate cu dispoziţiile legale precitate, în ceea ce priveşte litigiile având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, acestea fiind hotărâri definitive.

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, rezultă că Decizia nr. 153 din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte menţionarea de către instanţa de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare, menţiunea eronată din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional reglementată de dispoziţiile art. 129 din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN