Inadmissibility of cassation against property restitution claims subject to exclusive appellate jurisdiction under Law No. 10/2001

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 02 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Liga Maiştrilor Militari de Marină Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, anularea Dispoziţiei nr. 3197 din 29 septembrie 2016, emisă de Primarul municipiului Constanţa şi obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, str. x, compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţia cunoscută sub numele de "A.".

Prin Sentinţa civilă nr. 2086 din 09 octombrie 2017, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis acţiunea; a dispus anularea Dispoziţiei nr. 3197 din 29 septembrie 2016, emisă de Primarul municipiului Constanţa; a obligat pârâţii la restituirea, către reclamantă, a imobilului situat în Municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 450 mp şi construcţia D+P+M+1E, identificate prin raportul de expertiză efectuată de expert - ing. B.; a obligat pârâţii la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 RON, din care 4.000 RON onorariul apărătorului ales, redus, şi 1.500 RON reprezentând onorariul de expertiză achitat în proces.

2. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 6C din 07 februarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâţii Primarul municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar împotriva Sentinţei civile nr. 2086 din 09 octombrie 2017 a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă; a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, contestaţia; a obligat intimata-reclamantă la plata sumei de 2.568 RON către apelanţii-pârâţi, reprezentând cheltuieli de judecată fond (545 RON) şi apel (2.023 RON).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta Liga Maiştrilor Militari de Marină Constanţa.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 12 august 2019, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

4. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Intimaţii-pârâţi au depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil. În opinia lor, hotărârea pronunţată într-o acţiune având ca temei de drept Legea nr. 10/2001 este supusă numai apelului.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 12 decembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost configurat prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Liga Maiştrilor Militari de Marină Constanţa îşi revendică calitatea de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii reglementate de dispoziţiile legii speciale în legătură cu un imobil şi urmăreşte, prin demersul judiciar, valorificarea propriilor pretenţii ca efect al notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că, în accepţiunea legii speciale, calitatea de persoană îndreptăţită constituie premisa în analiza de ansamblu a cererii de acordare a măsurilor reparatorii şi obţinere a unei forme de reparaţie pentru imobilul preluat abuziv de către stat în perioada de referinţă a legii speciale.

Prin urmare, această parte urmăreşte, în esenţă, tocmai recunoaşterea pe cale judiciară a unei situaţii de drept raportate la regimul juridic consacrat de Legea nr. 10/2001, demers care este subsumat scopului final urmărit, respectiv acela al recunoaşterii dreptului la măsuri reparatorii prin restituirea în natură a unui imobil litigios.

Cum litigiul de faţă are ca obiect recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, iar instanţa devolutivă, în contextul cadrului procesual al învestirii, a statuat asupra modalităţii de aplicare a legii speciale în soluţionarea notificării formulate, precum şi a formei de reparaţie acordată de prima instanţă părţii în cauză, Înalta Curte reţine că litigiul nu poate fi subsumat decât dispoziţiilor acestui act normativ, evocat ca temei de drept în susţinerea cererii formulate, fiind astfel incidente dispoziţiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Contestaţiei prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îi este asimilată şi acţiunea prin care persoana ce se pretinde îndreptăţită reclamă respingerea solicitării de restituire a imobilului de către entitatea deţinătoare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii, cum este ipoteza dedusă judecăţii în prezenta cauză, sub acest aspect fiind aplicabilă Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată într-un recurs în interesul legii.

Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/20.05.2012, care dispun:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Rezultă, din cele ce preced, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluţionată acţiunea reclamantei în aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, Decizia nr. 6C din 07 februarie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, obiect al recursului pendinte, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Liga Maiştrilor Militari de Marină Constanţa împotriva Deciziei nr. 6C din 7 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Liga Maiştrilor Militari de Marină Constanţa împotriva Deciziei nr. 6C din 07 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN