Termination of civil action for insolvency success fee claim under Law 85/2014
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the law firm claimant, thereby upholding the Court of Appeal's decision to terminate the action and annul the first-instance judgment, effectively leaving the claimant without a judicial remedy for the disputed fees. The dispute concerned a claim for contractual success fees and legal interest arising from a 1999 legal assistance agreement, where the claimant had represented a public energy distribution company in recovering property rights; the first-instance court had initially dismissed the claim against the energy company as statute-barred under the three-year limitation period of Decree-Law No. 167/1958, and for lack of standing against the municipality. The decisive legal basis for the final outcome was Article 75(1) of Law No. 85/2014, which mandates the automatic suspension of civil proceedings against an insolvent debtor; because the general insolvency procedure against the energy company had become final, the court held that the pending civil action ceased to exist as a matter of law, rendering any further adjudication on the merits or limitation defenses unnecessary and prohibiting the resumption of the suspended judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 2539 alin. (2) C. civ, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 75 din Legea nr. 85/2014, art. 413 pct. 3 C. proc. civ, art. 308 alin. (2) C. proc. civ; Termination of civil action for insolvency success fee claim under Law 85/2014: The dispute concerned a claim for contractual success fees and legal interest arising from a 1999 legal assistance agreement, where the claimant had represented a public energy distribution company in recovering property rights; the first-instance court had initially dismissed the claim against the energy company as statute-barred under the three-year limitation period of Decree-Law No. 167/1958, and for lack of standing against the municipality. The decisive legal basis for the final outcome was Article 75(1) of Law No. 85/2014, which mandates the automatic suspension of civil proceedings against an insolvent debtor; because the general insolvency procedure against the energy company had become final, the court held that the pending civil action ceased to exist as a matter of law, rendering any further adjudication on the merits or limitation defenses unnecessary and prohibiting the resumption of the suspended judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the cassation appeal as unfounded and issuing the final decision.
Full text
Deliberând asupra cauzei prezente, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2012, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2012, reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." i-a chemat în judecată pe pârâţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) şi Municipiul Bucureşti, prin primarul general, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.933.172,32 RON, reprezentând onorariul de avocat datorat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 9 septembrie 1999, T.V.A. şi dobânzile legale aferente.
Motivând cererea, reclamantul a susţinut, în esenţă, că, în perioada anilor 1996 - 2006, Cabinetul de Avocatură "A." a reprezentat şi apărat interesele R.A.D.E.T. în faţa mai multor instanţe şi instituţii administrative, în scopul dobândirii patrimoniului (teren, clădiri, dotări) situat în Bucureşti, str. x, patrimoniu deţinut din 1990 de B. S.A., care îşi aroga dreptul de proprietate asupra acestuia.
În final, s-a intabulat dreptul de proprietate al RADET asupra terenului în suprafaţă de circa 1200 mp şi a clădirilor în suprafaţă de 2958 mp, construcţie şcoala cu patru etaje, situate în Bucureşti, Str. x şi nr. 16C, în valoare de 23.408.885,25 RON.
A arătat reclamantul că o primă acţiune împotriva pârâtului RADET, introdusă în anul 2009, a fost, în mod irevocabil, anulată ca netimbrată, invocând în acest sens dispoziţiile art. 2539 alin. (2) C. civ. privind interpretarea prescripţiei extinctive, şi că s-a încercat şi o rezolvare pe cale amiabilă, fiind aprobată, la data de 26 ianuarie 2011, hotărârea nr. 1 a Consiliului de Administraţie al R.A.D.E.T. privind stingerea litigiului pe cale amiabilă, tranzacţia nefiind finalizată.
La data de 18 martie 2013, pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripţia dreptului material la acţiune, în conformitate cu art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripţie împlinită la 16 iulie 2004, în raport de faptul că prima intabulare a dreptului de proprietate al R.A.D.E.T. s-a efectuat în 2001, prin încheierea nr. 11959 din 16 iulie 2001.
S-a mai arătat şi că prescripţia dreptului material la acţiune în această cauză ar fi putut începe să curgă cel mai târziu de la data de 31 noiembrie 2005 (data la care s-a încheiat litigiul printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă) şi termenul s-a împlinit la data de 31 noiembrie 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 626 din 19 mai 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice, ca fiind prescrisă; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a obligat pe reclamantă la plata către pârâtul Municipiul Bucureşti a sumei de 8000 RON, cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-au reţinut următoarele:
În speţă, reclamanta pretinde de la pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice (RADET), în baza unui contract de asistenţă juridică încheiat în anul 1999 (9 septembrie 1999), sume de bani reprezentând onorariu de avocat de succes, invocând faptul că, între anii 1996 - 2006, a reprezentat interesele pârâtei în mai multe litigii şi faze procesuale care s-au finalizat prin recuperarea de către pârâtă a unor bunuri imobile - teren şi construcţii -, cu privire la care a obţinut intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Termenul de prescripţie în cauză este cel de 3 ani, reglementat de Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă, conform art. 7, la data când se naşte dreptul la acţiune.
Contractul de asistenţă juridică viza apărarea intereselor pârâtei în legătura cu Şcoala de Şoferi S.A., având ca obiect mijloace fixe, constând în teren şi construcţii din str. x, Bucureşti.
Prin acel contract s-a convenit ca, la finalul tuturor acţiunilor şi demersurilor, să se achite de către pârâtă 9 % din valoarea obţinută, reclamanta înţelegând prin aceasta valoarea bunurilor intrate în patrimoniul pârâtei (onorariu de succes).
Aşa cum arată însăşi reclamanta, intabularea dreptului de proprietate pentru pârâta R.A.D.E.T., cu privire la suprafeţele de 64.549,452 m.p. teren şi 2.958 m.p. construcţii, s-a realizat la 16 iulie 2001.
Pe de altă parte, la 30 noiembrie 2005, urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în procesul de evacuare, în care R.A.D.E.T. a avut calitatea de reclamantă, a rămas irevocabilă hotărârea de evacuare a şcolii de şoferi din imobilele ce erau obiect al litigiilor dintre aceste două părţi.
A apreciat prima instanţă că, pe planul prescripţiei dreptului material la acţiune, nu prezintă relevanţă momentul intabulării (înscrierii) în cartea funciară, astfel că, de la momentul pronunţării deciziei irevocabile - 31 noiembrie 2005, cel târziu, a început să curgă termenul de prescripţie, în ceea ce priveşte pretenţiile deduse judecăţii, termen care se împlinea la 31 noiembrie 2008.
În apărările sale, în ceea ce priveşte prescripţia, reclamanta s-a raportat la mai multe evenimente şi împrejurări, inclusiv la tranzacţia dintre pârâta R.A.D.E.T. şi numitul C., intervenită la 11 august 2006, care însă nu prezintă relevanţă din punctul de vedere al drepturilor pentru care reclamanta a acordat asistenţă juridică pârâtei R.A.D.E.T. În baza contractului din anul 1999, această operaţiune, în realizarea căreia reclamanta pretinde că ar fi asigurat asistenţă pârâtei, fără a face însă vreo dovadă a încheierii unui contract în acest sens, neavând legătură cu "obţinerea patrimoniului" R.A.D.E.T.
Chiar şi în raport de aceste apărări, termenul de prescripţie s-ar fi împlinit în august 2009. Or, acţiunea reclamantei în cauza de faţă a fost promovată în 2012.
S-a apreciat că acţiunea promovată în anul 2005, privind aceleaşi pretenţii şi anulată ca netimbrată în mod irevocabil, nu este de natură a fi considerată ca act întrerupător al cursului prescripţiei extinctive, întrucât, în vechea reglementare legală aplicabilă şi cauzei de faţă, prescripţia nu este întreruptă prin anularea, perimarea sau respingerea acelei cereri.
De altfel, în încercarea de a combate prescripţia, însăşi reclamanta a înţeles, încă din acţiunea introductivă, să invoce dispoziţiile noului C. civ., inaplicabile însă în cauza de faţă (în raport de dispoziţiile Legii nr. 71/2011).
Cât priveşte contractul de asistenţă juridică încheiat în anul 2004, la care face referire reclamanta, s-a apreciat că nu poate fi considerat ca o prelungire a clauzelor şi efectelor contractului din anul 1999, cum era cazul actelor subsecvente la acest contract, intervenite între părţi până în anul 2004 şi care vizau o prelungire a contractului nr. x din 9 septembrie 1999 şi menţinerea clauzelor acelui contract.
În consecinţă, tribunalul a constatat că dreptul reclamantei la acţiune s-a prescris, această acţiune fiind promovată cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul-lege nr. 167/1958.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primar general, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei identităţii dintre acest pârât şi cel de la care se poate pretinde îndeplinirea obligaţiei, între reclamantă şi acest pârât, neexistând nici un raport juridic care să poată justifica chemarea acestuia în judecată în prezenta cauză. În consecinţă, faţă de acest pârât, acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii ca nefondate a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâta RADET S.A., şi admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.218.570,82 RON, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În şedinţa publică de la 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a dispus suspendarea judecăţii în apel, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
A reţinut această instanţă că acţiunea promovată de reclamant, prin care se pretinde că pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET datorează o sumă de bani, decurgând din raporturile contractuale dintre părţi, se încadrează în categoria prevăzută de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât s-a dovedit, în cauză, prin certificatul emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, că, în ceea ce o priveşte pe această pârâtă, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei.
La data de 17 aprilie 2019, intimata-pârâtă Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând fixarea unui termen de judecată şi citarea părţilor în vederea constatării motivelor de încetare a judecării prezentei cauze, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.
Prin Decizia nr. 963/A din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 75 teza finală din Legea nr. 85/2014, a dispus încetarea acţiunii formulate de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) şi Municipiul Bucureşti, prin primarul general, şi a anulat sentinţa civilă apelată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cererea de chemare în judecată cu care reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." a sesizat instanţa de judecată are ca obiect pretenţiile formulate de acesta împotriva pârâţilor Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET şi Municipiul Bucureşti, prin primarul general, constând în suma de 2.933.172,32 RON, reprezentând onorariul de avocat datorat în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 9 septembrie 1999, T.V.A. şi dobânzile legale aferente.
Sub un prim aspect, Curtea a reţinut că hotărârea primei instanţe, prin care pretenţiile formulate împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET au fost respinse ca prescrise, iar cele formulate împotriva pârâtului Municipiul Bucureşti, ca îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost criticată de reclamantă, în calea de atac a apelului, numai sub aspectul soluţiei pronunţate privitor la pârâta Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET.
Astfel fiind, partea neatacată din hotărârea tribunalului a intrat în puterea lucrului judecat, ceea ce a fost dedus judecăţii în calea de atac a apelului privind numai pretenţiile formulate de reclamant împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET.
Curtea a constatat că, împotriva acestei din urmă pârâte, a fost deschisă, prin încheierea de şedinţă de la 5 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, procedura generală a insolvenţei, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Încheierea a devenit definitivă prin Decizia civilă nr. 12 din 9 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI- a civilă.
Or, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.
În raport de împrejurarea că procedura de deschidere a procedurii insolvenţei a fost decisă prin hotărâre definitivă, astfel cum s-a arătat anterior, Curtea a constatat că este incidentă în cauză teza finală a normei legale menţionate, în sensul că, de la data când hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET a rămas definitivă, 9 ianuarie 2017, acţiunea judiciară formulată de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A." împotriva debitoarei, acţiune ce fusese suspendată la data de 12 octombrie 2016, a încetat.
Întrucât procedura insolvenţei a fost deschisă împotriva debitoarei, în timpul judecăţii în apel a acţiunii judiciare promovate de reclamant, cu privire la care au devenit incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, acţiunea fiind deci soluţionată în primă instanţă prin sentinţa ce face obiectul apelului promovat de reclamantă, Curtea a anulat sentinţa tribunalului, prin care s-a respins ca prescrisă acţiunea, dat fiind că a constatat încetarea acesteia, ca efect al normei legale speciale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Cabinet de Avocatură "A.", solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâta-intimată Radet S.A., precum şi casarea hotărârii prin care a fost anulată sentinţa civilă apelată.
Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.
Astfel, în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus suspendarea judecării în apel a prezentei cauze, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere faptul că, în ceea ce o priveşte pe pârâta RADET S.A., a fost deschisă procedura generală a insolvenţei.
La data de 17 aprilie 2019, intimata-pârâtă RADET a formulat cererea de repunere pe rol a prezentei cauze, iar instanţa a fixat termen pentru soluţionarea acestei cereri la data de 26 iunie 2019.
Recurenta a apreciat că, în mod corect, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, soluţia care se impunea în cauză era suspendarea judecăţii, în corelare şi cu dispoziţiile procesual civile, respectiv art. 413 pct. 3 C. proc. civ.
Repunerea pe rol a cauzei nu se putea face însă la solicitarea intimatei, în condiţiile în care teza a doua a art. 75 alin. (1) prevede imperativ faptul că "Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178." În raport de aceste dispoziţii legale, soluţia de admitere a cererii de repunere pe rol este nelegală.
Mai mult decât atât, instanţa nu putea pronunţa o hotărâre de anulare a sentinţei civile apelate, în condiţiile în care era învestită exclusiv cu apelul recurentei, care avea calitatea de creditor al intimatei RADET S.A.. Instanţa se putea pronunţa numai în raport de obiectul învestirii, respectiv putea să admită sau să respingă apelul formulat de aceasta.
În opinia recurentei, în apelul creditorului, nu se poate decide încetarea acţiunii civile, fără a se face referire la sentinţa pronunţată anterior. Instanţa ar fi trebuit să se pronunţe întâi asupra apelului cu care a fost învestită şi apoi să procedeze la pronunţarea asupra acţiunii pe fond, în caz contrar, soluţia pronunţată fiind nelegală.
Intimata-pârâtă Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET Bucureşti a formulat întâmpinare, obligatorie în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat instanţei respingerea căii de atac formulate ca nefondată şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei recurate pentru următoarele considerente:
Referitor la criticile recurentei-reclamante formulate pe fondul cererii de recurs, cu privire la faptul că "instanţa nu putea pronunţa o hotărâre de anulare a sentinţei civile apelate, în condiţiile în care era învestită exclusiv cu apelul reclamatului", a învederat că acestea sunt nefondate, întrucât, din analiza deciziei civile recurate, rezultă că dispoziţiile legale incidente în speţă au fost aplicate în litera şi spiritul lor, cu respectarea principiilor de drept în materie procesual civilă.
Intimatul a apreciat că este corect raţionamentul judiciar al instanţei care a apreciat faptul că, în prezenta cauză, procedura insolvenţei RADET Bucureşti a fost deschisă în cursul judecăţii în apel, astfel încât, în mod clar şi neechivoc, în speţă, au devenit incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, în mod corect instanţa anulând sentinţa tribunalului, dat fiind faptul că acţiunea a încetat, ca efect al normei legale speciale.
Intimatul Municipiul Bucureşti, prin primar general, a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 C. proc. civ.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin prisma dispoziţiilor legale relevanta, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele ce vor succede:
Sub aspectul circumstanţelor cauzei, se poate reţine că, în şedinţa publică de la 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de reclamant, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, norme imperative ce reglementează un caz de suspendare de drept, încheiere ce a nu a fost atacată pe durata suspendării.
La data de 17 aprilie 2019, intimata pârâtă Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET Bucureşti a formulat cerere de repunere pe rol a prezentei cauze, iar, prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de repunere pe rol şi a dispus încetarea acţiunii civile formulate de recurentă, în contradictoriu cu intimata RADET Bucureşti, anulând sentinţa civilă apelată; constatând că, prin încheierea de şedinţă de la 5 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 12 din 9 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, împotriva intimatei pârâte Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET, a fost deschisă, procedura generală a insolvenţei, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
În drept, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.
Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate.
La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.
Prin prima critică invocată în cauză, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., i se reproşează instanţei de apel nelegala admitere a cererii de repunere pe rol a cauzei, soluţie ce nu ar fi putut fi adoptată, în opinia recurentului, decât în condiţiile art. 75 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, în ipotezele reglementate de aceste text normativ, respectiv desfiinţarea hotărârii de deschidere a procedurii, revocarea încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178 din lege.
Or, această critică ignoră interpretarea sistematică a tezelor reglementate de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi soluţiile procesuale pe care le poate dispune instanţa de judecată, atunci când constată că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei a rămas definitivă.
În această ultimă ipoteză, textul legal prevede fără echivoc că acţiunea judiciară încetează. În consecinţă, măsura suspendării de drept a judecăţii cauzei, pentru realizarea pretinselor creanţe asupra averii debitorului, nu mai poate subzista, ci instanţa, repunând cauza pe rol, la cererea oricărei părţi interesate, întrucât este deplin aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, trebuie să constate încetarea acestei acţiuni judiciare.
Astfel, făcând confuzie între planul dreptului procesual civil şi planul legii speciale, respectiv între repunerea pe rol a cauzei, ca măsură procesuală necesară pentru a crea cadrul în care se putea pronunţa soluţia de încetare a acţiunii şi cea care s-ar fi impus în ipotezele legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza penultimă din Legea nr. 85/2014 - acţiunile suspendate se vor relua în ipoteza revocării sau a desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, adică în ipoteza admiterii opoziţiei creditorilor împotriva deschiderii procedurii ori a apelului împotriva sentinţei sau încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii conform art. 178 din lege, recurentul formulează o critică ce nu poate antrena constatarea nelegalităţii soluţiei pronunţate.
Analizând cea de-a doua critică dedusă judecăţii, prin care se invocă faptul că instanţa de apel nu putea pronunţa o hotărâre de anulare a sentinţei civile apelate, în condiţiile în care era învestită exclusiv cu apelul reclamantei, care avea calitatea de creditor al intimatei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET S.A. Bucureşti, astfel încât, respectând limitele învestirii, ar fi putut doar să admită sau să respingă apelul formulat de acesta, instanţa o consideră, de asemenea, nefondată.
În acest context, trebuie reamintit că, în raport de soluţiile pronunţate de prima instanţă şi limitele determinate prin efectul introducerii apelului de către reclamant, instanţa de apel, cu deplin temei, a apreciat că ceea ce a fost dedus judecăţii, în calea de atac a apelului, priveşte numai pretenţiile formulate de reclamant împotriva pârâtei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti - RADET.
Cu privire la această intimată, s-a constatat că fost deschisă, prin încheiere definitivă, procedura generală a insolvenţei, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Mai mult, în considerarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care prevede că valorificarea drepturilor creditorilor asupra averii debitorului se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor, Cabinetul de Avocatură "A.", reclamant în cauza dedusă judecăţii, a formulat cerere de înscriere la masa credală a creanţei în sumă de 2.218.570,82 RON, pretinsă şi în acest dosar.
La data de 9 ianuarie 2017, a fost publicat tabelul preliminar al creanţelor asupra debitorului RADET Bucureşti în BPI nr. 342, din care rezultă respingerea acestei creanţe (pct. 57, categoria creanţelor chirografare din tabelul preliminar); în temeiul art. 110 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, Cabinetul de Avocatură "A." fiind notificat cu privire la respingerea creanţei.
Împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de înscriere a creanţei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei RADET Bucureşti, Cabinetul de Avocatură "A." a formulat contestaţie, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, contestaţie ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 11 octombrie 2017.
Prin aceeaşi încheiere, s-a dispus înlăturarea, din tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, a creanţei în cuantum de 2.218.570,82 RON, înscrisă cu titlu provizoriu în favoarea contestatoarei, conform încheierii din data de 29 martie 2017, această instanţă constatând că, din probatoriul administrat, nu reiese deţinerea de către contestatorul RADET Bucureşti a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune fiind împlinit la data de 30 noiembrie 2008. Această soluţie a rămas definitivă, prin neexercitarea căilor de atac instituite de lege.
Or, alegând să nu epuizeze căile de atac reglementate de lege împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de înscriere a creanţei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) Bucureşti, măsură rămasă astfel definitivă, şi în contextul judecării prezentului litigiu, în condiţiile impuse strict de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurentul nu putea pretinde continuarea judecării apelului cu privire la fondul cererii sale.
În consecinţă, constatând că, împotriva intimatei Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice - RADET, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, în aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care statuează că, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează, instanţa de apel, dispunând anularea Sentinţei civile nr. 626 din 19 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi încetarea acţiunii formulate de reclamantul Cabinetul de Avocatură "A.", în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) şi Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a adoptat o soluţie legală, ce nu se impune a fi reformată.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocatură "A." împotriva Deciziei civile nr. 963 A din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocatură "A." împotriva Deciziei civile nr. 963 A din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2019.
GGC - MM