Appeal over unpaid stamp duty in sale-contract annulment upheld as unfounded; plaintiff’s claim quashed.

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 iulie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 mai 2012 de către BNP C. şi a actului adiţional autentificat sub nr. x din 5 iunie 2012 de către acelaşi notar public, pentru neîndeplinirea obligaţiei privind plata preţului de 289.000 RON a imobilului ce a format obiectul contractului indicat.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Ilfov, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1554 din 21 mai 2018, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată. A obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 12A din 9 ianuarie 2019, a anulat cererea de apel formulată de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, ca netimbrată.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei, reclamanta A. a declarat recurs, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Fără a contesta existenţa obligaţiei, stabilite în sarcina sa de instanţa de apel, de plată a unei taxe judiciare de timbru calculată la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată, recurenta a susţinut că adresa, prin care i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.247,50 RON, i-a fost comunicată într-o perioadă în care nu exista disponibilitatea pentru achitarea acesteia, reclamanta neavând la îndemână un interval de timp suficient pentru a se conforma obligaţiei procedurale. Astfel fiind, recurenta nu a avut posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru.

În opinia recurentei, prin hotărârea dată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură care atrag sancţiunea nulităţii deoarece la termenul fixat, ea nu a avut posibilitatea de a achita cuantumul taxei judiciare de timbru, aspect ce a condus la anularea cererii de apel.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin Încheierea din 16 octombrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 12A din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi la data de 20 noiembrie 2019, excepţiile invocate de intimată-pârâtă cu referire la condiţiile procedurale în care a fost promovată cererea de recurs (de tardivitate şi netimbrare a acesteia, ori de nulitate pentru neîncadrarea criticilor) neputând fi reţinute pentru motivele expuse în cuprinsul raportului.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A înţeles a invoca, în primul rând, excepţia tardivităţii formulării căii de atac, solicitând a se verifica data comunicării deciziei atacate şi data declarării recursului, precum şi excepţia netimbrării recursului, solicitând a se verifica şi acest aspect.

Totodată, prin punctul de vedere la raport, intimata - pârâtă a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la excepţiile invocate prin întâmpinare, a apreciat că Înalta Curte a constatat corect că recursul promovat a îndeplinit cerinţele legale.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit celor ce urmează.

Fără a nega împrejurarea că pentru judecata apelului său ar fi datorat o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, după regulile specifice judecăţii în apel (de altfel, recurenta neformulând o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în condiţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013), se înţelege că prin cererea sa de recurs, recurenta a contestat perioada de timp insuficientă (de 10 zile de la primirea informării scrise din partea instanţei) avută la dispoziţie pentru a aduce la îndeplinire obligaţia legală, perioadă în care nu a dispus de resursele financiare necesare în acest scop.

Recurenta mai afirmă că, din acest motiv - perioada de timp avută la dispoziţie - nu a fost în măsură să achite taxa judiciară de timbru, ceea ce a condus la anularea apelului său ca netimbrat.

Înalta Curte reţine, în primul rând, că potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, principiul este că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat şi, în al doilea rând, că intervalul de timp pus la dispoziţie de instanţa de apel pentru îndeplinirea obligaţiei ce incumba titularei apelului, nu e altul decât cel prevăzut de lege, respectiv art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ. În al treilea rând, dacă factorul timp ar fi fost esenţial în aducerea la îndeplinire a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, apelanta putea formula o cerere de acordare a facilităţilor la plata taxelor judiciare de timbru, sub forma eşalonării plăţii, în temeiul şi condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008.

Înalta Curte mai constată însă că nu o atare împrejurare a împiedicat-o pe recurentă să facă în apel dovada îndeplinirii acestei obligaţii legale, ci lipsa de voinţă în această direcţie, aspect ce transpare cu evidenţă din conţinutul înscrisului depus la dosarului de apel, prin care, cu prioritate, partea informează instanţa asupra neconformării sale faţă de solicitarea plăţii taxei judiciare de timbru şi solicită aplicarea sancţiunii anulării cererii de apel, după care se plânge pentru neluarea mai din timp (anterior comunicării cererii de apel) a acestei măsuri, iar în final, îşi exprimă voinţa de a renunţa la judecată.

Faţă de toate aceste împrejurări reţinute anterior şi cum instanţa de recurs nu a identificat - precum a pretins recurenta - încălcarea de către instanţa de apel a niciunei reguli de procedură care să atragă sancţiune nulităţii, atunci când a anulat apelul declarat de parte ca netimbrat, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Deşi, faţă de soluţia adoptată asupra recursului şi în raport cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., intimatei-pârâte i s-ar fi cuvenit acordarea de cheltuieli de judecată pentru recurs, Înalta Curte va respinge această solicitare, reţinând că pretenţia în acest sens formulată prin întâmpinare nu a fost însoţită şi de dovezile necesare cuantificării cheltuielilor pretinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 12A din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge cererea intimatei - pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.

GGC - CL