Jurisdictional conflict for toll violation appeal: exclusive competence by defendant's domicile under O.G. 15/2002 Art. 101

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş la data de 22 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petentul A. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x din 24 octombrie 2018, întocmit de ... S.A., iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Prin Sentinţa nr. 215 din 4 martie 2019, Judecătoria Beiuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei petentul A. a fost sancţionat întrucât la data de 5 august 2017 pe x, pe raza localităţii Feteşti, judeţul Ialomiţa, vehiculul său cu nr. de înmatriculare x a fost surprins că a utilizat podurile peste Dunăre fără a deţine peaj valabil.

În considerarea localităţii în care s-a săvârşit fapta, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul şedinţei publice din data de 4 martie 2019 instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a reţinut cauza în pronunţare sub acest aspect.

Instanţa a avut în vedere cu privire la excepţia de necompetenţă prevederile art. 129 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată.

(2) Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

S-a arătat că în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. obligă judecătorul ca, la primul termen de judecata la care părţile sunt legal citate în fata primei instanţe, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Procedând în aceasta manieră, la termenul de judecată din data de 4 martie 2019, instanţa a constatat că nu ar fi competentă teritorial pentru soluţionarea cererii deduse judecăţii, întrucât, din actele existente la dosar, rezultă că presupusa faptă contravenţională a avut loc în localitatea Feteşti, care se află în circumscripţia de jurisdicţie a Judecătoriei Feteşti, după cum reiese din prevederile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Feteşti.

Prin Sentinţa nr. 884 din 5 iulie 2019, Judecătoria Feteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Beiuş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, potrivit cărora "... în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul".

Instanţa a reţinut că prin "domiciliu" în sens procesual se înţelege locuinţa pe care o persoană şi şi-a stabilit-o în fapt, în localitatea unde trăieşte, deoarece scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu este ca părţile aflate în litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului, pentru a da eficienţă dreptului la apărare.

Faţă de considerentele expuse, întrucât domiciliul petentului A. este în comuna B., nr. 80, judeţul Bihor, instanţa a arătat că nu poate fi legal învestită cu judecarea prezentei plângeri contravenţionale, în raport de prevederile art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel că a admis excepţia invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş petentul A. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x/24 octombrie 2018, întocmit de ..., iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

Sancţiunea contravenţională a fost aplicată petentului în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (11) din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, potrivit cărora: "Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă".

Conform prevederilor art. 101 din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România:

"Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul".

Din actele de la dosar rezultă că domiciliul contravenientului A. este în comuna B., nr. 80, judeţul Bihor.

Întrucât se constată că printr-o dispoziţie legală expresă s-a stabilit că aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are sediul competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş, ca instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul contravenientului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.

GGC - CL