Territorial jurisdiction for exequatur of foreign divorce decree: domicile of party refusing recognition under Art. 1099(1) CPC

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. x din 4 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei pentru ca în baza probelor administrate să se pronunţe o hotărâre de recunoaştere (exequatur) a sentinţei de divorţ pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă nr. 14 din Barcelona (Familie) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. x/2017-4, Sentinţa nr. 72/2018 pronunţată la data de 2 martie 2018.

Prin Sentinţa nr. 72 din data de 15 februarie 2019, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1099 C. proc. civ., cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine. În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

S-a arătat că la termenul de judecată, reclamanta a arătat că nu există entitate care să îi fi refuzat recunoaşterea, astfel că nu poate cunoaşte sediul în vederea determinării competenţei teritoriale.

Prin urmare, în condiţiile în care, potrivit principiului disponibilităţii de voinţă a părţilor, reclamanta nu a indicat o entitate care să îi fi refuzat recunoaşterea şi reţinând că interesul acesteia este ca hotărârea să fie recunoscută pe teritoriul României, instanţa a constatat ca nu există în prezent niciun element care să atragă competenţa teritorială a Tribunalului Argeş.

Împrejurarea că petenta este cetăţean roman, cu domiciliul în Piteşti, s-a arătat că nu are relevanţă în problema analizată, iar în această situaţie s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) din art. 1099 C. proc. civ., fiind imposibilă determinarea tribunalului român competent.

În consecinţă, instanţa a considerat că aparţine Tribunalului Bucureşti competenţa teritorială a analizării cererii de recunoaştere a hotărârii pronunţată de instanţa Spaniolă.

Faptul că, potrivit art. 93 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 64/2011, tribunalul competent a soluţiona cererea de recunoaştere este tribunalul de pe raza judeţului unde îşi are sau a avut domiciliul persoana interesată, s-a arătat că nu afectează soluţia ce se va da excepţiei, instanţa urmând a da eficienţă normei cu forţă juridică superioară, anume C. proc. civ., care a intervenit ulterior H.G. şi a abrogat implicit toate normele anterioare contrare.

Concluzionând, în temeiul art. 131 raportat la art. 1099 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 688 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Argeş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2019 tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetentei teritoriale, excepţie pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată în condiţiile în care pârâtul are domiciliul şi locuieşte pe teritoriul statului român în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, astfel încât s-a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. şi competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Argeş, dispoziţiile art. 1099 alin. (2) care ar atrage competenţa Tribunalului Bucureşti neputând fi accesate de către reclamantă, dat fiind situaţia concretă locativă a pârâtului sus menţionată.

De altfel, s-a arătat că reclamanta a şi introdus cererea cu respectarea normelor procedurale de competenţă în materia reglementată de art. 1095 şi următoarele C. proc. civ.

În consecinţă, tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeş.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită pe care instanţele aflate în conflict au dat-o dispoziţiilor referitoare al recunoaşterea hotărârilor străine.

Prin acţiunea introductivă, reclamanta A. a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre de recunoaştere (exequatur) a sentinţei de divorţ pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă nr. 14 din Barcelona (Familie) Spania în dosarul de divorţ contencios nr. 484/2017-4, Sentinţa nr. 72/2018 pronunţată la data de 2 martie 2018.

Pentru a beneficia de autoritate de lucru judecat, o hotărâre străină trebuie să parcurgă procedura recunoaşterii. Potrivit dreptului intern - C. proc. civ. Cartea a VII-a, Titlul III, Capitolul I - intitulat "Recunoaşterea hotărârilor străine" - dispoziţiile art. 1095 - 1102 C. proc. civ., calitate procesuală activă pentru recunoaşterea hotărârii străine are doar partea care se prevalează de acea hotărâre, scopul pentru care se solicită recunoaşterea fiind acela prevăzut în cuprinsul art. 1096 C. proc. civ. - spre a beneficia de autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1099 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, prevede că în cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În conformitate cu textele legale anterior enunţate, competenţa pentru soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoaşterea, iar în caz de imposibilitate de stabilire potrivit regulii de mai sus, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În speţă, calitatea de parte care refuză recunoaşterea hotărârii aparţine pârâtului B., care a figurat ca pârât în dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei recunoaştere se solicită. Or pârâtul B., prin întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Argeş, a arătat expres că solicită respingerea cererii formulate de reclamantă.

Întrucât această parte, astfel cum a arătat şi în faţa Tribunalului Bucureşti la termenul din 10 aprilie 2019, are domiciliul în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, în speţă devin aplicabile dispoziţiile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, pentru considerentele anterior prezentate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.

GGC - CL