Territorial competence for reversal of enforcement: jurisdiction lies with the court that authorized the initial execution

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, la data de 17 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D., prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.474 RON, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 8124 din 6 iulie 2018, definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2018, instanţa a admis contestaţia la executare formulată de aceştia, a constatat perimată executarea silită, şi a dispus desfiinţarea executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D..

Au mai arătat că, în perioada mai - iulie 2018, în dosarul execuţional desfiinţat ulterior de instanţă, s-a poprit suma totală de 1.474 RON, precum şi că au solicitat băncii restituirea, pe cale amiabilă, a sumei poprite, însă creditoarea a refuzat să dea curs acestei cereri.

Prin Sentinţa civilă nr. 2261 din 27 februarie 2019, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, creditoarea nu deţine formal un titlu executoriu pentru restituirea sumei poprite, ci trebuie să şi-l constituie în procesul pendinte, astfel că instanţa competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripţie ar urma să se desfăşoare executarea silită, şi anume Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza sa teritorială.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2482 din 25 aprilie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Aiud.

În motivarea soluţiei, instanţa a considerat ca fiind relevante pentru soluţionarea litigiului prevederile art. 4042, art. 3307 alin. (4) şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Luând în considerare faptul că întoarcerea executării silite reprezintă un incident procedural apărut în faza executării silite, instanţa competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite este Judecătoria Aiud, câtă vreme executarea silită s-a efectuat prin poprire asupra veniturilor salariale datorate reclamantului A., de către terţul poprit E. S.R.L., cu sediul în Aiud, str. x, jud. Alba.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Aiud, prin Sentinţa civilă nr. 937 din 8 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei către Judecătoria Timişoara. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, în cazul popririi, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului.

Pe de altă parte, întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, părţile menţinându-şi calităţile iniţiale de debitor şi creditor, astfel cum acestea sunt menţionate în dosarul execuţional.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii constă în întoarcerea executării Sentinţei civile nr. 8124/2018 din 6 iulie 2018 a Judecătoriei Timişoara şi restabilirea situaţiei anterioare, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.474 RON, ca urmare a desfiinţării executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2013 aflat pe rolul BEJA D..

Conform art. 4041 C. proc. civ., "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".

De asemenea, potrivit art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., "În situaţia în care nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi alin. (2) al textului de lege menţionat, persoana interesată o va putea solicita instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, pe calea unei acţiuni separate".

Prin Decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., s-a statuat în sensul că judecătoria, ca instanţă de executare, este instanţa competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite.

Unul dintre argumentele avute în vedere la pronunţarea acestei decizii a constat în aceea că, în cazul întoarcerii executării silite, este atrasă incidenţa dispoziţiilor legale aplicabile contestaţiei la executare, dat fiind caracterul acesteia de contestaţie specială la executare.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare ... "iar, conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare".

În ceea ce priveşte determinarea judecătoriei competente teritorial să judece cererea, devin incidente dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel".

Executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Timişoara, astfel cum reiese din Încheierea civilă nr. 816/Ex din 21 ianuarie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, în raport de domiciliul debitorilor A. şi B., care, la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite, se afla în comuna Ghiroda, jud. Timiş.

Cum întoarcerea executării silite este un incident procedural în cadrul executării silite, instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării silite, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite.

Aşadar, Înalta Curte reţine că instanţa competentă este cea care a încuviinţat executarea a cărei întoarcere se cere, ca o consecinţă a extinderii competenţei instanţei care a încuviinţat executarea silită iniţială, asupra tuturor procedurilor ulterioare.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării silite formulată de reclamanţii A. şi B. în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.

GGC - CL