Lease rescission claim rejected as rent paid during litigation; landlord’s appeal dismissed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) dismissed the landlord’s appeal as unfounded, affirming the appellate decision that had reversed the trial court’s judgment in favor of the tenant. The prior appellate ruling, which rejected the landlord’s claims for lease rescission, eviction, and unpaid rent, remains in force. The dispute arose from a residential lease where the tenant had failed to pay monthly rent, leading the landlord to seek rescission and eviction; however, the tenant paid the entire overdue amount, including penalties, during the proceedings. The decisive legal basis was that the contractual clause allowing rescission for non-payment of three months’ rent cannot be applied mechanically where the rent was fully paid during litigation, and the tenant’s good faith—absent proof of intentional or grossly negligent non-payment despite sufficient financial means—precluded rescission.
Legislator headnote
AI generatedLease rescission claim rejected as rent paid during litigation; landlord’s appeal dismissed: Contra deciziei a declarat recurs reclamanta care susține că pârâtul a achitat chiria după pronunțarea primei instanțe, că acesta a distrus și deteriorat întreg apartamentul, respectiv a deteriorat ușa de intrare și a înstrăinat caloriferele ceea ce înseamnă culpă contractuală.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1856 din 24 septembrie 2003 s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 224 din 5 noiembrie 1999, evacuarea pârâtului și obligarea sa la 4.864.000 lei chirie restantă, iar, prin decizia civilă nr. 216 din 25 februarie 2004, sentința a fost schimbată în tot și acțiunea respinsă ca nefondată întrucât:
- pârâtul a achitat la 11 februarie 2004 suma totală datorată, la zi, de 5.839.550 lei, inclusiv penalități;
- existând buna sa credință nu poate fi sancționat prin rezilierea contractului.
Contra deciziei a declarat recurs reclamanta care susține că pârâtul a achitat chiria după pronunțarea primei instanțe, că acesta a distrus și deteriorat întreg apartamentul, respectiv a deteriorat ușa de intrare și a înstrăinat caloriferele ceea ce înseamnă culpă contractuală.
Recursul este nefondat.
Temeiul acțiunii în reziliere, evacuare și chirie restantă l-a constituit numai încălcarea clauzei privind plata lunară a chiriei în valoare de 117.050 lei, ceea ce atrage culpa chiriașului și rezilierea contractului de închiriere.
Clauza IV. 1. lit. b) din contract privind neplata chiriei pe timp de 3 luni și rezilierea nu poate fi aplicată mecanic, mai ales, în condițiile în care, chiria a fost achitată în cursul procesului, și conform clauzei II pct. 4 alin. (2) din același contract, ca în speță.
Evident că va trebui cercetată reaua credință, adică fapta locatarului care cu intenție ori din neglijență gravă, deși dispunea de mijloace financiare îndestulătoare, nu a achitat chiria lunară datorată, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Pe de altă parte, în apel chiriașul relevă că nu are un „loc stabil de muncă și nici un venit net” și lucrează ca „zilier pe unde apucă”, iar, recurenta afirmă în motivele de recurs fapte pe care nu le-a invocat în primă instanță și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.