Inadmissibility of cassation in child protection proceedings where special law renders first-instance judgment final and subject only to appeal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2019, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., şef centru la Complex de servicii "D.", a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă al minorilor E. şi B., dispus prin dispoziţia nr. x din 25 ianuarie 2019 a directorului general al D.G.A.S.P.C. - Neamţ, la Complexul de servicii "D.", cu măsura plasamentului minorilor la Complexul de servicii "D.". Totodată, a solicitat suspendarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti pe toată durata măsurii plasamentului şi delegarea acestora directorului general al D.G.A.S.P.C. - Neamţ.

Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 164 din 22 martie 2019, a admis acţiunea şi a dispus înlocuirea măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă, dispusă prin Dispoziţia nr. x din 25 ianuarie 2019 a directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, la Centrul de primire în regim de urgenţă din cadrul Complexului de Servicii "D.", cu măsura plasamentului la Complexul de Servicii "D.", a minorilor E. şi B.. Totodată, a dispus delegarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti privitoare la persoana minorilor E. şi B., precum şi cele privitoare la bunurile acestora către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ, până la încetarea măsurii de plasament cu privire la aceşti copii. A respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii în nume propriu F. şi G., ca nefondată, şi a luat act de renunţarea acestora la cererea reconvenţională. A dispus ca remunerarea curatorului special, doamna avocat H., în sumă de 940 RON, să fie plătită din bugetul Statului.

Prin Decizia nr. 479 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a anulat apelul formulat de E. şi B., în temeiul art. 32 C. proc. civ., cu referire la art. 61 din Legea nr. 272/04 republicată şi art. 43 C. civ.. A respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii E. şi E. şi intervenienţii F. şi G., împotriva Sentinţei civile nr. 164 din 22 martie 2019 a Tribunalului Neamţ. A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către av. I. a onorariului de 940 RON.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienţii F. şi G..

Primind dosarul la data de 24 iulie 2019, Înalta Curte, prin Rezoluţia din 30 august 2019, a stabilit termen de judecată la data de 24 septembrie 2019, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă pentru minorii E. şi B., ce are ca temei de drept Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Conform dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004:

"Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar potrivit prevederilor art. 137 din acelaşi act normativ, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Art. 138 din actul normativ prevede că dispoziţiile acestei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Luând în considerare că litigiul de faţă este înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 25 ianuarie 2019 şi este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, devin incidente dispoziţiile art. 136 şi 137 din acest act normativ, precum şi cele ale noului C. proc. civ.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 272/2004 anterior menţionate trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, din coroborarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală, ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 136 - 138 din Legea nr. 272/2004, precum şi cu prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012, Sentinţa nr. 164 din 22 martie 2019 a Tribunalului Neamţ este supusă numai apelului, astfel că Decizia nr. 479 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, ce nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de intervenienţii F. şi G. împotriva Deciziei nr. 479 din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

În analiza recursului, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., lăsând nesoluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurenţilor în exercitarea căii de atac, urmare a soluţionării cu prioritate a chestiunea inadmisibilităţii recursului, precum şi dispoziţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienţii F. şi G. împotriva Deciziei nr. 479 din 12 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.

GGC - CL