Inadmissibility of cassation against final appellate decision in political party dissolution suit and constitutional challenge referral

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 15 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, petentul A. a solicitat instanţei dizolvarea B. şi a C..

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 14/09 ianuarie 2003 a partidelor politice.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin Sentinţa civilă nr. 38/DEC/P din 18 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâtul C. prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâţii B. şi C. prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. şi C. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.. Separat, aceeaşi parte a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 14/2003 a partidelor politice.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia civilă nr. 1061A din data de 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, republicată, invocată de apelantul reclamant. A respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză de apelantul reclamant.

În practicaua hotărârii, instanţa a respins cererea reclamantului de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Hotărârea curţii de apel a fost atacată cu recurs de către reclamant. Au fost aduse critici din perspectiva soluţiei vizând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respingerea căii de atac a apelului pe problema lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi în temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ. cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 pe problema lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, susţinând că au fost interpretate trunchiat prevederile legale invocate în cuprinsul acestuia.

Prin Rezoluţia din 26 iunie 2019 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 3 octombrie 2019.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Instanţa constată că, în speţă, criticile recurentului se raportează la sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, la soluţia de respingere a căii de atac a apelului pe chestiunea lipsei calităţii procesuale active a reclamantului A. pentru cererea de dizolvare pe cale judecătorească a două partide politice, B. şi C., precum şi la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

a. În ceea ce priveşte recursul împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se reţin următoarele:

Art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ce reglementează procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţei judecătoreşti, prevăd în cadrul alin. (5): "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Se constată că legea specială deschide calea recursului numai împotriva încheierii prin care instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Or, în speţă, curtea de apel, prin Decizia nr. 1061/2018, a sesizat Curtea Constituţională în scopul verificării constituţionalităţii art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003.

Ca atare, această dispoziţie nu se circumscrie textului legal evocat anterior, calea de atac exercitată de recurent în acest sens nefiind una prevăzută de lege.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

b. Relativ la criticile ce vizează soluţia de respingere, ca nefondat a apelului, prin Decizia civilă nr. 1061A din 4 octombrie 2018, se constată că recursul îndreptat împotriva acestei din urmă decizii este inadmisibil, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed:

Faţă de obiectul cererii deduse judecăţii - dizolvare partide politice, în cauză, îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 14/09 ianuarie 2003 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii (15 ianuarie 2018), ce prevăd: "(1) Un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească în următoarele condiţii: când se constată încălcarea prevederilor art. 30 alin. (7) şi ale art. 40 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, republicată, de către Curtea Constituţională, precum şi ale art. 3 alin. (3) şi (4) din prezenta lege; când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice; când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia; ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti conform art. 46 alin. (1); ca urmare a aplicării art. 26. (2) Cererea de dizolvare se adresează Tribunalului Bucureşti de către Ministerul Public şi se soluţionează potrivit normelor de procedură stabilite la art. 26 alin. (2) - (5)."

Art. 26 din aceeaşi lege stipulează: "(2) În termen de 15 zile de la înregistrarea cererii Ministerului Public, Tribunalul Bucureşti se va pronunţa asupra acesteia. (3) Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti partea interesată poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la data comunicării hotărârii. (4) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă prin hotărâre definitivă în termen de 15 zile de la înregistrarea apelului. (5) Hotărârea definitivă de admitere a modificării statutului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse recursului şi, ca atare, calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri are caracter inadmisibil.

Calea de atac a apelului astfel cum este reglementată de dispoziţiile menţionate anterior a fost exercitată de reclamant împotriva hotărârii în primă instanţă şi soluţionată prin Decizia civilă nr. 1061A din data de 4 octombrie 2018, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin urmare, în raport de conţinutul prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal reiese că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.

c. Recursul ce priveşte măsura de respingere a cererii de sesizare a Înaltei Curţi cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, în temeiul art. 519 C. proc. civ., formulată de reclamantul A., este, de asemenea, inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constituie un incident procedural ivit în cursul soluţionării unui litigiu aflat pe rolul curţii de apel sau al tribunalului, în privinţa căruia instanţa este îndreptăţită să aprecieze asupra întrunirii condiţiilor referitoare la sesizarea Înaltei Curţi, cuprinse în dispoziţiile art. 519 C. proc. civ. Or, această apreciere nu poate fi supusă cenzurii în nicio cale de atac, astfel că recursul exercitat în cauză va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1061A din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL