Territorial competence for restitution claim where no written contract specified place of performance, resolving conflict between domicile rule and contract execution clause

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 27 septembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. S.R.L., obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 20.421 USD, echivalent a 83.597 RON, la cursul de schimb 4,09 RON/USD, cu dobânda legală calculată din data de 01 august 2018 şi până la data achitării integrale a debitului.

Prin Sentinţa civilă nr. 1039 din 8 februarie 2019, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oneşti.

La pronunţarea soluţiei, instanţa a reţinut aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 107 C. proc. civ., care consacră competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. Nu se pune problema incidenţei dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părţile nu au încheiat un contract care să prevadă în mod expres locul convenit pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiilor de predare a mărfii şi de plată a preţului, aspect necontestat de ambele părţi.

Având în vedere că necompetenţa în acest caz este de ordine privată, excepţia a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată la 29 noiembrie 2018, care a fost depusă în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Ţinând seama de sediul pârâtei B. S.R.L., din comuna Caşin, str. x 115, nr. 32, judeţul Bacău, care se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Oneşti, în aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., s-a stabilit că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze acţiunea.

La rândul său, Judecătoria Oneşti, prin Sentinţa civilă nr. 1251 din 21 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat existenţa unei convenţii între părţi, potrivit căreia reclamanta A. S.R.L., care avea de expediat cantitatea de 160 colete cherestea de fag către cumpărătorul C. cu o navă comercială, s-a înţeles cu pârâtul, care avea de expediat şi el marfa către acelaşi cumpărător cu aceeaşi navă comercială, ca acesta să expedieze ambele cantităţi de marfă pe numele pârâtului, urmând ca acesta să restituie contravaloarea celor 168 colete primite de la reclamantă.

Ca urmare a acestei, convenţii s-a încheiat un singur conosament cu nr. x din 9 mai 2017, pe numele pârâtei, pentru 256 colete, care atestă încărcarea mărfii pe nava comercială.

Aşadar conflictul dintre părţi se poartă cu privire la plata sau neplata de către pârâtă a contravalorii celor 168 colete primite de la reclamantă.

Judecătoria a constatat că, în speţă, contractul este reprezentat de înţelegerea dintre părţi de a expedia în comun marfa reclamantei şi a pârâtei doar pe numele acesteia din urmă, pentru a beneficia de taxe reduse, cu obligaţia pârâtei de restituire către reclamantă a preţului plătit pentru marfa acesteia. În acest sens exista şi conosamentul cu nr. x din 9 mai 2017.

În raport de această convenţie a părţilor, s-a reţinut că întreaga derulare, executare a contractului (încheiat în forma mai sus arătată şi care respectă definiţia contractului conform C. civ.) s-a desfăşurat în raza teritorială a Judecătoriei Constanţa, ceea ce conduce la concluzia că, în temeiul art. 113 alin. (3) C. proc. civ., acestei instanţe îi revine competenţa de a judeca litigiul de faţă.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată revine Judecătoriei Oneşti, pentru considerentele ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea reclamantei A. S.R.L. prin care solicită obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 20.421 USD, echivalentul a 83.597 RON, cu dobânda legală calculată din 1 august 2018 şi până la data achitării integrale a debitului, invocându-se că pârâta a acţionat în calitate de mandatar, fiind obligată să restituie reclamantei preţul mărfii vândute.

Prin motivele de fapt ale cererii, s-a arătat că, la 9 mai 2018, a fost încărcată marfa constând în 168 colete cherestea de fag, ce aparţinea societăţii reclamante, în vederea livrării către beneficiarul cumpărător C.. În acest scop, s-a emis un singur conosament cu nr. x din 9 mai 2017, pe numele pârâtei, pentru 256 colete (parte din ale fiind ale pârâtei).

Art. 107 C. proc. civ. prevede: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Această normă reglementează competenţa de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanţă, în sensul că, în absenţa unei norme contrare, instanţa competentă este cea reglementată prin art. 107 C. proc. civ.

Conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ. "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte reţine că această din urmă norma de competenţă este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiţia ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte a obligaţiei. Întrucât textul face referire expresă la convenţia părţilor privind locul executării, materializarea acesteia într-o clauză contractuală rămâne o condiţie de aplicare a normei de competenţă în discuţie.

În speţă, se constată, din actele dosarului, că între părţi nu s-a încheiat în scris un contract în care să se stipuleze locul convenit pentru executarea, chiar şi în parte, a obligaţiilor de predare a mărfii şi de plată a preţului, chestiune necontestată de părţi prin apărările făcute în faţa Judecătoriei Constanţa.

Cum această condiţie nu este îndeplinită, competenţa teritorială nu mai este alternativă, urmând a fi determinată potrivit prevederilor art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se adresează instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Văzând că sediul pârâtei B. S.R.L. este în Caşin, judeţul Bacău, în aria de competenţă a Judecătoriei Oneşti, se reţine că aceasta este instanţa competentă teritorial să judece acţiunea de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2019.

GGC - CL