Judicial costs reduction and appeal stamp duty in disciplinary challenge to architect's signing rights suspension

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 07.01.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comisia Naţională de Disciplină a Ordinul Arhitecţilor din România, a solicitat anularea Hotărârii nr. 15/02.02.2015, prin care s-a hotărât sancţionarea sa, în calitatea de arhitect, cu suspendarea dreptului său de semnătură pe o perioadă de 12 luni, cu cheltuieli de judecată, întrucât este nelegală, nefiind motivată în drept.

2. Hotărârea atacată

Prin Sentinţa nr. 149 din 8 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins atât excepţia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, cât şi cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România.

De asemenea, Curtea de apel a obligat reclamantul să achite pârâtei 500 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, A. şi pârâtul Ordinului Arhitecţilor din România - Comisia Naţională de Disciplină au formulat recurs, criticând soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a criticat sentinţa instanţei de fond în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susţinând în esenţă, că soluţia a fost pronunţată cu nesocotirea normei de drept material.

Recurentul-pârât Ordinului Arhitecţilor din România - Comisia Naţională de Disciplină a criticat sentinţa instanţe de fond pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul cheltuielilor de judecată la acordarea cărora a fost obligat reclamantul.

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de fond a dispus reducerea onorariului de avocat fără a stabilit existenţa unei disproporţionalităţi vădite a onorariului faţă de criteriile prevăzute de legiuitor, cu aplicarea şi interpretarea greşită a art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel instanţa a dispus reducerea onorariului de avocat solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată, în lipsa unei motivări corespunzătoare şi fără identificarea concretă a văditei disproporţionalităţi, printr-o simplă menţionare generală, a complexităţii cauzei raportat la conţinutul apărărilor formulate.

În fine, în opinia recurentei, reducerea cheltuielilor de judecată de la 6000 de RON la 500 de RON, este nejustificată.

II. Hotărârea instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat de reclamantul A., constată că cererea de recurs adresată instanţei nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deşi recurentul a fost înştiinţat, prin citaţia primită la data de 12 februarie 2019 cu privire la necesitatea achitării taxei datorate, în valoare de 100 RON.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)", iar potrivit alin. (3):

"menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. (...)"

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul avea obligaţia să ataşeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanţei.

Având în vedere faptul că în cauză recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de timbrare ce-i revenea, până la acest termen acordat pentru examinarea recursului, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea anulării recursului formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România, Înalta Curte constată că acesta este fondat în parte, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Curtea de Apel Suceava a respins excepţia de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtă şi, totodată a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România, dispunând obligarea reclamantului la plata sumei de 500 de RON cheltuieli de judecat, către pârâtă.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

Astfel, regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocaţial, proporţional cu circumstanţele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părţii ce a avut câştig de cauză de a-şi recupera cheltuielile avansate şi culpa procesuală a părţii ce a căzut în pretenţii.

Judecătorul cauzei este ţinut să aprecieze cuantumul onorariului avocaţial din prisma valorii sau complexităţii cauzei, a activităţii desfăşurate de avocat şi a circumstanţelor cauzei.

În speţă, instanţa de fond a respins în tot acţiunea şi a obligat reclamantul la plata, către pârâtă, a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea complexităţii cauzei raportat la conţinutul apărărilor formulate şi caracterul repetitiv al acţiunii.

Se constată că recurent-pârât Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România a solicitat obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 6.000 RON, depunând înscrisuri în dovedirea acestora.

Înalta Curte apreciază că, deşi cauza nu prezintă o complexitate ridicată, reducerea cheltuielilor de judecată este totuşi prea mare, în raport cu circumstanţele cauzei şi cu dreptul părţii de a-şi recupera cheltuielile avansate.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de către de pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România, va casa în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, va obliga reclamantul să achite pârâtului suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată la instanţa de fond cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, va obliga recurentul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în 100 de RON taxa de timbru şi 2900 de RON onorariul de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens,vor fi avute în vedere înscrisurile depuse la dosarul recurs raportat la considerentele mai sus arătate în ceea ce priveşte îndreptăţirea judecătorului, de a cenzura cuantumul onorariului avocaţial din prisma valorii sau complexităţii cauzei, activităţii desfăşurate de avocat şi circumstanţelor cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 149 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul formulat de pârâtul Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România împotriva Sentinţei nr. 149 din 8 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, obligă reclamantul să achite pârâtului suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată la instanţa de fond cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Obligă recurentul-reclamant să plătească recurentei-pârâte suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - NN