Appeal against suspension order dismissed as tardy; EU-debt report suspension stands.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant’s exception of tardiness, raised ex officio, and dismissed the defendant’s appeal as time-barred, thereby leaving in force the Court of Appeal’s interlocutory order that had granted the claimant’s request to suspend execution of an administrative act (a report finding irregularities and establishing a budgetary debt of 8,119,469.17 RON under an EU-funded project) until final resolution of the annulment action. The dispute arose in administrative litigation under Law No. 554/2004, where the claimant challenged the report and the related administrative decision and sought suspension. The decisive legal basis was Article 14(4) of Law No. 554/2004, setting a 5-day appeal term from communication, and Articles 182, 183, and 185 of the Code of Civil Procedure; because the appeal was filed directly with the court on 05.10.2017, after the term expired on 03.10.2017, with no proof of mailing or request for reinstatement, the appeal was null and the claimant’s suspension order remained valid.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal against suspension order dismissed as tardy; EU-debt report suspension stands: The dispute arose in administrative litigation under Law No. 554/2004, where the claimant challenged the report and the related administrative decision and sought suspension. The decisive legal basis was Article 14(4) of Law No. 554/2004, setting a 5-day appeal term from communication, and Articles 182, 183, and 185 of the Code of Civil Procedure; because the appeal was filed directly with the court on 05.10.2017, after the term expired on 03.10.2017, with no proof of mailing or request for reinstatement, the appeal was null and the claimant’s suspension order remained valid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the High Court to admit the exception of tardiness and dismiss the appeal as late.
Applied to impose the sanction of forfeiture for exercising the right of appeal after the legal deadline.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017 reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman, atât suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16.02.2016 şi înregistrat sub nr. x/21.02.2017, privind proiectul contract x "Revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate" SMIS 9835.", cât şi anularea acestui act şi a Deciziei nr. 20703/11.04.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi exonerarea de la plata sumei de 8.119.469,17 RON.
Cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind solicitată dispunerea măsurii până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.
În prezenta cauză, instanţa este învestită cu cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2017, până la soluţionarea definitivă a prezentului dosar
Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/21.02.2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă şi respingerea, ca nefondată, a cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului intimata-reclamantă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 23.11.2017, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală, a încheierii de şedinţă din data de 18 septembrie 2017.
Răspunsul la întâmpinare
Recurentul - pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante, în cadrul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă şi respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, ca nefondată.
Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.
Soluţia instanţei de recurs
Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu.
În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare"", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
Înalta Curte reţine că încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-pârât la data de 27.09.2017, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosarul instanţei de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 03.10.2017, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ., fiind fără relevanţă data redactării recursului şi data, respectiv numărul cu care a fost înregistrat acest recurs în evidenţele autorităţii (03.10.2017), raportat la dispoziţiile art. 182 C. proc. civ. în dosar neexistând dovezi în sensul că recursul s-ar fi transmis prin poştă sau curier rapid, conform art. 183 C. proc. civ., pentru a ne raporta la o altă dată decât data depunerii şi înregistrării direct la instanţă a căii de atac.
În cauză, cererea de recurs a fost depusă direct la instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.10.2017, conform ştampilei aplicată de Compartimentul Registratură pe prima pagină a recursului, ataşată la dosarul instanţei de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afară termenului de 5 zile prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 05.10.2017, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 03.10.2017.
De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu şi va respinge recursul, ca tardiv declarat, aplicând astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu.
Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.
GGC - GV