Renunciation of appeal in administrative contest of land exchange; party autonomy under Civil Procedure Code Art. 463
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (ICCJ) took note of the appellant’s renunciation of the appeal, thereby rendering the first-instance decision final and allowing it to remain in force, with the respondent prevailing. The dispute originated from a civil administrative action where the claimant sought to compel a national forestry administration to process a land exchange request and, subsidiarily, to acknowledge an implicit refusal or the lack of procedural response; the first-instance court had dismissed the claim on procedural grounds, specifically finding the respondent lacked passive procedural standing, a ruling the claimant initially appealed but subsequently abandoned. The decision was grounded in the principles of party autonomy and availability of rights under the Civil Procedure Code, specifically Articles 463(1), 9(2)-(3), and 22(6), which permit a party to waive their right to appeal and obligate the court to respect the limits of the proceedings as defined by the parties' submissions.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 463 din C. proc. civ, art. 22 alin. (6) din C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ; Renunciation of appeal in administrative contest of land exchange; party autonomy under Civil Procedure Code Art. 463: Împotriva Sentinţei civile nr. 2250 pronunţată la data de 28 iunie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL solicitând casarea sentinţei recurate şi transmiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, care, trecând peste excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în baza prevederilor art. 20 alin. (3) teza a 2-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să procedeze la judecarea fondului cererii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.03.2016, reclamanta A. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:
- Obligarea pârâtei la realizarea de îndată a tuturor procedurilor necesare şi la emiterea unei decizii de soluţionare favorabilă a cererii nr. x/29.07.2014 înregistrată la Ocolul Silvic Mitreni în sensul scoaterii definitive din fondul forestier a terenului din UP III Frasin, UA 32%B în suprafaţă de 0,45 ha, aflat pe raza Direcţiei Silvice Călăraşi şi realizarea schimbului de terenuri cu terenul oferit de reclamantă la schimb,
1. - În subsidiar, constatarea faptului că pârâta nu a soluţionat plângerea prealabilă a reclamantei şi obligarea pârâtei la soluţionarea cererii pe fond, conform petitului acesteia.
2. - Să se constate refuzul implicit şi nejustificat de soluţionare a cererii, precum şi refuzul de efectuare a operaţiunilor administrative necesare pentru exercitarea şi protejarea interesului legitim al reclamantei privind schimbul de terenuri,
3. - Obligarea pârâtei la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cerere.
Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 2250 pronunţată la data de 28 iunie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Naţională a Pădurilor -ROMSILVA, respingând cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - ROMSILVA, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 2250 pronunţată la data de 28 iunie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL solicitând casarea sentinţei recurate şi transmiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, care, trecând peste excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în baza prevederilor art. 20 alin. (3) teza a 2-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să procedeze la judecarea fondului cererii.
S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului intimata-pârâtă Direcţia Silvică Călăraşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.
Procedura de soluţionare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.
Cererea de renunţare la judecata recursului
Prin Notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 25.03.2019, recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat instanţei a lua act că nu înţelege să mai susţină acest demers, instanţa calificând această cerere drept cerere de renunţare la calea de atac a recursului.
Soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de renunţare la judecata prezentului recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă A. SRL, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."
În cauză, Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.
Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunţare la judecata căii de atac, instanţa de control judiciar va avea în vedere deopotrivă dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, ce reglementează "Dreptul de dispoziţie al părţilor", dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate renunţa oricând la judecată, sau la însuşi dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantei A. SRL la judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2250 pronunţată în data de 28 iunie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 2250 din 28 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.
GGC - GV