Compliance with incompatibility rules for interim hospital section heads upheld; appeal against integrity evaluation report dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.02.2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Raportului de evaluare nr. x/21.01.2016, emis de autoritatea pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1834 din 31.05.2016, instanţa de fond Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei civile nr. 1834 din data de 31 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat "Apel", calificat de instanţă, în şedinţă publică, drept "recurs", faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 24 din Legea nr. 176/2010.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Sentinţa civilă nr. 1834/31.05.2016 este nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţa a interpretat eronat, excesiv, prevederile legale referitoare la regimul incompatibilităţilor.

Este adevărat că "esenţiale sunt atribuţiile şefului de secţie", aceasta fiind şi raţiunea pentru care legiuitorul, în considerarea necesităţii asigurării managementului/conducerii unei secţii spitaliceşti, fără de care această structură nu poate funcţiona, a instituit prin art. 184 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, republicata, cu titlu de excepţie, posibilitatea pentru managerul spitalului public de a delega o alta persoana care sa asigure interimatul, până la ocuparea postului prin concurs. Această consideraţie, în ciuda veridicităţii sale, prezintă relevanţă, în principal, economico-administrativă, caracteristica manageriatului şi mai puţin juridică.

La fel de adevărat şi pentru aceleaşi raţiuni este şi faptul ca "atribuţiile unui şef de secţie numit cu delegaţie sunt identice cu cele exercitate de un şef numit prin concurs".

Cu toate acestea însă, nu trebuie confundat regimul juridic aplicabil funcţiei de şef de secţie cu cel aplicabil interimatului, în cazul numirii în aceasta funcţie cu delegaţie, pana la ocuparea postului prin concurs.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicata, art. 184 din Legea nr. 95/2006, anterior republicării, prevedea, pentru ocuparea funcţiei de Şef de secţie, procedura ocupării postului prin concurs, condiţiile obligatorii pentru participarea la concurs, inclusiv interdicţia regăsirii într-unul din cazurile de incompatibilitate sau conflict de interese, 'încheierea contractului de administrare, al cărui model este stabilit prin act normativ şi în care sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă, a căror nerealizare poate atrage sancţiunea rezilierii contractului conform art. 184 alin. (4) teza a doua, precum şi depunerea declaraţiilor de interese, de avere şi privind incompatibilităţile, prevăzute de art. 187 din Legea nr. 95/2006, în forma anterioară republicării. Mai mult, metodologia privind organizarea concursului de ocupare a postului de Şef de secţie este reglementată actualmente prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 869/2015 (anterior acestui act normativ fiind reglementată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 698/2001), iar modelul contractului de administrare este, de asemenea, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1628/2007.

Recurentul-reclamant consideră că o relevanţă deosebită prezintă şi formularea alin. (3) al art. 184 care prevede ca "şefii de secţie răspund de calitatea actului medical, precum şi atribuţiile asumate prin contractul de administrare", dar şi a alin. (4) a aceluiaşi tex de lege:

"la numirea în funcţie, şefii de secţie, de laborator şi de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani". Prin urmare, textul de lege prevede expres ca temeiul juridic al angajării răspunderii juridice a şefilor de secţie, indiferent de forma sa: civilă, administrativă, penală, îl constituie contractul de administrare.

Prin prevederile art. 185 alin. (9) teza finala, legiuitorul a instituit o excepţie de la regimul juridic al funcţiei de şef de secţie, cu regulile şi procedurile privind ocuparea prin concurs a postului, condiţiile de participare, temeiul juridic al angajării răspunderii şi incompatibilităţile şi conflictul de interese aplicabil acestei funcţii, prevăzând posibilitatea delegării temporare a unei alte persoane în această funcţie, până la ocuparea prin concurs a postului menţionat.

Legiuitorul nu instituie nicio altă condiţie cu privire la "persoana" care să îndeplinească funcţia de şef de secţie, cu caracter temporar. A conferi aplicabilitate, în cazul delegării, regulilor privind ocuparea postului de şef de secţie, restricţiilor, incompatibilităţilor şi sancţiunilor prevăzute pentru aceasta funcţie de conducere înseamnă a interpreta extensiv normele legale, pana la eludarea scopului urmărit de legiuitor prin instituirea acestei excepţii prevăzute, de altfel, fără echivoc.

O atare interpretare, cum este cea a paratei, confirmata de prima instanţa, conferă medicului numit cu delegaţie în funcţia de şef de secţie o situaţie mai grea decât aceea a medicului care a ocupat postul şi care, chiar şi după încheierea contractului cu managerul spitalului, are la dispoziţie 30 zile pentru înlăturarea motivelor de incompatibilitate, astfel cum prevede art. 184 alin. (4) teza finală.

Reiese cu certitudine ca prin legiferarea acestei excepţii, scopul urmărit de legiuitor a fost asigurarea conducerii secţiei respective, respectiv îndeplinirea temporara a atribuţiilor specifice reglementate de art. 184 alin. (3), pe o perioadă determinată, până la ocuparea postului vacant prin concurs.

Se arată că delegarea în funcţia de şef de secţie, pe o perioada determinată, nu este supusă niciuneia dintre regulile prevăzute de lege şi analizate mai sus, privind ocuparea funcţiei de şef de secţie, nefiind aplicabile dispoziţiile legale privind regimul incompatibilităţilor şi, pe cale de consecinţă, recurentul, în perioada în care a fost delegat în funcţia de şef de secţie de conducerea unităţii sanitare nu a încălcat aceste dispoziţii legale.

Prima instanţa a apreciat eronat ca neregulile sesizate prin contestaţie reprezintă "erori materiale" care nu afectează legalitatea actului atacat. Astfel, a arătat că prin adresa nr. x/21.01.2016 de înaintare a Raportului de evaluare se precizează ca actul constatator este "(...) întocmit în Lucrarea nr. x/11.11.2014 privind pe A., şef de secţie în cadrul Spitalului Orăşenesc Zimnicea, judeţul Teleorman (...)", iar în Raportul de evaluare la pct. 1 - Partea descriptivă a situaţiei de fapt se arată că "la data de 11.11.2014, Agenţia Naţională de Integritate ... s-a sesizat din oficiu în Lucrarea nr. x/11.11.2014 cu privire la faptul ca A., şef de secţie în cadrul Spitalului Orăşenesc Zimnicea, judeţul Teleorman, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor".

Cu toate acestea, la punctul V - Concluzii din raportul de evaluare, inspectorul de integritate formulează concluziile sale "în urma finalizării evaluării efectuate în Lucrarea nr. x/25.03.2015 (...)", prin urmare în urma evaluării realizate într-o cu totul altă cauză.

Deşi s-a învederat faptul că legea nu reglementează posibilitatea îndreptării "acestei erori" şi procedura aferentă, precum în cazul hotărârilor judecătoreşti, neregulile fiind de natura a atrage nulitatea/anularea actului contestat, instanţa a respins nemotivat contestaţia şi sub acest aspect.

Apărările intimatei Agenţia Naţională de Integritate

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi în subsidiar respingerea cererii de recurs ca nefondată.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată de pârâta-intimată ANI, Înalta Curte constată că motivele de recurs pot fi încadrate într-unul din cazurile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel că se va respinge excepţia nulităţii ca nefondată.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Raportul de evaluare nr. x/21.01.2016 s-a constatat/concluzionat că reclamantul-recurent A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada 01.07.2010 - 24.11.2014 a deţinut concomitent funcţia de şef de secţie în cadrul Spitalului Orăşenesc Zimnicea, judeţul Teleorman şi funcţia de administrator al S.C. B. S.R.L.

În drept, din Legea nr. x, anterior republicării - Art. 185. - (5) "La numirea în funcţie, şefii de secţie, de laborator şi de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durata de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situaţia neîndeplinirii indicatorilor de performanţă asumaţi poate înceta înainte de termen. Dacă şeful de secţie, de laborator sau de serviciu medical selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile de la apariţia acestora. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.

(11) Şeful de secţie, şeful de laborator şi şeful serviciului medical vor face publice, prin declaraţie pe propria răspundere, afişată pe site-ul spitalului şi al autorităţii de sănătate publică sau pe site-ul Ministerului Sănătăţii ori, după caz, al Ministerului Transporturilor pentru unităţile sanitare subordonate acestuia, legăturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în secţia, laboratorul sau serviciul medical pe care îl conduc.

(12) Prevederile alin. (11) se aplică în mod corespunzător şi în cazul spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.

(15) Dispoziţiile art. 178 alin. (1) lit. b), c) şi d) referitoare la incompatibilităţi şi ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancţiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică şi şefilor de secţie, de laborator şi de serviciu medical din spitalele publice".

"Art. 178. - (1) Funcţia de manager persoană fizică (n.r. a se citi Şef de secţie) este incompatibila cu: b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate; e) exercitarea unei activităţi sau a unei funcţii de membru în structurile de conducere ale unei alte unităţi spitaliceşti; d) exercitare oricărei funcţii în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil".

Motivul de recurs referitor la delegarea în funcţia de Şef de secţie spital

Recurentul-reclamant arată că nu îi sunt aplicabile prevederile legale învederate de intimata ANI în raportul de evaluare întrucât nu a candidat şi nu a susţinut concurs pentru funcţia de şef de secţie pentru a i se aplica regulile Şefului de secţie, acesta fiind doar medic şef secţie Chirurgie generală, cu delegaţie.

Înalta Curte constată că acest caz de incompatibilitate prevăzut de art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 nu este condiţionat de modalitatea de numire în funcţia sau funcţiile ce atrag incompatibilitatea, nefiind relevant dacă subiectul evaluat a exercitat această funcţie cu titlu provizoriu, în baza unei delegări sau în baza actului emis în urma concursului la care face referire art. 183 din Legea nr. 95/2006.

Se observă, cu evidenţă, faptul că legiuitorul face distincţie între funcţiile interimare şi cele definitive în cadrul comitetului director, ce asigură conducerea spitalului, însă distincţia între persoanele numite definitiv şi cele numite interimar nu are nicio relevanţă în privinţa aprecierii stării de incompatibilitate, concluzie ce rezultă în primul rând din modalitatea de redactare a textului art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006 (unde se operează distincţia între manager definitiv şi manager interimar) dar şi din interpretarea raţională a normei legale ce constituie sediul incompatibilităţii instituite.

Reglementând instituţia incompatibilităţii între funcţia de manager persoană fizică sau orice altă funcţie şi exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate, intenţia legiuitorului a fost aceea de a asigura obiectivitatea exercitării funcţiei şi de a evita orice conflict de interese în perioada celui ce exercită una din funcţiile exercitate, astfel că este lipsită de relevanţă modalitatea de investire în funcţie.

Acest motiv de recurs este prin urmare nefondat.

- În ceea ce priveşte critica ce vizează împrejurarea că numărul lucrării menţionat în partea descriptivă a situaţiei de fapt (x/11.11.2014) diferă de cel menţionat în capitolul Concluzii (x/25.03.2015).

Se observă din actele dosarului că pârâta-intimată s-a sesizat din oficiu în lucrarea înregistrată cu nr. x/11.11.2014, fiind vorba despre o eroare materială care nu l-a putut vătăma pe recurentul-reclamant şi care nu constituie o cauză de nulitate a raportului de evaluare.

De asemenea, menţionarea la concluziile raportului de evaluare, în sensul deţinerii de către recurentul-reclamant a funcţiei de şef secţie şi nu şef secţie cu delegaţie, nu are natura unei erori, de vreme ce dispozitivul se coroborează şi întemeiază cu considerentele în care s-a reţinut exercitarea funcţiei de şef secţie cu delegaţie pe perioada menţionată.

Alte motive de recurs nu au fost invocate de recurentul-reclamant.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1834 din 31 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - NN