Restitution claim for 1.5 ha rejected; prior title under Law 18/1991 precludes further award, appeal quashed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2015 reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Comisia speciala de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Primăria comunei Ciohorani solicitând anularea Deciziei nr. 3415/24.06.2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care sa decidă retrocedarea în natură a imobilului solicitat (1,5 ha teren) sau să propună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 121/2016 din 21.06.2016, instanţa de fond Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Ciohorani, judeţul Iaşi, invocată din oficiu şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu aceasta pârâtă pentru lipsă calitate procesual-pasivă.

Totodată, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei civile nr. 121/2016 din data de 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta a arătat următoarele:

Arată reclamanta că este incontestabil faptul că pentru A. s-a emis titlul de proprietate nr. x/27.05.2002 pentru suprafaţa de 5 ha din care 3 ha şi 2000 mp în intravilanul comunei Mirosloveşti, sat Ciohorani, însă din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că există identitate între terenul intravilan reconstituit reclamantei prin titlul de proprietate şi terenul de 1,5 ha solicitat prin cererea nr. x/19.01.2006 Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Că nu există identitate între terenul menţionat în titlul de proprietate şi cel solicitat spre retrocedare rezultă din Raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală, extrajudiciar, probă administrată în primă instanţă şi cu privire la care prima instanţă nu s-a pronunţat.

De asemenea, în funcţie de concluziile acestui raport de expertiză, reclamanta, prin reprezentant convenţional, pentru termenul din 18.04.2016 a depus o cerere prin care a învederat primei instanţe că terenul solicitat spre retrocedare este ocupat în totalitate de persoane fizice care deţin titluri de proprietate şi, în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din O.U.G nr. 94/2000 ("În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent") se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Conform art. 1 alin. (6) din O.U.G 94/2000, "Pentru situaţiile prevăzute la alin. (4) în care nu se poate dispune retrocedarea în natură, se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale care va reglementa tipul şi procedura de acordare a despăgubirilor.

Prin concluziile scrise a invocat nulitatea Deciziei nr. 3415/24.06.2015 întrucât aceasta nu este motivată. Comisia specială de retrocedare face referire la înscrisuri, nu motivează, în fapt şi în drept, respingerea cererii de retrocedare.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat în jurisprudenţa sa că obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiţie de formă, ci ca o condiţie de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă, pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, astfel încât din ea să rezulte justeţea soluţiei pronunţate. O motivare corecta presupune: răspunsuri precise la toate capetele de cerere şi la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a argumentelor şi raţionamentelor juridice, a principiilor şi a regulilor de drept substanţial şi procesual; referirea la realitatea faptelor şi judecăţi verificate în concret în speţa respectivă, prin evitarea motivărilor sprijinite pe formulări generale, abstracte; consecvenţa şi principialitatea, care exclud existenţa considerentelor contradictorii; respectarea strictă a soluţiei din minută.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. se poate cere casarea unei hotărâri când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Aşadar, hotărârile nemotivate ori care conţin considerente contradictorii sau străine de natura pricinii sunt susceptibile de a fi desfiinţate în căile de atac pe care legea le prevede împotriva lor.

De asemenea, se învederează faptul că pronunţarea a fost amânată la data de 21.06.2016, din lipsă de timp pentru deliberare, iar încheierea din 13.06.2016 de amânare a pronunţării nu este semnată de judecător.

Lipsa încheierii de dezbateri atrage nulitatea hotărârii ca, de altfel, şi nesemnarea ei de către judecători, deoarece face imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la compunerea instanţei, prezenţa părţilor, susţinerile lor etc.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare la cererea de recurs, invocând excepţia nulităţii acesteia pentru că nu s-au indicat normele de drept material încălcate de prima instanţă, iar în subsidiar respingerea cererii de recurs ca nefondată reiterând apărările de la instanţa de fond.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte se va pronunţa în mod prioritar asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinarea intimatei şi o va respinge ca nefondată, considerând că motivele invocate în cererea de recurs pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ. [art. 486 alin. (3) C. proc. civ.].

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că sentinţa de fond a respectat exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) astfel că aceasta cuprinde împrejurările de fapt şi motivele de drept care au format convingerea instanţei, a răspuns argumentelor invocate de părţi. De fapt, nemulţumirea recurentei vizează soluţia pronunţată de instanţa de fond, apreciind că a interpretat greşit normele legale incidente, acest motiv fiind încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Încheierea din 13 iunie 2016, de amânare a pronunţării este semnată de judecător, precum şi sentinţa civilă recurată .

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că actele depuse de recurenta-reclamantă nu atestă deţinerea proprietăţii la momentul preluării abuzive, nu s-au depus copii legalizate ale înscrisurilor depuse care să ateste determinarea exactă a terenului ce se vrea retrocedat şi nici ale vecinătăţilor acestuia.

Corect a reţinut instanţa de fond şi împrejurarea că reclamantei i s-a restituit conform prevederilor Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren în intravilanul satului Ciohorani - 3,20 ha pe alte amplasamente cu acceptul reclamantei, terenurile iniţiale neputând fi restituite în natură.

Faţă de această împrejurare, recurenta nu este îndreptăţită la retrocedarea imobilului "teren intravilan în satul Ciohorani" - de 1,5 ha sau măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât deja întreaga suprafaţă deţinută în intravilan a fost deja restituită reclamantei prin Titlul de proprietate nr. x/27.05.2002 .

Însăşi recurenta-reclamantă a recunoscut că terenul de 2.248 m.p. grădina Casei parohiale a fost retrocedat conform Titlului de proprietate nr. x/27.05.2002 .

Susţinerile recurentei privind dovada preluării abuzive a imobilului care face obiectul cererii de retrocedare - preluat abuziv chiar şi fără titlu - nu poate fi valorificată cu succes, în condiţiile în care din actele depuse s-a făcut dovada că deja i s-a reconstituit terenul şi nu mai este îndreptăţită la retrocedare sau măsuri reparatorii [art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, nu îi sunt aplicabile].

Astfel potrivit art. 1 din O.U.G 94/2000 "(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială. (3) Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Potrivit H.G. nr. 1164/2002, pct. 13, prin sintagma acte doveditoare prevăzută la art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, se înţelege:

a) orice înscrisuri care atesta dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciara, act sub semnătura privata etc.);

b) orice acte juridice sau declaraţii care permit încadrarea preluării ca fiind abuziva, cu titlu sau fără titlu;

c) orice acte care întemeiază prezumţia existentei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive (extras de carte funciara, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referinţa, care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv aparţinea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovada scrisa, declaraţii de martori autentificate);

d) acte care permit recunoaşterea calităţii de beneficiar al retrocedării (actul de înfiinţare, dovada continuării sau reluării activităţii cultului religios);

e) expertize judiciare sau extrajudiciare de care solicitantul înţelege sa se prevaleze în susţinerea cererii sale;

f) orice acte sau înscrisuri pe care solicitantul înţelege sa le folosească în dovedirea cererii sale.

Normele metodologice mai prevăd că: "Dacă odată cu cererea de retrocedare s-au depus acte doveditoare şi solicitantul precizează în mod expres faptul ca nu mai are alte probe de administrat, Comisia speciala de retrocedare sau unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, va dispune prin decizie motivată asupra cererii solicitantului, în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia.

În cazul în care se apreciază ca documentaţia este incompleta şi este necesara completarea acesteia, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor suplimentare solicitate de către Comisia speciala de retrocedare ori de către unitatea deţinătoare prevăzuta la art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, republicata, sau, după caz, de la data la care solicitantul precizează în mod expres faptul ca nu mai are alte probe de administrat."

De asemenea, Normele stipulează şi că cererea de retrocedare trebuie să cuprindă cel puţin, printre altele, datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcţia şi terenul aferent, iar pentru stabilirea dreptului de proprietate, depunerea unui singur act (declaraţie de martori, expertiza extrajudiciara) nu este suficientă pentru întemeierea prezumţiei existentei dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului, la data preluării abuzive, fiind necesara coroborarea mai multor dovezi în acest sens.

- Prin Decizia nr. 3415/24.06.2015 a Comisiei speciale de Retrocedare, constatând că reclamanta nu a depus actele solicitate în vederea soluţionării cererii, s-a respins cererea de retrocedare în consecinţă. Acest lucru nu echivalează cu o nemotivare a deciziei ca act administrativ de autoritate, deoarece se arată clar că reclamanta nu a transmis niciun răspuns la adresele trimise de Secretariatul tehnic al Comisiei Speciale de retrocedare .

- În ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond pe expertiza topo extrajudiciară

Se reţine că aceasta a fost menţionată în decizia de respingere a retrocedării imobilului în cauză, iar instanţa de fond a analizat implicit şi această probă raportat la celelalte considerente reţinute în sensul că reclamanta nu mai are dreptul la retrocedare sau măsuri reparatorii, acest element nu prezintă deci relevanţă.

Potrivit pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, domeniul de reglementare al ordonanţei are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri aflate în intravilanul localităţilor atât la data preluării abuzive, cât şi la data adoptării Legii nr. 247/2005 şi care nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite. De asemenea, sintagma terenurile (...) nerestituite prevăzută la art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, vizează şi situaţiile în care persoanele solicitante au beneficiat de prevederile actelor normative reparatorii speciale anterioare (reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente). În aceste cazuri persoanele solicitante care au beneficiat de o reparaţie potrivit acestor acte normative nu mai beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată. în aceste situaţii persoana îndreptăţită va depune o declaraţie pe propria răspundere dată în formă autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare.

Prin adresa nr. x/25.04.2013, Comisia specială de retrocedare a solicitat Primăriei comunei Ciohorani comunicarea situaţiei juridice şi locative a imobilului, teren intravilan în suprafaţă de 1,5 ha, imobil ce face obiectul cererii de retrocedare nr. x/19.01.2006.

Din informaţiile transmise de Primăria comunei Ciohorani prin adresa nr. x/03.06.2013 a reieşit faptul că terenul intravilan de 1,5 ha a fost solicitat şi în temeiul legilor fondului funciar şi s-a emis un titlu de proprietate în favoarea A. în anul 2002.

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că recurentei-reclamante nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - privind acordarea de măsuri reparatorii potrivit legii speciale.

Temeiul legal al soluţiei adoptat de instanţa de recurs

Se va respinge excepţia nulităţii în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., precum şi recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 121 din 21 iunie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV