Res judicata bars re-litigation of identical tariff cost justification claims in energy regulation disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.07.2013 sub nr. x/2013, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea dreptului prevăzut de art. 79 alin. (6) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale; obligarea pârâtei la modificarea tarifului reglementat prin Ordinul nr. 40/26.06.2013 în sensul majorării acestuia pentru recuperarea pierderilor şi a profitului nerealizat, precum şi a corecţiei pentru perioada anterioară; obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului care nu poate fi acoperit prin modificarea tarifului reglementat, astfel cum a fost solicitat prin capătul de cerere nr. x; obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 2259/25.03.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă, iar competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.04.2014 sub nr. x/2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2715 din 22.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei, reclamanta SC A. S.A a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, sentinţa fiind dată cu încălcarea prevederilor legale şi fără a intra în cercetarea fondului.

3.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

A susţinut recurenta-reclamantă că prin sentinţa recurată instanţa de fond a pronunţat o sentinţă dată cu încălcarea probelor aflate la dosar şi fără a intra în cercetarea fondului. Pentru a exista autoritate de lucru judecat, hotărârea trebuie să fi soluţionat litigiul pe fond, deci să fi fost o judecată contradictorie, cu caracter contencios, prin care instanţa să fi dezlegat toate capetele de cerere cu care a fost învestită şi totodată să existe identitate de cauză, obiect şi parţi.

În prezenta cauză, niciuna dintre cele două condiţii nu este întrunită, sens în care instanţa de fond a reţinut în mod greşit autoritatea de lucru judecat. Instanţa de fond, deşi a intrat în cercetarea fondului în prezentul dosar încuviinţând administrarea de probe, în cele din urmă a reţinut autoritatea de lucru judecat. Aşadar, dosarul pe care instanţa de fond îl consideră dezlegat pentru prezenta cauză, respectiv x/2/2013, nu a fost cercetat în fond, sens în care nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat.

Totodată identitatea de obiect, cauză şi părţi nu există, întrucât cele două ordine şi temeiuri legale care fac obiectul celor două dosare nu sunt identice dar, mai ales, situaţiile sunt diferite.

Pe fondul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. (6) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012, furnizorului de ultimă instanţă i se recunosc integral în tarife costurile de achiziţie a energiei electrice şi costurile asociate, precum şi o cotă rezonabilă de profit. Cota rezonabilă de profit a fost stabilită de către ANRE prin Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 30/2012, care, la art. 9 alin. (2) lit. c) prevede că profitul reglementat este de 2,5% din costurile de achiziţie cu energia electrică.

Potrivit art. 12 din Metodologia de stabilire a preţurilor şi a tarifelor la consumatorii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate, aprobată prin Ordinul ANRE nr. 30/2012, "pe baza datelor prognozate, transmise de furnizorii de ultimă instanţă până la data de 15 a fiecărei luni premergătoare începerii unei noi etape de eliminare a tarifelor reglementate, autoritatea competentă poate stabili costurile şi veniturile previzionate ce stau la baza emiterii tarifelor reglementate la clienţii finali care nu au uzat de eligibilitate."

Cu alte cuvinte, autoritatea competentă poate stabili costurile şi veniturile previzionate ce stau la baza emiterii tarifelor reglementate la clienţii finali care nu au uzat de eligibilitate pe baza datelor prognozate transmise de furnizorii de ultimă instanţă până la data de 15 a fiecărei luni premergătoare începerii unei noi etape de eliminare a tarifelor reglementate.

Între datele prognozate şi rezultatele contabile există o diferenţă fundamentală, deoarece rezultatele contabile reflectă totalitatea operaţiunilor efectuate de societate, în timp ce datele prognozate comunicate de către A. vizează numai activitatea de furnizare a energiei electrice la clienţii casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate. Prin urmare, chiar dacă rezultatele contabile arată că A. a înregistrat profit, activitatea de furnizare a energiei electrice la clienţii casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate a generat pierderi uriaşe datorită tarifelor reglementate de către ANRE.

Rezultatele contabile reprezintă informaţii pe care ANRE nu are niciun motiv să le ia în considerare la stabilirea tarifelor reglementate la consumatorii casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de exigibilitate. Cu această ocazie, se arată că separarea pieţei concurenţiale de cea reglementată are ca efect instituirea unei obligaţii a ANRE de a se abţine de la a interveni în piaţa concurenţială. Cu alte cuvinte, ANRE nu are dreptul de a subvenţiona tariful reglementat cu diminuarea profitului obţinut de furnizor din piaţa concurenţială, deoarece îşi depăşeşte atribuţiile şi tinde să comaseze cele două pieţe.

Rezultatele contabile ale A. reprezintă valori care exced cadrului procesual al cauzei, deoarece acestea însumează: rezultatele din piaţa reglementată, rezultatele din piaţa concurenţială, venituri şi cheltuieli din penalităţi, venituri şi cheltuieli din provizioane, venituri şi cheltuieli accesorii, venituri şi cheltuieli din alte activităţi.

Stabilirea tarifelor reglementate în funcţie de rezultatele contabile reprezintă o gravă abatere de la dispoziţiile art. 79 din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012 şi ale Ordinului ANRE nr. 30/2012 şi are drept consecinţă transformarea A. într-o structură nonprofit prin faptul că anulează profitul societăţii din piaţa concurenţială şi din activităţile conexe prin crearea unei pierderi din tarifele reglementate.

Acţiunile întreprinse de către ANRE au ca efect o veritabilă confiscare a profitului din piaţa concurenţială şi din alte activităţi, eliminând astfel capacitatea de dezvoltare în piaţa concurenţială a A. prin împiedicarea investiţiilor, diminuarea sferei serviciilor şi a calităţii acestora. Pentru aceste motive, consideră recurenta că ANRE influenţează libera concurenţă din piaţa concurenţială, defavorizând capacitatea de dezvoltare a A. în piaţa concurenţială, unde recurenta deţine o cotă de 11% la nivel naţional.

Potrivit art. 79 alin. (5) din Legea nr. 123/2012, "este interzisă subvenţia încrucişată între activităţile reglementate, precum şi între activităţile reglementate şi cele nereglementate ale unui operator economic."

Ordinul ANRE nr. 40/2013 nu respectă prevederile art. 79 din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012 şi ale Ordinului ANRE nr. 30/2012, prin faptul că tariful reglementat nu acoperă nici costurile, nici profitul reglementat şi nici corecţia din perioada anterioară.

Referatul de aprobare a tarifelor pentru energia electrică livrată consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu uzează de dreptul de eligibilitate are ca obiect cu totul alte considerente decât cele referitoare la activitatea de furnizare a energiei electrice consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu uzează de dreptul de eligibilitate. Pentru acest considerent, se invocă netemeinicia Referatului de aprobare a tarifelor pentru energia electrică livrată consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu uzează de dreptul de eligibilitate.

În stabilirea unui tarif reglementat la o categorie de consumatori, cum este cea avută în vedere, analiza nu poate porni decât de la valorile care au legătură cu activitatea de furnizare la aceşti consumatori.

În mod sintetic, se arată că, deşi evocă prevederile legale care guvernează modul de stabilire a tarifelor reglementate, în mod arbitrar, contrar acestor prevederi, ANRE ia act de existenţa unor pierderi şi programează pierderi suplimentare. În contextul în care, potrivit Legii nr. 123/2012 şi Ordinului nr. 30/2012, tariful reglementat trebuie să acopere integral costurile, să acopere corecţia din perioada anterioară şi să asigure profitul reglementat de 2,5% din costul cu achiziţia de energie electrică, se invocă nelegalitatea Ordinului ANRE nr. 40/2013.

De asemenea, ANRE are în vedere rezultatele contabile brute ale furnizorilor, rezultate care, pe lângă activitatea reglementată, însumează şi rezultatul din activitatea concurenţială şi rezultatele din activităţi secundare. În acest mod, ANRE creează un tarif artificial care nu are nicio legătură cu costurile aferente activităţii reglementate şi care anulează profitul obţinut din restul activităţilor societăţii.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. (5),(6),(8) din C. proc. civ.

3.2. Întâmpinarea

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

3.2.1. În speţă nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Deşi noul C. proc. civ. nu mai delimitează din punct de vedere semantic noţiunile de "autoritate de lucrul judecat" şi "putere de lucru judecat", în art. 430 şi art. 432 legiuitorul folosind doar noţiunea de "autoritate de lucru judecat", spre deosebire de art. 166 din vechiul C. proc. civ., totuşi, ca element de noutate, noul cod face distincţia între "autoritate de lucru judecat provizorie" - ce caracterizează hotărârile judecătoreşti de la pronunţare şi până la judecarea căilor de atac - şi "autoritate de lucru judecat", ce caracterizează doar hotărârile judecătoreşti definitive.

Aşadar, art. 431 alin. (1) din noul C. proc. civ. dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat, ca excepţie procesuală de fond, absolută, potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză.

În noul C. proc. civ. este prevăzută şi componenta lucrului judecat ca prezumţie, într-un alt litigiu, fără a avea tripla identitate de părţi, obiect şi cauza, legiuitorul foloseşte doar, simplu, expresia "lucrul judecat" anterior, însă atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat ca excepţie procesuală este recomandabilă noţiunea de "autoritate de lucru judecat".

Art. 431 alin. (2) din noul C. proc. civ. se referă la efectul pozitiv al lucrului judecat sau natura lui probatorie şi reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; că este la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În concluzie, nu se poate reţine incidenţa în speţă a motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

3.2.2. Sentinţa recurată este motivată, în speţă nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Din considerentele (motivarea) sentinţei civile recurate se desprinde cu uşurinţă examinarea efectivă realizată de judecătorul fondului. Instanţa de fond a luat în considerare actele şi lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei.

Instanţa fondului a explicat motivele care au determinat-o să dispună respingerea cererii de chemare în judecată, analizând cu atenţie toate piesele esenţiale ale dosarului invocate de către recurenta-reclamantă pentru recunoaşterea dreptului prevăzut de art. 79 alin. (6) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale: modificarea tarifului reglementat prin Ordinul nr. 40/26.06.2013 în sensul majorării acestuia pentru recuperarea pierderilor şi a profitului nerealizat, precum şi a corecţiei pentru perioada anterioară astfel încât se poate afirma că exigenţele impuse de art. 6, dreptul la un proces echitabil, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, au fost respectate întocmai.

În concluzie, nu se poate reţine cu privire la Sentinţa civilă recurată nici existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată, nici contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, nici nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii, nici motivarea sumară şi confuză care ar echivala cu o nemotivare.

Aşa cum se poate lesne observa, motivele invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea petitelor 1, 2 şi 3 din cererea introductivă de instanţă nu se încadrează împrejurărilor vădite statuate de legiuitor prin Legea contenciosului administrativ.

În acest context, este evident că în mod corect instanţa de fond a observat că reclamanta a prezentat critici identice atât în cadrul litigiului care a avut ca obiect Ordinul nr. 53/19.12.2012, cât şi în cadrul prezentului litigiu care are ca obiect Ordinul nr. 40/26.06.2013.

În concluzie nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

3.2.3. Sentinţa civilă nr. 2715/22.10.2015 este dată cu respectarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, nefiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare, intimata-pârâtă a reluat apărările din faţa primei instanţe.

3.2.3.1. Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante de recunoaştere a dreptului prevăzut la art. 79 alin. (6) din Legea nr. 123/2012

Prevederile art. 79 alin. (6) din Lege nu pot fi interpretate în sensul dorit de către recurenta-reclamantă, deoarece dispoziţiile legale se aplică în corespondenţă cu misiunea legală a ANRE de a stabili reglementările raportat la interesele consumatorilor casnici de practicile neconforme, abuzive, monopoliste ale operatorilor economici.

În mod corect ANRE a apreciat că Ordinul nr. 40/2013 a fost emis în interesul consumatorului casnic şi respectă obligaţiile de serviciu public şi de protecţie a consumatorului, obligaţie instituită prin normele comunitare respectiv Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE transpusă în legislaţia naţională prin Legea nr. 123/2012.

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. d), ale art. 75 alin. (1) lit. c), ale art. 79 pct. 5 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, pe piaţa reglementată, autoritatea competentă are dreptul să aprobe şi să publice tarifele aplicate de furnizorii de ultimă instanţă de energie electrică clienţilor prevăzuţi la art. 55 alin. (1), până la eliminarea tarifelor reglementate conform alin. (1). Aceasta se realizează şi cu respectarea prevederilor art. 79 alin. (3), alin. (4) lit. d) şi alin. (6) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi ale Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 30/2012 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a preţurilor şi a tarifelor la consumatorii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate.

În vederea efectuării analizei necesare pentru stabilirea grilelor reglementate, pentru consumatorii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate, valabile începând cu data de 01.01.2013, ANRE a solicitat furnizorilor de ultimă instanţă elaborarea şi transmiterea până la data de 19.11.2012 de propuneri privind costurile, veniturile şi cantităţile prognozate pentru perioada 01.01.2013 - 31.12.2013 în conformitate cu principiile Metodologiei de stabilire a preţurilor şi tarifelor la consumatorii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 30/2012.

Recurenta-reclamantă societatea A. SA, cu adresa nr. x/29.11.2012 înregistrată la ANRE sub nr. x/29.11.2012 a transmis cu întârziere propunerile privind costurile, veniturile şi cantităţile prognozate pentru anul 2013.

În urma analizei activităţii de furnizare a energiei electrice, pe baza datelor şi informaţiilor transmise pentru anul 2012 (prognoza din anul 2011 pentru anul 2012 şi rezultatele activităţii de monitorizare pentru anul 2012), primite de la furnizorii de ultimă instanţă, în conformitate cu prevederile Metodologiei, a rezultat necesitatea creşterii costurilor pentru anul 2013 comparativ cu costurile aprobate pentru anul 2012.

Societatea A. SA, cu adresa nr. x/13.12.2012 înregistrată la ANRE cu nr. y/17.12.2012, a revenit la adresa nr. x/29.11.2012, solicitând ca ajustarea de la 01.01.2013 a tarifelor reglementate pentru consumatorii care nu au uzat de eligibilitate să se realizeze luând în considerare recuperarea unor presupuse pierderi din anii 2008 - 2012 în valoare de 315.570.181 RON. În opinia recurentei-reclamante, pentru recuperarea pierderilor invocate era necesară o ajustare cu 14,8% a tarifelor pentru energia electrică livrată consumatorilor finali.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Ordinului preşedintelui ANRE nr. 53/2012 ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, care prin Sentinţa civilă nr. 2529/11.09.2013, a respins acţiunea ca nefondată, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 384/03.02.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

3.2.3.2. În conformitate cu prevederile Legii nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, societatea A. SA a facturat separat certificatele verzi în perioada 26 iulie - 31 decembrie 2012.

În urma discuţiilor purtate cu furnizorii de ultimă instanţă, inclusiv recurenta-reclamantă, ANRE prin Departamentul de specialitate a constatat faptul că sunt îndeplinite prevederile art. 25 alin. (1) din Metodologia de stabilire a preţurilor şi tarifelor la consumatorii finali care nu uzează de dreptul de eligibilitate, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 30/2012, adică pentru perioada 26 iulie - 31 decembrie 2012 costurile previzionate pentru achiziţia certificatelor verzi sunt costuri nejustificate şi trebuie scăzute din veniturile realizate de furnizor şi recunoscute de autoritate.

Analiza costurilor pentru furnizorii de ultimă instanţă, inclusiv pentru recurenta-reclamantă în vederea determinării valorii nejustificate, s-a efectuat de către ANRE având în vedere următoarele:

- datele transmise lunar de fiecare operator economic pentru anul 2012 referitor la vânzarea de energie electrică pe piaţa reglementată, exclusiv C. proc. civ., în conformitate cu prevederile cadrului de reglementare;

- faptul ca în data de 18.06.2013, Departamentul de specialitate a purtat discuţii la sediul ANRE cu reprezentanţii SC B. Muntenia SA, SC B. SA, SC D. SA, SC A. SA şi SC E. SA privind costurile cu achiziţia de CV pentru perioada ianuarie - 30 iunie 2012, şi respectiv veniturile suplimentar încasate de fiecare furnizor în perioada august - 31 decembrie 2012;

- observaţiile transmise de fiecare operator economic pentru valoarea determinată de ANRE pentru aceste costuri;

- alte informării privind valoarea medie de achiziţie a certificatelor verzi determinate de ANRE pentru activitatea de furnizare a fiecărui furnizor de ultimă instanţă;

- Rapoartele financiare şi rapoartele tehnice întocmite şi transmise de fiecare operator economic, inclusiv recurenta-reclamantă.

Rezultatele analizei tuturor informaţiilor precizate a condus la propunerea de modificare a grilelor de tarife aprobate de ANRE, propunere înaintată Comitetului de reglementare şi aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 40 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi Ordinul preşedintelui ANRE nr. 41 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor finali care nu uzează de dreptul eligibilitate, alţii decât cei casnici şi cei asimilaţi consumatorilor casnici, precum şi a preţurilor pentru energia reactivă.

Referitor la presupusele pierderi solicitate de către recurenta-reclamantă, s-a constatat faptul că în mod sistematic recurenta-reclamantă raportează că activitatea de furnizare înregistrează profit, dar componenta de activitate desfăşurată prin aplicarea sistemului de tarife reglementate este raportată ca fiind foarte neprofitabilă.

Activitatea de furnizare este derulată în calitate de furnizor de ultimă instanţă (reglementat) pentru consumatori, indiferent dacă sunt casnici sau noncasnici. Achiziţia de energie electrică pentru alimentarea consumatorilor care nu au uzat de eligibilitate este unică (are contracte de achiziţie pentru piaţa reglementată şi nu pentru piaţa reglementată a consumatorilor casnici şi pentru piaţa reglementată a consumatorilor noncasnici).

Intimata ANRE nu a impus reguli pentru separarea costurilor aferente (machetele lunare de colectare a costurilor realizate nu solicita separarea costurilor), ci fiecare furnizor a stabilit propriile reguli.

Mai mult decât atât, grilele cu tarife reglementate aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 40/2013 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi Ordinul preşedintelui ANRE nr. 41/2013 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor finali care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate, alţii decât cei casnici şi cei asimilaţi consumatorilor casnici, precum şi a preţurilor pentru energia reactivă aplicabile societatea A. SA au fost corect stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei.

Din analiza efectuată de ANRE prin direcţia de specialitate în cursul semestrului I al anului 2013, după închiderea anului 2012, asupra modului de aplicare de către furnizorii de ultimă instanţă a art. 1 pct. 11, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 134/2012, a rezultat că aceştia au aplicat prevederile legale, facturând separat certificatele verzi pentru perioada 26 iulie - 31 decembrie 2012 începând cu luna octombrie 2012, fapt ce a condus la înregistrarea unui venit suplimentar, respectiv la necesitatea aplicării unei corecţii negative de venit pentru următoarea perioadă de tarifare; calculele efectuate au condus la estimarea sumei de 125.233.319 RON ca venit suplimentar înregistrat în anul 2012 la nivelul tuturor furnizorilor de ultimă instanţă.

Argumentele prezentate de către recurenta-reclamantă cu privire la presupusele corecţii/pierderi aferente perioadei 2008 - 2012, respectiv anului 2013 sunt în mod vădit tendenţioase, având în vedere faptul că în mod evident societatea A. SA calculează aceste pierderi pe baza datelor previzionate, eroare majoră inacceptabilă în condiţiile în care realizările furnizorilor de ultimă instanţă diferă întotdeauna, semnificativ, de prognoze/previziuni, din diverse motive obiective (structura de vânzare şi consumuri diferite, structură şi preţuri diferite de achiziţie/vânzare şi la preţ de dezechilibru). Pierderile/extra-profitul dintr-o perioadă de activitate se determină întotdeauna ca diferenţă între venitul efectiv realizat şi costurile justificate plus profitul reglementat aferente activităţii respective.

Nu toate costurile/cheltuielile realizate sunt justificate, astfel încât să fie transferate, prin tarifele reglementate, în preţul plătit de clienţi pentru energia electrică consumată, mai ales în condiţiile în care este vorba despre clienţi casnici.

Unul dintre rolurile importante ale ANRE este asigurarea transferării către client a unui preţ corect. Conform prevederilor Legii nr. 123/2012, pentru clienţii care nu au uzat de eligibilitate [prevăzuţi la art. 55 alin. (1) din Lege] ANRE are obligaţia de a controla/aviza/reglementa, conform metodologiei proprii (a se vedea art. 78 din Lege), veniturile/costurile FUI, astfel încât tarifele/preţurile aplicate să fie rezonabile, transparente, uşor comparabile şi nediscriminatorii.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

5.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Prin Ordinul nr. 40/26.06.2013 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, s-au aprobat tarifele reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate, tarife precizate în Anexa 1 a ordinului şi aplicabile începând cu 1 iulie 2013.

Părţile din prezentul litigiu au participat şi la procedura jurisdicţională anterioară ce a avut ca obiect Ordinul nr. 53/19.12.2012 pentru aprobarea tarifelor reglementate la energia electrică livrată de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate, aplicabile în perioada de referinţă 1 ianuarie 2013 - 30 iunie 2013, finalizată prin Sentinţa civilă nr. 2529/11.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 384/03.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

5.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

5.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

Recurenta a invocat, în cadrul acestui motiv de casare, încălcarea regulilor procedurale referitoare la cercetarea fondului cauzei şi administrarea probatoriului, deoarece prima instanţă a reţinut în mod greşit autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut nu autoritatea de lucru judecat, ci puterea de lucru judecat decurgând din dezlegările de fapt şi de drept date de instanţele de judecată în dosarul anterior judecat cu privire la criticile prezentate de reclamantă. De aceea, criticile subsumate acestui motiv vor fi analizate avându-se în vedere pct. 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar nu pct. 7 al aceluaişi articol.

Deşi noul C. proc. civ. nu mai delimitează din punct de vedere semantic noţiunile de "autoritate de lucrul judecat" şi "putere de lucru judecat", distincţia între cele două noţiuni s-a păstrat ca şi considerent doctrinar şi jurisprudenţial. Aşadar, art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat, ca excepţie procesuală de fond, absolută, potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză.

Pe de altă parte, în C. proc. civ. este prevăzută şi componenta lucrului judecat ca prezumţie, într-un alt litigiu, fără a avea tripla identitate de părţi, în art. 431 alin. (2) care se referă la efectul pozitiv al lucrului judecat sau natura lui probatorie şi reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; aceasta este la îndemână oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătura cu soluţionarea acestuia din urma.

Înalta Curte constată că în mod corect a fost reţinută puterea lucrului judecat raportat la litigiul ce a avut ca obiect Ordinul nr. 53/19.12.2012.

Astfel, recurenta a prezentat critici identice atât în cadrul litigiului care a avut ca obiect Ordinul nr. 53/19.12.2012, cât şi în cadrul prezentului litigiu care are ca obiect Ordinul nr. 40/26.06.2013.

Înalta Curte constată că prin Sentinţa civilă nr. 2529/11.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013 s-au stabilit cu putere de lucru judecat următoarele:

- pentru includerea corecţiei din etapa anterioară în venitul previzionat reglementat de art. 15 din Ordinul ANRE nr. 30/2012 nu era suficientă invocarea unor pierderi de către reclamantă, ci aceasta trebuia să justifice că pierderile au fost determinate de nivelul tarifului astfel cum a fost reglementat prin ordinele anterioare, aspect pe care reclamanta nu l-a dovedit în cauza de faţă;

- potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (4) lit. b) şi alin. (6) din Legea 123/2012, ANRE este obligată să recunoască în cadrul tarifelor reglementate doar costurile justificate economic de către reclamantă şi ceilalţi furnizori de energie electrică, iar nu orice costuri pe care le comunică reclamanta şi pe care aceasta le înregistrează în contabilitate; că din cuprinsul referatului de aprobare a ordinului contestat, Curtea reţine că pârâta a avut în vedere astfel de costuri justificate economic, motiv pentru care tarifele au fost ajustate cu 6% faţă de cele aprobate prin Ordinul anterior nr. 25/2012, astfel încât să asigure atât creşterea costurilor cât şi cota rezonabilă de profit de 2,5%; reclamanta nu aduce argumente concrete prin care să demonstreze netemeinicia estimărilor făcute de pârâtă cu privire la costurile avute în vedere la stabilirea tarifelor aprobate prin ordinul contestat, ci invocă doar faptul că nu au fost avute în vedere toate cheltuielile reclamantei, însă reclamanta trebuia să dovedească faptul că aceste cheltuieli sunt justificate economic, nefiind suficientă doar invocarea lor având ca temei datele din evidenţa contabilă a reclamantei.

De asemenea, prin Decizia nr. 384/03.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, respingând recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei civile nr. 2529/11.09.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că:

- fiecare element de cost trebuie să fie justificat în raport de criteriile expres prevăzute în Ordinul ANRE nr. 30/2012;

- reclamanta nu a precizat în mod concret ce erori de calcul s-au săvârşit sau care este textul din Ordinul nr. 30/2012 care a fost nesocotit la adoptarea tarifelor, iar în situaţia în care considera că nu s-a respectat metodologia trebuia să se indice punctual în ce anume constă eroarea de calcul a tarifului, prin raportare la metodologie;

- examenul de legalitate a unui act administrativ unilateral, fie individual, fie normativ, se face numai prin prisma legii sau a altui act normativ, chiar infralegislativ, cu forţă juridică superioară, iar simpla invocare a prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 30/2012, fără a se arăta concret, punctual eroarea, nu poate conduce la nelegalitatea Ordinului nr. 53/2012;

- în cuprinsul art. 14 şi 15 din Ordinul nr. 30/2012 este reglementată în mod clar şi fără echivoc compunerea costului previzionat al energiei electrice livrate clienţilor finali, iar reclamanta nu a expus critici privind eventuala neobservare la stabilirea tarifului a celor conţinute în textele menţionate;

- referirile generice la pierderile anterioare sau viitoare nu sunt suficiente în susţinerea nelegalităţii ordinului, din moment ce textul normativ conţine date concrete pentru fiecare element, de preţ, iar criticile reclamantei nu au vizat elementele de preţ, astfel cum sunt reglementate în Ordinul nr. 30/2012.

În motivarea acţiunii ce face obiectul cauzei de faţă, reclamanta a arătat că:

- nu s-au respectat prevederile art. 15 din ordinul ANRE nr. 30/2012 referitoare la stabilirea unui venit previzionat pentru anul 2013, care sa includă: costurile previzionate conform art. 14 din acelaşi ordin, profitul reglementat şi diferenţa de venit (corecţia) care trebuia recuperata din etapele anterioare;

- sunt încălcate dispoziţiile art. 79 alin. (4) lit. b) şi alin. (6) din Legea nr. 123/2012 referitoare la recunoaşterea costurilor de achiziţie a energiei electrice şi a costurilor asociate, precum şi la asigurarea unei cote rezonabile de profit;

- Ordinul ANRE nr. 40/2013 stabileşte, un tarif care nu numai ca nu asigura profitul reglementat cuvenit pentru anul 2013, dar nu acoperă nici măcar costurile corespunzătoare perioadei anterioare;

- pentru acoperirea pierderilor, recuperarea profitului cuvenit şi nerealizat, precum şi a corecţiei pentru perioada anterioară, tariful reglementat ar trebui mărit exagerat de mult, motiv pentru care se impune admiterea celui de-al doilea capăt de cerere şi obligarea ANRE la plata contravalorii prejudiciului (reprezentând pierderi, profit cuvenit şi nerealizat şi corecţie pentru perioada anterioară) a cărui recuperare nu a fost posibilă prin majorarea tarifului energiei electrice livrate de furnizorii de ultimă instanţă consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici, care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate.

Astfel, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că motivele de nulitate cu privire la Ordinul nr. 40/2013 sunt identice cu cele expuse în cadrul litigiului având ca obiect Ordinul nr. 53/2012, fără ca prin prezenta cerere de chemare în judecată să fie expuse motive concrete care ar fi fost de natură să demonstreze nelegalitatea tarifului stabilit prin Ordinul nr. 40/2013 şi fără a fi prezentate dovezi certe din care să rezulte cuantumul costurilor realizate de reclamantă pentru achiziţionarea energiei electrice şi costurile asociate, astfel cum acestea sunt enumerate în art. 14 din Ordinul nr. 30/2012, cuantumul cotei rezonabile de profit, cuantumul pierderilor înregistrate anterior şi faptul că aceste pierderi sunt rezultate din practicarea tarifelor reglementate prin ordine ale ANRE, precum şi faptul că tariful aprobat prin Ordinul nr. 40/2013 nu ar fi de natură să acopere costurile, cota de profit şi pierderile înregistrate anterior.

Astfel, acest motiv de casare este nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă puterea lucrului judecat.

5.2.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază")

Cu privire la acest motiv, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi pct. de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care reţinut puterea de lucru judecat în raport de litigiul anterior; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în parag. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deşi art. 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Instanţa de fond a explicat motivele care au determinat-o să dispună respingerea cererii de chemare în judecată, analizând cu atenţie toate piesele esenţiale ale dosarului invocate de către recurenta-reclamantă pentru recunoaşterea dreptului prevăzut de art. 79 alin. (6) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale: modificarea tarifului reglementat prin Ordinul nr. 40/26.06.2013 în sensul majorării acestuia pentru recuperarea pierderilor şi a profitului nerealizat, precum şi a corecţiei pentru perioada anterioară, astfel încât se poate afirma că exigenţele impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, au fost respectate întocmai.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.2.3. În ceea ce priveşte motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prevederile art. 79 alin. (6) din Legea nr. 123/2012 stabilesc următoarele: "Furnizorului de ultimă instanţă i se recunosc integral în tarife costurile de achiziţie a energiei electrice şi costurile asociate, precum şi o cotă rezonabilă de profit."

Recurenta a arătat că între datele prognozate şi rezultatele contabile exista o diferenţă fundamentală, iar ANRE nu trebuie să ia în considerare rezultatele contabile, care exced cadrului procesual al cauzei, deoarece acestea însumează: rezultatele din piaţa reglementată, rezultatele din piaţa concurenţială, venituri şi cheltuieli din penalităţi, venituri şi cheltuieli din provizioane, venituri şi cheltuieli accesorii, venituri şi cheltuieli din alte activităţi.

Referitor la presupusele pierderi solicitate de către recurenta-reclamantă, s-a constatat faptul ca în mod sistematic recurenta-reclamantă raportează ca activitatea de furnizare înregistrează profit, dar componenta de activitate desfăşurata prin aplicarea sistemului de tarife reglementate este raportata ca fiind foarte neprofitabilă.

Intimata a arătat că argumentele prezentate de către recurenta-reclamantă cu privire la presupusele corecţii/pierderi aferente perioadei 2008 - 2012, respectiv anului 2013 sunt incorecte, având în vedere faptul ca societatea calculează aceste pierderi pe baza datelor previzionate, eroare majora inacceptabilă, în condiţiile în care realizările furnizorilor de ultimă instanţă diferă întotdeauna, semnificativ, de prognoze/previziuni, din diverse motive obiective (structura de vânzare şi consumuri diferite, structura şi preţuri diferite de achiziţie/vânzare şi la preţ de dezechilibru). Pierderile/extra-profitul dintr-o perioada de activitate se determina întotdeauna ca diferenţa între venitul efectiv realizat şi costurile justificate plus profitul reglementat aferente activităţii respective.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu toate costurile/cheltuielile realizate sunt justificate, astfel încât sa fie transferate, prin tarifele reglementate, în preţul plătit de clienţi pentru energia electrică consumata, mai ales în condiţiile în care este vorba despre clienţi casnici.

Astfel, din analiza efectuată de ANRE prin direcţia de specialitate în cursul semestrului I al anului 2013, după închiderea anului 2012, asupra modului de aplicare de către furnizorii de ultimă instanţă a art. 1 pct. 11, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 134/2012, a rezultat că aceştia au aplicat prevederile legale, facturând separat certificatele verzi pentru perioada 26 iulie - 31 decembrie 2012 începând cu luna octombrie 2012, fapt ce a condus la înregistrarea unui venit suplimentar, respectiv la necesitatea aplicării unei corecţii negative de venit pentru următoarea perioadă de tarifare; calculele efectuate au condus la estimarea sumei de 125.233.319 RON ca venit suplimentar înregistrat în anul 2012 la nivelul tuturor furnizorilor de ultimă instanţă.

Pe de altă parte, începând cu 1 ianuarie 2013, tarifele reglementate aprobate nu au mai inclus costurile cu certificatele verzi, acestea fiind recuperate de furnizor prin facturare distinctă.

Recurenta a mai invocat netemeinicia Referatului de aprobare a tarifelor pentru energia electrică livrată consumatorilor casnici şi asimilaţi consumatorilor casnici care nu uzează de dreptul de eligibilitate, deoarece acesta are ca obiect cu totul alte considerente decât cele referitoare la activitatea de furnizare; în stabilirea unui tarif reglementat la o categorie de consumatori, cum este cea avută în vedere, analiza nu poate porni decât de la valorile care au legătură cu activitatea de furnizare la aceşti consumatori.

Aşa cum s-a reţinut şi la fond, analiza costurilor pentru furnizorii de ultimă instanţă, inclusiv pentru recurenta-reclamantă în vederea determinării valorii nejustificate, s-a efectuat de către ANRE având în vedere: datele transmise lunar de fiecare operator economic pentru anul 2012 referitor la vânzarea de energie electrică pe piaţa reglementată, în conformitate cu prevederile cadrului de reglementare; faptul ca în data de 18.06.2013, Departamentul de specialitate a purtat discuţii la sediul ANRE cu reprezentanţii SC B. Muntenia SA, SC B. SA, SC D. SA, SC A. SA şi SC E. SA privind costurile cu achiziţia de CV pentru perioada ianuarie - 30 iunie 2012, şi respectiv veniturile suplimentar încasate de fiecare furnizor în perioada august - 31 decembrie 2012; observaţiile transmise de fiecare operator economic pentru valoarea determinată de ANRE pentru aceste costuri; alte informaţii privind valoarea medie de achiziţie a certificatelor verzi determinate de ANRE pentru activitatea de furnizare a fiecărui furnizor de ultimă instanţă; rapoartele financiare şi rapoartele tehnice întocmite şi transmise de fiecare operator economic, inclusiv recurenta-reclamantă.

În ceea ce priveşte argumentul că ANRE are în vedere rezultatele contabile brute ale furnizorilor, rezultate care, pe lângă activitatea reglementată, însumează şi rezultatul din activitatea concurenţială şi rezultatele din activităţi secundare, se reţine că intimata ANRE nu a impus reguli pentru separarea costurilor aferente (machetele lunare de colectare a costurilor realizate nu solicită separarea costurilor), ci fiecare furnizor a stabilit propriile reguli.

Având în vedere că recurenta nu a adus veritabile critici care să ducă la reformarea sentinţei recurate, se constată caracterul nefondat şi al motivului de casare întemeiat pe prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. S.A împotriva Sentinţei civile nr. 2715 din 22 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosar nr. x/2013 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV