EU-funded project reimbursement: nullity of cassation appeal for failure to articulate legal errors on prescription of substantive rights
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania declared the appeal null and void, thereby leaving in force the appellate decision that dismissed the plaintiff's action as prescribed. The dispute concerned a public city municipality's challenge to a financial correction imposed by the Ministry of Regional Development regarding EU-funded project reimbursement, specifically alleging that administrative notices issued by the ministry did not constitute valid titles of debt and that no actual prejudice to public funds occurred to justify the deduction. The appellate court had originally dismissed the case on grounds of prescription of the substantive right to bring the action. The Supreme Court found the appeal legally defective because it merely reiterated factual allegations from the initial complaint without articulating specific legal criticisms demonstrating that the lower court incorrectly interpreted or applied the law concerning the prescription period, failing to meet the strict requirements for grounds of cassation under the Code of Civil Procedure. Consequently, pursuant to Articles 489(2) and 496 of the Code of Civil Procedure, the court held that the lack of pertinent legal arguments rendered the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 199 alin. (3) din O.U.G nr. 34/2006, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; EU-funded project reimbursement: nullity of cassation appeal for failure to articulate legal errors on prescription of substantive rights: Mai arată că şi dacă ar fi fost încălcate prevederile art. 199 alin. (3) din O.U.G nr. 34/2006, acest fapt nu a dus la vicierea rezultatului procedurii de atribuire a contractului de prestări servicii, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că nu există un prejudiciu, nu poate exista nici răspundere civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.07.2015, reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând: să se constate că Informarea nr. x/17.12.2012 şi Nota privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanţare SMIS 31507, beneficiar UAT Timişoara, cu nr. x/23.01.2013, emise de pârât, nu reprezintă titlu de creanţă în sensul art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011; să se constate că presupusa abatere de la legalitate reţinută prin Informarea nr. x/17.12.2012 şi Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nu a fost de natură să producă un prejudiciu bugetului UE sau fondurilor publice naţionale, şi, prin urmare, pârâtul nu trebuia să aplice instituţiei reclamante o corecţie financiară; obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 35.150 RON şi TVA aferent în valoare de 8.435 RON, reprezentând contravaloarea reducerii procentuale de 5% aplicate pentru contractul de servicii nr. x/22.01.2010 din cadrul proiectului "Reabilitarea spaţiilor publice din centru istoric al Municipiului Timişoara", cod SMIS 31507, desfăşurat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, beneficiar U.A.T. Municipiul Timişoara; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 1688/25.11.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa materială privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015, la data de 23.12.2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 81 din 28 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca fiind prescrisă.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 81 din 28 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Timişoara, prin Primar, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi admiterii acţiunii, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată în esenţă că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile.
Mai susţine că prin Contractul de finanţare nr. x/29.12.2011 s-a aprobat finanţarea pentru proiectul "Reabilitarea spaţiilor publice din centru istoric al municipiului Timişoara", cod SMIS 31507, iar prin publicarea în SEAP a anunţului de participare nr. x/23.09.2009, s-a iniţiat procedura de achiziţie publică prin licitaţie deschisă pentru achiziţionarea unui contract de servicii de proiectare. Astfel, în urma procedurii de achiziţie publică a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/22.01.2010 între Municipiul Timişoara, în calitate de achizitor şi SC A. SRL, iar la data de 27.09.2010 a fost încheiat actul adiţional nr. x la contract.
Precizează că după formularea cererii de rambursare nr. x, prin care a solicitat spre rambursare suma de 792.878,48 RON şi TVA aferentă în valoare de 178.980 RON, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autorizare şi Plăţi Programe a autorizat spre rambursare suma de 757.729 RON, apreciind a fi neeligibile cheltuieli în valoare de 35.150 RON. Acest aspect i-a fost adus la cunoştinţă prin Informarea nr. x/17.12.2012, care, în opinia recurentului-reclamant, nu constituie titlu de creanţă, după cum nici Nota privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanţare cod SMIS 31507, nr. x/23.01.2013 nu reprezintă un asemenea titlu.
Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant detaliază procedura de achiziţie publică desfăşurată în speţă, apreciind că a respectat legislaţia în vigoare la data demarării procedurii de achiziţie publică, fiind, de altfel, desemnaţi observatori pentru această procedură din partea Ministerului Finanţelor Publice, aşa cum prevăd dispoziţiile O.U.G. nr. 30/2006.
Mai arată că şi dacă ar fi fost încălcate prevederile art. 199 alin. (3) din O.U.G nr. 34/2006, acest fapt nu a dus la vicierea rezultatului procedurii de atribuire a contractului de prestări servicii, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că nu există un prejudiciu, nu poate exista nici răspundere civilă.
4. Apărările intimatului-pârât
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., câtă vreme în calea de atac a recursului se analizează doar legalitatea hotărârii recurate.
Susţine că recursul reprezintă o expunere a situaţiei de fapt, fără a aduce critici în legătură cu prescripţia dreptului material la acţiune al recurentului-reclamant, ce a stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă.
II. Soluţia Înaltei Curţi
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul de faţă este nul, pentru următoarele considerente:
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamantul Municipiul Timişoara prin Primar a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate că Informarea nr. x/17.12.2012 şi Nota privind aplicarea reducerilor procentuale pentru Contractul de finanţare SMIS 31507, beneficiar UAT Timişoara, cu nr. x/23.01.2013, emise de pârât, nu reprezintă titlu de creanţă în sensul art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011; să se constate că presupusa abatere de la legalitate reţinută prin Informarea nr. x/17.12.2012 şi Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nu a fost de natură să producă un prejudiciu bugetului UE sau fondurilor publice naţionale şi, prin urmare, nu trebuia să se aplice instituţiei reclamante o corecţie financiară; obligarea pârâtului la rambursarea sumei de 35.150 RON şi TVA aferent în valoare de 8.435 RON, reprezentând contravaloarea reducerii procentuale de 5% aplicate pentru contractul de servicii nr. x/22.01.2010 din cadrul proiectului "Reabilitarea spaţiilor publice din centru istoric al Municipiului Timişoara", cod SMIS 31507, desfăşurat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, beneficiar U.A.T. Municipiul Timişoara.
Prin cererea de recurs recurentul-reclamant a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea criticilor din recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., ce au fost invocate de către recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii sale de recurs.
De asemenea, aspectele invocate de către recurent nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înşiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei, ce nu pot face obiect al cererii de recurs.
Mai mult, examinând cererea de recurs se constată că aceasta reprezintă o copie a cererii de chemare în judecată depuse în faţa primei instanţe şi aflate la dosarul Tribunalului Timiş.
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, deşi a invocat interpretarea şi aplicarea greşită a legii de către prima instanţă, nu a formulat, în concret, nicio critică privind prescripţia dreptului material la acţiune, analizat în primă instanţă, respectiv nu a arătat care sunt textele de lege interpretate ori aplicate greşit de către prima instanţă.
De asemenea, nici în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a adus nicio critică ce ar putea fi subsumată acestui motiv de casare, respectiv nu a susţinut şi nici nu a făcut dovada că hotărârea recurată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază ori că ar cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.
Simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege şi nu se raportează la soluţia şi considerentele hotărârii recurate, fiind necesar ca prin calea de atac a recursului să fie relevate şi critici concrete şi pertinente, apte să demonstreze nelegalitatea sentinţei recurate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, din perspectiva prescripţiei dreptului material la acţiune. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Municipiul Timişoara prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 81 din 28 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Municipiul Timişoara prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 81 din 28 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2019.
GGC - GV