Hospital doctor’s incompatible dual roles upheld in integrity report challenge

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2016, la data de 15 februarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenţia D. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de Evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Inspector de integritate şi comunicat în data de 1 februarie 2016, ca fiind netemeinic şi nelegal

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 128 din 17 mai 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia D., pentru anularea Raportului de Evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Inspecţia de Integritate din Cadrul Agenţiei D..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, admiterea acţiunii şi anularea Raportului de evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 întocmit de Agenţia D..

În esenţă, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a făcut o analiza riguroasa şi nu a interpretat prin analogic dispoziţiile art. 178 alin. (1) din Legea 95/2006 coroborat cu dispoziţiile art. 81, alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

De asemenea nu au fost avute în vedere nici dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu dispoziţiile art. 115 din Legea 161/2003, respectiv art. 22 alin. (1) din Legea 176/2010.

În motivarea hotărârii prima instanţa preia doar textele de lege enunţate atât în cadrul contestaţiei formulate cât şi de intimată fără însă a le determina legătura prin raportare la starea de fapt existenta dovedita cu înscrisurile depuse în probaţiune odată cu înregistrarea cererii.

În opinia recurentului, nu poale fi menţinută motivarea hotărârii de către instanţa de fond. în sensul ca "suspendarea activităţii pe perioada 1 martie 2012 - 6 noiembrie 2016 şi situaţia juridica a societăţii SC B. SRL, de lichidare începând cu luna octombrie 2015 conform celor menţionate de către reclamant, nu simt în măsura sa probeze ca reclamantul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate intre funcţia deţinuta în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa începând cu data de 1 octombrie 2008 - data numirii în funcţia de Şef de secţie conform Dispoziţiei nr. 303 din 15 septembrie 2008 emisa de către managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa şi calitatea de administrator al SC B. SRL începând cu data de 19 decembrie 2002 şi până în prezent".

Această motivarea, pe de-o parte nu corespunde materialului probator administrat în sensul că nu se poate vorbi de imposibilitatea probării celor susţinute în acţiune, întrucât reclamantul a depus înscrisuri clare de unde rezultă că societatea în discuţie al cărui administrator a fost, a fost suspendată în perioada 1 martie 2012 - 6 noiembrie 2016. Pe de alta parte, aceasta motivare pe lângă faptul ca nu are susţinere în fapt, nu are temei nici în drept.

Reiterează că prin raportul de evaluare atacat s-a constatat în mod greşit că ar fi fost notificate elemente în sensul existentei unui conflict de interese, a unei stări de incompatibilitate a reclamantului în perioada 1 octombrie 2008 - prezent. Întrucât s-a deţinut simultan atât funcţia de şef secţie Anatomo-Patologie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa, cât şi funcţia de administrator în cadrul SC B. SRL. încălcându-se dispoziţiile art. 184. alin. (12) coroborată cu prevederile art. 180, alin. (1) lit. b) din Legea 95/2006. Recurentul a arătat că din actele depuse rezultă că la data de 1 martie 2012, în calitate de administrator al societăţii enunţate anterior a reziliat contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate Caraş Severin, ca urmare a suspendării activităţii cabinetului pe o perioada de 2 ani, începând cu data de 1 martie 2012.

Prin decizia privind aprobarea cererii de acordare a regimului de declarare derogatoriu, conform art. 81, alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a cererii înregistrata de către societatea subsemnatului sub nr. x din 2 noiembrie 2013 a fost suspendata activitatea acestui cabinet pe perioada 2 decembrie 2013 - 6 noiembrie 2016.

Prin urmare, societatea nu şi-a desfăşurat activitatea din anul 2002, existând doar scriptic, fiind suspendata din 2013 până în noiembrie 2016.

În atare situaţie este evident că nu se poate vorbi şi nu a existat în această perioadă identitate între atribuţiile unui administrator al unei societăţi comerciale cu răspundere limitata şi atribuţiile pe care un manager le are de executat în instituţii publice.

Raportat la toată această situaţie faptic dovedită, atâta vreme cât societatea nu şi-a desfăşurat activitatea în toată această perioadă a suspendării, nu sunt incidente dispoziţiile art. 178 alin. (1) din Legea 95/2006, neexistând incompatibilitate între funcţia deţinuta în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenta Reşiţa şi calitatea de asociat al SC B. SRL, societate suspendată.

Mai mult decât atât, arată instanţei de control ca între calitatea de şef serviciu şi cea de administrator există diferenţe esenţiale, cea de-a doua presupune atribuţii de administrare prin efectuarea operaţiunilor de aducere la îndeplinire a obiectului de activitate şi nu o include pe prima, nefiind o activitate de conducere.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, iar rejudecând cauza pe fond admiterea contestaţiei formulata împotriva Raportului de Evaluare nr. x/20l6 emis de Inspector de integritate doamna C. şi pe cale de consecinţă, anularea acestuia ca fiind netemeinic şi nelegal.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a reţinut în mod legal că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 184 alin. (12) coroborate cu prevederile art. 180 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de Evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Agenţia D..

Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reţinând că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin deţinerea simultană atât a funcţiei de asociat unic şi administrator în cadrul SC B. SRL, cât şi a funcţiei de şef de secţie Anatomo-Patologie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

Soluţia curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Astfel, modalitatea de rezolvare a criticilor recurentului-reclamant pe margine stării de incompatibilitate generată de cumulul funcţiei de şef secţie cu cea de administrator al societăţii comerciale va fi examinată de Înalta Curte prin raportare la conţinutul prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind instanţa de control judiciar că soluţia primei instanţe sub acest aspect reflectă aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în speţă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, prin Dispoziţia nr. 303 din 15 septembrie 2008, recurentul reclamant a fost numit în funcţia de şef secţie Anatomo-Patologie.

Conform informaţiilor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, recurentul-reclamant a avut calitatea asociat unic al SC B. SRL, începând cu 26 septembrie 1991 şi până în prezent, iar funcţia de administrator începând cu 19 decembrie 2002 şi până în prezent (conform Adresei nr. x din 14 ianuarie 2015 transmisă de Oficiul Naţional Registrului Comerţului).

Recurentul-reclamant susţine, în prezenta cale de atac, că în mod greşit a confirmat prima instanţă legalitatea raportului de evaluare având în vedere că activitatea societăţii SC B. SRL a fost suspendată în perioada 1 martie 2012 - 6 noiembrie 2016.

În acest sens, trebuie observat faptul, aşa cum a subliniat şi judecătorul fondului, că susţinerile referitoare la suspendarea activităţii pe perioada 1 martie 2012 - 6 noiembrie 2016 şi situaţia juridică a societăţii SC B. SRL, de lichidare începând cu luna octombrie 2015, nu sunt în măsură să probeze că reclamantul nu s-a aflat în starea de incompatibilitate generată de deţinerea simultană a atât a funcţiei de asociat unic şi administrator în cadrul SC B. SRL, cât şi a funcţiei de şef de secţie Anatomo-Patologie în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Reşiţa.

De altfel, suspendarea societăţii a avut loc în perioada 2012 - 2016, iar recurentul-reclamant a fost numit şef de secţie în anul 2008, astfel că în mod corect s-a stabilit că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 1 octombrie 2008 - prezent.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că suspendarea activităţii societăţii pentru un anumit interval de timp, nu este în măsură să înlăture starea de incompatibilitate generată de funcţiile deţinute şi exercitate simultan.

Fără suport juridic sunt şi trimiterile recurentului-reclamant la dispoziţiile art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât prevederile art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 nu sunt aplicabile în speţă în sensul stabilirii stării de incompatibilitate între funcţiile deţinute de către reclamant, în cauză fiind incidente prevederile art. 184 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi ale art. 185 din Legea nr. 95/2006 care reglementează funcţiile de conducere din cadrul Spitalelor Publice.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reprezintă un important mijloc de apărare al intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări.

În concluzie, Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, potrivit căreia, motivele invocate de reclamant, reiterate prin cererea de recurs, nu sunt natură a atrage anularea Raportului de Evaluare nr. x din 21 ianuarie 2016 emis de Agenţia D..

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 128 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 128 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - CP