Land expropriation compensation appeal declared devoid of interest following issuance of administrative compensation decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D., E., F. şi G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

1. Finalizarea de către pârâţi, cu celeritate, a tuturor procedurilor pentru ca reclamanţii, în calitate de persoane îndreptăţite (anexele 1 şi 2), să încasăm despăgubirile în cuantum de 577.830,30 RON pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafaţă de 300 mp, preluat abuziv de stat.

2. Plata în solidar de către pârâţi a sumei de 226.988,07 RON reprezentând daune-interese la care au dreptul pentru repararea prejudiciului cauzat de aceştia pentru neexecutarea timp de 14 ani a obligaţiei de a ne asigura încasarea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi, pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafaţă de 300 mp, preluat abuziv de stat.

3. Plata în solidar de către pârâţi a penalităţilor de 0,5 % pe zi de întârziere aplicate sumelor datorate după ce va rămâne definitivă şi irevocabilă hotărârea din acest proces.

4. Plata în solidar de către pârâţi a cheltuielilor de judecată .

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1632 din 17 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată şi completată, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C., D., E., F. şi G., ca fiind prematur introdusă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1632 din 17 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a făcut referire, în sentinţa recurată la răspunsul formulat de reclamanţi la întâmpinarea depusă de pârâta C., prin care au arătat că hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile din Dosarul nr. x/2008 sunt obligatorii şi opozabile pârâtei.

Au arătat că, în opinia lor, sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005.

De asemenea, recurenţii au depus note scrise prin care au arătat că recursul a rămas fără obiect, în condiţiile în care pârâta Comisia H. a emis Decizia de compensare nr. x din 28 iulie 2016 cu privire la imobil.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a întâmpinării depuse, constată că recursul este lipsit de interes, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurenţii - reclamanţi au solicitat obligarea pârâţilor la finalizarea, cu celeritate, a tuturor procedurilor pentru ca reclamanţii, în calitate de persoane îndreptăţite (anexele 1 şi 2), să încaseze despăgubirile în cuantum de 577.830,30 RON pentru terenul-lot x Techirghiol în suprafaţă de 300 mp, preluat abuziv de stat.

Înalta Curte reţine că procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia H. a deciziei entităţii învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri), în conformitate cu prevederile art. 21 - 26 din lege. În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, H. emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.

Din actele depuse de către recurenţii - reclamanţi şi din apărările formulate de intimata-pârâtă C., rezultă că, în cauză, Comisia H. a emis Decizia nr. x din 28 iulie 2016, prin care s-a validat Dispoziţia Primarului F. şi s-a emis decizia de compensare prin 46.921 puncte în favoarea doamnei B. şi a domnului A., pentru imobilul teren în suprafaţă de 300mp, situat în Oraşul Eforie, judeţul Constanţa.

În acest context, faţă de emiterea Deciziei nr. x din 28 iulie 2016, Înalta Curte are în vedere că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim.

Interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuie să fie legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, pentru motivele arătate, se constată că, în cauză, recurenţii nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 1632 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2019.

GGC - CP