Competence for enforcement challenges: territorial jurisdiction determined by debtor's seat and creditor's election among competent courts.

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 13 martie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. România S.A., în nume propriu şi ca reprezentant al A. - Sucursala Cluj, dezmembrământ fără personalitate juridică, a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. x/2019. Prin aceeaşi cerere, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite.

În drept, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 712 şi art. 719 C. proc. civ.

La 18 martie 2019, contestatoarea a depus cerere completatoare, prin care a invocat nulitatea absolută a actelor de executare îndreptate împotriva A. România S.A. Administraţia Centrală, cât şi a încheierii de încuviinţare a executării silite care o priveşte pe aceasta, în condiţiile în care nici sediul A. România S.A. Administraţia Centrală nu este în Cluj şi nici A. - Sucursala Cluj nu are conturi proprii care să fie poprite, nici bunuri de executat silit direct sau indirect. A învederat că, în această situaţie, Biroul Executorului Judecătoresc C., al cărui sediu se află în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, nu este competent teritorial să execute A. România S.A. Administraţia Centrală.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2019, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare, arătând că în cuprinsul titlului executoriu este menţionată şi sucursala A. Cluj-Napoca, în acest sens executorul judecătoresc din circumscripţia Curţii de Apel Cluj fiind competent să efectueze actele de executare silită, cu atât mai mult cu cât sucursala deţine bunuri mobile şi imobile care pot fi executate.

3. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin Sentinţa nr. 6024 din 5 septembrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatoarea A. România S.A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se va introduce la instanţa de executare, instanţă care se determină conform art. 651 din acest act normativ, prin raportare la data sesizării organului de executare şi la domiciliul/sediul debitorului.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că petenta A. România S.A. are calitatea de debitor în procedura execuţională care face obiectul dosarului de executare nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., aceasta fiind cea care deţine patrimoniul susceptibil de executare silită, iar nu sucursala, care acţionează în calitate de reprezentant la nivelul teritoriului pentru aceasta.

În ceea ce priveşte sucursalele, Judecătoria Cluj-Napoca a stabilit că acestea nu sunt entităţi cu personalitate juridică, ci dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale, care se înregistrează, anterior începerii activităţii, în registrul comerţului din judeţul în care urmează să funcţioneze, conform prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Instanţa a făcut referire la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a specificat că sucursala nu poate avea drepturi şi obligaţii proprii, întrucât nu are capacitate civilă de folosinţă şi nici patrimoniu propriu, drepturile şi obligaţiile atribuite sucursalei fiind, de fapt, ale societăţii-mamă, orice drept şi orice obligaţie putând lua naştere numai în patrimoniul acesteia din urmă şi doar în cazul existenţei unui mandat acordat pentru încheierea actului.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Cluj-Napoca reţinând că, în cauză, contestatoarea A. România S.A. are calitatea de debitor şi, având în vedere că sediul social al acesteia se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

4. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 6111 din 16 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimata B., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. România S.A., în nume propriu şi în calitate de reprezentantă a Sucursalei Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, anume la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, a constatat că, din cuprinsul cererii de executare silită înregistrate pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc C., sub nr. x din 12 februarie 2019, rezultă că intimata, în calitate de creditor, a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitorilor A. România S.A. - Sucursala Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj şi A. România S.A., cu sediul în Bucureşti, str. x, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1490/2015, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 243/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, Biroul Executorului Judecătoresc C. a dispus deschiderea dosarului de executare nr. x/2019, în baza cererii formulate de creditoarea B., împotriva debitorilor A. România S.A. - Sucursala Cluj şi A. România S.A..

Prin încheierea nr. 2195 din 22 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc C. împotriva debitorilor A. România S.A. - Sucursala Cluj şi A. România S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1490/2015, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 243/2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2014.

În acest context, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că este esenţial pentru stabilirea instanţei de executare domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare, nefiind relevantă persoana menţionată în titlul executoriu sau cea care a formulat contestaţia la executare, aceste din urmă aspecte urmând a fi analizate, eventual, cu ocazia soluţionării fondului contestaţiei la executare.

Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, respectiv că determinarea competenţei instanţei de executare se realizează în funcţie de domiciliul/sediul debitorului menţionat în titlul executoriu, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 1490 din 12 februarie 2015, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele A. România S.A. - Sucursala Cluj şi A. România S.A., dispunându-se obligarea acestora la restituirea întregii sume achitate cu titlu de dobândă nelegal calculată.

Deşi hotărârea primei instanţe a fost modificată în parte prin Decizia civilă nr. 243 din 15 februarie 2016 de Tribunalul Specializat Cluj, din dispozitivul acesteia nu rezultă că această instanţă s-ar fi pronunţat în sensul reţinerii lipsei capacităţii sau calităţii procesuale pasive a pârâtei A. România S.A. - Sucursala Cluj.

Totodată, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că cererea de contestaţie la executare a fost formulată de ambii debitori, A. România S.A. - Sucursala Cluj şi A. România S.A., contestatoarea menţionând în partea introductivă a cererii de chemare în judecată că A. România S.A. acţionează atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al Sucursalei Cluj.

Or, pentru determinarea competenţei de soluţionare a cauzei, instanţa a considerat că nu pot fi avute în vedere aspecte legate de faptul că persoana executată silit are sau nu calitatea de debitor conform titlului executoriu, personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosinţă, întrucât aceste aspecte excedează dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care fac referire la domiciliul/sediul debitorului (în sensul de persoană executată silit).

Astfel, instanţa a reţinut că executarea silită este efectuată împotriva debitorilor A. România S.A. - Sucursala Cluj şi A. România S.A., care au sedii în localităţi diferite, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, ar reveni atât Judecătoriei Cluj-Napoca, cât şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să reglementeze competenţa instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori care au sedii diferite executorul judecătoresc, în virtutea dispoziţiilor art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., a ales una dintre cele două instanţe deopotrivă competente, învestind Judecătoria Cluj-Napoca, ca instanţă de executare, cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite împotriva ambilor debitori. Or, întrucât scopul urmărit de noul C. proc. civ. a fost acela de a asigura unicitatea instanţei de executare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluţioneze şi prezenta contestaţie la executare.

În subsidiar, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a arătat că, şi în situaţia în care s-ar aprecia că nu poate fi reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, în considerarea faptului că nu există un text de lege care să prevadă că instanţa care a încuviinţat executarea silită este competentă să soluţioneze şi cererile ulterioare, formulate în materia executării silite, Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluţioneze contestaţia la executare şi prin prisma faptului că, dintre două instanţe deopotrivă competente în raport de art. 651 şi art. 112 C. proc. civ., contestatoarea a ales să învestească această din urmă instanţă cu soluţionarea cauzei, uzând de prevederile art. 116 din cod.

Odată făcută alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că instanţa sesizată nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei şi nici reclamantul nu poate reveni asupra opţiunii sale, fiind lipsit de relevanţă faptul că petenta a susţinut că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza.

Pe cale de consecinţă, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 13 martie 2019, sub nr. x/2019, contestatoarea A. România S.A., în nume propriu şi ca reprezentantă a A. - Sucursala Cluj a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc C. în dosarul de executare nr. x/2019.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în forma republicată, stipulează în sensul că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este exclusivă, fiind prevăzută de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., care reglementează necompetenţa de ordine publică.

În ceea ce priveşte titlul executoriu în baza căruia a fost declanşată executarea silită în dosarul de executare nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., se constată că acesta este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1490 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. x/2014, prin care atât pârâta A. România S.A., cât şi pârâta A. - Sucursala Cluj au fost obligate să restituie reclamantei B. suma achitată cu titlu de dobândă nelegal calculată, urmare constatării nulităţii absolute parţiale a convenţiei de credit nr. C2204/1000/10196 din 28 mai 2008.

Deşi hotărârea primei instanţe a fost modificată prin decizia civilă nr. 243 din 15 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată în acelaşi dosar, din dispozitivul acesteia nu rezultă că această instanţă s-ar fi pronunţat în sensul reţinerii lipsei capacităţii sau calităţii procesuale pasive a pârâtei A. România S.A. - Sucursala Cluj.

Înalta Curte constată că în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi aduse modificări cadrului procesual al litigiului în care a fost pronunţată hotărârea judecătorească ce se execută,astfel încât au calitatea de debitoare ambele pârâte menţionate în titlul executoriu sus arătat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii depuse la Biroul Executorului Judecătoresc C. la 12 februarie 2019, creditoarea B. a înţeles să îşi realizeze creanţa împotriva ambelor debitoare - A. România S.A. şi A. - Sucursala Cluj, prin solicitarea declanşării procedurii executării silite în baza titlului executoriu mai sus menţionat.

Trebuie observat că, potrivit art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, creanţa ce face obiectul executării silite reprezintă suma achitată cu titlu de dobândă nelegal calculată, aferentă contractului de credit nr. x/1000/10196 din 28 mai 2008 încheiat între creditoare şi debitoarea A. România S.A. - Sucursala Cluj.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanţă la determinarea instanţei competente aspectele referitoare la situaţia particulară a persoanei juridice executate silit, respectiv dacă aceasta are personalitate juridică, patrimoniu propriu sau capacitate civilă de folosinţă, întrucât aceste chestiuni excedează dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care nu fac o astfel de distincţie, ci se raportează numai la domiciliul/sediul acestuia, în sensul de persoană executată silit.

Totodată, Înalta Curte reţine că existenţa personalităţii juridice nu este o condiţie care trebuie îndeplinită de o persoană pentru ca aceasta să fie parte într-un proces, câtă vreme o entitate fără personalitate juridică poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii (art. 56 alin. (2) C. proc. civ.).

În cauză, cum cererea de executare silită şi, implicit, cea privind încuviinţarea executării silite a fost îndreptată atât împotriva A. România S.A., cât şi a A. - Sucursala Cluj, în calitate de debitoare, instanţa de executare, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., era în egală măsură, atât Judecătoria Cluj-Napoca, cât şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, unde acestea îşi au sediul.

Aplicând regulile de stabilire a competenţei în cazul cererii cu pluralitate de pârâţi, reglementate de art. 112 C. proc. civ., se poate considera că creditoarea a făcut alegerea de competenţă conform dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ, care prevăd că "reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", optând să învestească Judecătoria Cluj-Napoca, cu cererea de încuviinţare a executării silite.

În atare condiţii, prin Încheierea civilă nr. 2195 din 22 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea formulată de BEJ C. şi a dispus încuviinţarea executării silite a debitoarelor A. România S.A. şi A. - Sucursala Cluj, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1490 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. x/2014, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 243 din 15 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată în acelaşi dosar.

Judecătoria Cluj-Napoca fiind instanţa de executare, în înţelesul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, rezultă că aceasta este instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare, fiind stabilită, astfel, în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

De altfel, se poate observa că cererea de contestaţie la executare formulată de contestatoarea A. România S.A., în nume propriu şi ca reprezentantă a A. - Sucursala Cluj a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, în acest mod, contestatoarea făcând alegerea, conform art. 116 C. proc. civ., între cele două instanţe ce şi-au declinat reciproc competenţa.

Pentru toate considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte, cu majoritate, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2019.

GGC - MM