Conflict of jurisdiction resolved: Competence assigned to the neighboring tribunal for a judge-plaintiff seeking expropriation compensation

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la 14 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să constate că este nejustificat refuzul acestuia de a soluţiona cererea din 22 iunie 2018, cu privire la emiterea unei hotărâri cu caracter individual, de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, înscris în CF x Galda de Jos (CF vechi x Galda de Jos), aflat în proprietatea sa; obligarea pârâtului ca, în temeiul dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 255/2010, a deciziei de expropriere nr. 782/2014 şi a anexelor acesteia, să procedeze la emiterea şi comunicarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a susţinut că Tribunalul Bihor este competent general, material şi teritorial să soluţioneze cauza în materia contenciosului administrativ, din perspectiva prevederilor art. 127 C. proc. civ., respectiv a calităţii reclamantei de magistrat în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia.

Pârâtul Statul Roman, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin întâmpinare, a invocat, pe cale de excepţie, necompetenta materiala a Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

La 18 martie 2019, reclamanta a depus cerere de completare a acţiunii civile, prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului la întocmirea documentaţiei cadastrale individuale, referitoare la suprafaţa de teren expropriată de 4.231,79 mp, care face parte din imobilul înscris în CF x Galda de Jos, nr. cad. x, aflat în proprietatea reclamantei, şi să întreprindă toate demersurile necesare recepţionării cadastrale a acestei documentaţii în termenul rezonabil de 4 luni.

În drept, cererea de chemare în judecată modificată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ale art. 9 alin. (4), art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 255/20110, ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi pe art. 1 din Convenţie, ale art. 7 din H.G. nr. 53/2011 şi ale art. 1415 C. civ.

2. Hotărârea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Încheierea nr. 290 din 4 aprilie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a acestei instanţe.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, examinând natura litigiului, a reţinut că, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, "Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".

De asemenea, a constatat că art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 prevede că "soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere."

Deşi actul care a stat la baza acordării despăgubirilor are caracter administrativ, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că acest aspect nu poate constitui premisa legală a unei competenţe speciale, litigiile ce au ca obiect acest gen de despăgubiri fiind de competenţa instanţei de drept comun.

3. Hotărârea Tribunalului Bihor, secţia I civilă

Prin Sentinţa nr. 109 din 10 iulie 2019, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere, astfel cum a reţinut şi instanţa de contencios administrativ.

Constatând că imobilul expropriat este situat în circumscripţia Tribunalului Alba, în baza art. 131 alin. (1) coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

4. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia I civilă

Prin Sentinţa nr. 1569 din 12 noiembrie 2019, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata pricinii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Alba a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Instanţa a reţinut că aceste norme legale introduc noţiunea de "competenţă facultativă", care se referă la o categorie specială de cereri în care judecătorul are calitatea de reclamant, circumscriind obligaţia acestuia de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate celei la care este judecător, iar nu şi la instanţa de grad superior.

Tribunalul Alba a reţinut, de asemenea, că interesul ocrotit prin norma legală este general, constând în apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părţii adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul.

Instanţa a evocat Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi a stabilită că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea", din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza", din cuprinsul art. 127 alin. (2) din acest act normativ, sunt neconstituţionale.

Tribunalul Alba a apreciat că în mod corect reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect refuzul pârâtei de a emite o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010, pe rolul Tribunalului Bihor, faţă de calitatea acesteia de judecător la Curtea de Apel Alba Iulia.

Având în vedere circumstanţele cauzei, Tribunalul Alba a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., raportate la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, întrucât reclamanta cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces, Curţii de Apel Alba Iulia, ca instanţă de control judiciar, revenindu-i competenţa de a soluţiona calea de atac în speţă.

Faţă de aceste considerente, a apreciat că este competentă să judece cauza Tribunalul Bihor.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii constă în cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta A., care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., să se constate că nu este justificat refuzul acestuia de a soluţiona cererea sa din 22 iunie 2018 cu privire la emiterea unei hotărâri cu caracter individual de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru porţiunea de teren expropriată, aflată în proprietatea sa, precum şi obligarea pârâtului ca, în temeiul dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 255/2010, a Deciziei de expropriere nr. 782/2014 şi a anexelor la aceasta, să procedeze la emiterea şi comunicarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat.

În cuprinsul cererii, reclamanta a învederat că Tribunalul Bihor este competent general, material şi teritorial să soluţioneze cauza din perspectiva prevederilor art. 127 C. proc. civ. şi a calităţii sale de judecător la Curtea de Apel Alba Iulia.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Din interpretarea acestui text legal rezultă că judecătorul care are calitatea de reclamant trebuie să se adreseze uneia dintre instanţele menţionate în art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. Raţiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Norma de competenţă reglementată de articolul mai sus menţionat obligă reclamantul, în calitatea sa de judecător care îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Acest aspect rezultă din faptul că art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. foloseşte expresia "va sesiza", care nu acordă drept de opţiune reclamantului de a alege între instanţa menţionată în textul de lege sau instanţa la care funcţionează.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a statuat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul lor.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au o dublă semnificaţie întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care activează judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

În cauză, potrivit susţinerilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, atestate prin copia legitimaţiei de serviciu aflată la dosarul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. are calitatea de judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei revine oricăreia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care aceasta îşi desfăşoară activitatea, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, învestirea de către reclamantă a Tribunalului Bihor (din circumscripţia Curţii de Apel Oradea) cu soluţionarea cererii de chemare în judecată s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., prin sesizarea unei instanţe aflate în raza de competenţă a unei curţi de apel învecinate cu instanţa la care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Dat fiind caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cât şi manifestarea de voinţă a reclamantei aflate în situaţia prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că prin efectele acestora a fost determinată instanţa competentă să soluţioneze pricina, respectiv Tribunalul Bihor.

Faţă de argumentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a pricinii revine Tribunalului Bihor, care este şi instanţa sesizată de reclamantă în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - MM