Competence for construction payment claims: timing of material incompetence plea when initial summons was defective

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 02 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., obligarea acestuia la plata contravalorii materialelor de construcţie folosite la edificarea imobilului situat în municipiul Mangalia - Venus, str. x, parcela x, lot x, judeţul Constanta şi a preţului muncii, estimată la suma de 357.600 RON, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra acestui imobil până la plata acestei sume.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 536 din 19 aprilie 2019, Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mangalia a avut în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) şi cele ale art. 107 C. proc. civ., reţinând domiciliile părţilor situate în judeţul Suceava, dar şi obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea tuturor pârâţilor la plata sumei de 357.600 RON reprezentând contravaloarea materialelor de construcţie folosite la edificarea imobilului situat în municipiul Mangalia - Venus, str. x, parcela x, lot x, judeţul Constanta şi a preţului muncii, cerere întemeiată în principal pe dispoziţiile vizând îmbogăţirea fără justă cauză.

2.2 Prin Sentinţa nr. 989 din 22 octombrie 2019, Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect pretenţii formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că Judecătoria Mangalia a invocat necompetenţa sa materială abia la al doilea termen de judecată, nesocotindu-se dispoziţiile imperative ale art. 130 şi 131 C. proc. civ., care impun un moment-limită până la care putea fi adusă în discuţie o astfel de excepţie.

Prin urmare, atât timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta devine competentă material de a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă speţa ar atrage competenţa materială a altei instanţe.

Or, în cauză, primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită cu părţile a fost la data de 12 februarie 2019, astfel că atunci trebuia invocată excepţia necompetenţei materiale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Judecătoria Mangalia şi Tribunalul Suceava şi-au declinat reciproc competenţa materială de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de momentul la care Judecătoria Mangalia a invocat excepţia necompetenţei materiale.

Prin demersul judiciar cu care a învestit Judecătoria Mangalia, având ca obiect o acţiune în pretenţii, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata contravalorii materialelor de construcţie folosite la edificarea unui imobil, precum şi a preţului muncii, estimate la suma de 357.600 RON.

Sub aspectul determinării competenţei materiale în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, Judecătoria Mangalia a avut în vedere dispoziţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că cererile evaluabile în bani situate peste pragul valoric de 200.000 RON revin în competenţa de primă instanţă a tribunalului.

Tribunalul Suceava a avut în vedere regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă materială, în sensul că aceasta a fost ridicată abia la al doilea termen de judecată, cu nesocotirea normei juridice de ordine publică reglementată prin art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În speţă, se reţine că primul termen la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe care şi-a declinat competenţa (Judecătoria Mangalia) a fost cel din 12 februarie 2019, termen la care instanţa a constatat că, în cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, prevăzută de art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., pârâtului nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, împrejurare invocată de acesta prin înscrisul depus la data de 07 februarie 2019. Drept urmare, cauza a fost amânată în vederea comunicării cererii de chemare în judecată.

La termenul imediat următor, din data de 2 aprilie 2019, pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă materială, care a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor şi soluţionată de către Judecătoria Mangalia, în sensul admiterii ei şi declinării competenţei în favoarea Tribunalului Suceava.

În rezolvarea prezentului conflict negativ de competenţă, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, în noua reglementare a C. proc. civ., legiuitorul a reformat regimul de invocare a necompetenţei materiale şi teritoriale de ordine publică, prin limitarea în timp a posibilităţii invocării excepţiei de necompetenţă, din raţiuni care urmăresc să prevină abuzul de drept şi să asigure judecarea cu celeritate a pricinilor.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă litigiului pendinte, "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Aceste dispoziţii legale nu pot fi însă înţelese decât în corelare cu necesitatea asigurării celorlalte garanţii procesuale ale părţilor, îndeosebi a efectivităţii principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

Or, în situaţia particulară a litigiului pendinte, invocarea de către pârât a excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia nu a putut fi realizată în condiţii de regularitate procesuală, câtă vreme, deşi parcursă etapa preliminară fixării primului termen de judecată, totuşi pârâtului nu i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, pentru a putea lua efectiv cunoştinţă de pretenţiile reclamanţilor şi a formula apărări.

În alte cuvinte, Judecătoria Mangalia era ţinută să asigure cadrul procesual necesar pentru exerciţiul corespunzător al dreptului la apărare şi la dezbateri contradictorii, având prioritate, în mod firesc, complinirea obligaţiei legale de comunicare a cererii de chemare în judecată către pârât.

Drept urmare, din raţiuni obiective şi legal justificate, invocarea şi dezbaterea excepţiei necompetenţei materiale nu a putut avea loc decât la termenul imediat următor primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate, când instanţa iniţial învestită era îndrituită să-şi verifice competenţa materială şi să se desesizeze în favoarea instanţei pe care a considerat-o competentă, anume Tribunalul Suceava.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că această din urmă instanţă este competentă material să soluţioneze cererea de chemare în judecată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2019.

GGC - NN