Nullification of cassation appeal for failure to frame criticisms within statutory grounds for casare
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the appellant against the Timisoara Court of Appeal's decision to suspend the hearing of a previous appeal, ruling in favor of the procedural validity of the lower court's action. The dispute arose from the appellant's challenge to a procedural order issued by the Court of Appeal for suspending the judgment of a civil case due to the appellant's unjustified failure to appear without requesting a default hearing, where the appellant argued that the communicated copy of the suspension order was unsigned and thereby null and void, while also alleging criminal negligence by court staff. The appellate court rejected the appeal as inadmissible on the ground that the raised objections concerned the physical form of the document and subsequent procedural irregularities rather than the substantive legal merits of the suspension decision, and therefore did not constitute valid grounds for cassation. The court applied Articles 486(1)(d), 486(3), and 489(2) of the Romanian Code of Civil Procedure, which require that appeals be supported by specific arguments framed within the exhaustive list of grounds for cassation provided in Article 488(1), leading to the mandatory nullification of the appeal for failing to meet these statutory requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 427 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ; Nullification of cassation appeal for failure to frame criticisms within statutory grounds for casare: The dispute arose from the appellant's challenge to a procedural order issued by the Court of Appeal for suspending the judgment of a civil case due to the appellant's unjustified failure to appear without requesting a default hearing, where the appellant argued that the communicated copy of the suspension order was unsigned and thereby null and void, while also alleging criminal negligence by court staff. The appellate court rejected the appeal as inadmissible on the ground that the raised objections concerned the physical form of the document and subsequent procedural irregularities rather than the substantive legal merits of the suspension decision, and therefore did not constitute valid grounds for cassation. The court applied Articles 486(1)(d), 486(3), and 489(2) of the Romanian Code of Civil Procedure, which require that appeals be supported by specific arguments framed within the exhaustive list of grounds for cassation provided in Article 488(1), leading to the mandatory nullification of the appeal for failing to meet these statutory requirements.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court's decision to rule on the appeal without a full hearing and for the finality of the decision.
Substantive ground for annulling the appeal due to the failure to include valid grounds for cassation in the appeal request.
Sanction provision establishing that the appeal is null if the criticisms do not fall within the specific grounds for cassation.
Procedural rule governing the communication of the decision to the parties.
Full text
I. Circumstanţele cauzei:
1. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă:
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a suspendat, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 28.06.2018, pronunţate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2018, reţinând lipsa nejustificată a recurentului care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
2. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva încheierii sus-menţionate, contestatorul A. a declarat recurs, arătând că încheierea de şedinţă, astfel cum i-a fost comunicată, nu este semnată, fiind încălcate dispoziţiile art. 426 alin. (5) şi art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. A mai arătat că încheierea de şedinţă este lovită de nulitate, neputând fi luată în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.
3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cauza a fost înregistrată la data de 20 mai 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că recursul este formulat în termen legal, îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate. În ceea ce priveşte criticile formulate, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că acestea nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aspect de natură a atrage sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat recurentului-contestator la data de 06.08.2019, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Recurentul nu a formulat punct de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 11 decembrie 2019, fără citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
În cauză, prin criticile formulate, neîncadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-contestator a invocat pretinse nereguli ale exemplarului încheierii de şedinţă din 24 aprilie 2019 ce i-a fost comunicat, aspecte procedurale ulterioare măsurii recurate, fără a aduce critici concrete judecăţii curţii de apel finalizate cu pronunţarea încheierii de şedinţă prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.
Or, condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Aşa fiind, cum criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.
GGC - NN