Cancellation of civil appeal for non-payment of stamp duty despite prior partial payment and claim of changed domicile

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi soluţiile instanţelor de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.05.2015 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., Societatea comercială F. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor la plata, în solidar, de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, obligarea pârâţilor, pe cheltuiala proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească pronunţată în cauză în ziarul H. şi să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive, respectiv în cotidianele naţionale N. şi O. şi să le difuzeze pe posturile naţionale de televiziune I. şi J., precum şi obligarea pârâţilor la radierea din arhiva on line a ziarului H. a tuturor articolelor calomnioase şi insultătoare publicate la adresa reclamantului în perioada 2013 - 2015.

La data de 25.06.2015, pârâtul C. a formulat cerere reconvenţională, având ca obiect obligarea reclamantului A. la plata de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, pentru prejudiciul adus prin încălcarea dreptului la onoare, reputaţie şi imagine, precum şi dreptului la viaţă privată şi de familie; obligarea pârâtului reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată pronunţată în cauză în ziarul H. şi să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive; obligarea pârâtului reclamant reconvenţional A., pe cheltuială proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată în cauză în cotidienele naţionale N. şi O. şi să le difuzeze pe posturile naţionale de televiziune I. şi J.; obligarea acestuia să radieze din arhiva online a ziarului K. toate articolele defăimătoare publicate la adresa sa începând cu anul 2013.

La aceeaşi dată, pârâtul D. a formulat cerere reconvenţională împotriva reclamantului A., înregistrată iniţial sub x/83/2015 având ca obiect obligarea acestuia la plata de daune morale reprezentând echivalentul în RON a sumei de 1.000.000 euro, pentru prejudiciul adus prin încălcarea dreptului la onoare, reputaţie şi imagine, precum şi dreptului la viaţa privată şi de familie; obligarea reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată în cauză în ziarul H. şi să le difuzeze pe postul de televiziune G., timp de 10 zile consecutive; obligarea reclamantului A., pe cheltuială proprie, să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, pronunţată în cauză în cotidienele naţionale N. şi O. şi să le difuzeze pe posturile naţionale de televiziune I. şi J.; obligarea acestuia să radieze din arhiva online a ziarului K. toate articolele defăimătoare publicate la adresa sa începând cu anul 2013.

La data de 26.06.2015 pe rolul Tribunalului Satu Mare sub nr. x/2015 a fost înregistrată acţiunea promovată de reclamantul A. împotriva pârâţilor E., C., D., E., S.C. F. S.R.L. Satu Mare şi S.C. L. S.R..L. Cluj-Napoca, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a daunelor morale în sumă de 500.000 euro, la publicarea hotărârii judecătoreşti şi a scuzelor în Ziarul H. şi în Publicaţia M., respectiv să le difuzeze pe postul G. timp de 3 zile consecutive şi să radieze articolul din arhiva online a ziarului.

Prin încheierea nr. 233/D din 09 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Satu Mare a dispus conexarea dosarului înregistrat cu nr. x/2015 al Tribunalului Satu Mare.

Prin Sentinţa civilă nr. 57/D din 29.03. 2018, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor C., D., Societatea Comercială F. S.R.L., a obligat, în solidar, pe pârâţii Societatea Comercială F. S.R.L. şi C. să achite reclamantului 7500 RON despăgubiri morale, a obligat în solidar pe pârâţii Societatea Comercială F. S.R.L. şi D. să achite reclamantului 2.500 RON daune morale. A respins cererile reclamantului având ca obiect publicarea hotărârii judecătoreşti definitivă şi irevocabilă, publicarea scuzelor în Ziarul local H. şi în cotidiene naţionale, respectiv difuzarea pe postul local G. şi pe posturi naţionale de TV şi radierea din arhiva online a articolelor calomniatoare. A admis, în parte, acţiunea reconvenţională a reclamantului-reconvenţional C. împotriva pârâtului-reconvenţional A. A obligat pârâtul-reconvenţional A. să achite 7500 RON despăgubiri reclamantului-reconvenţional C. A respins cererile reclamantului-reconvenţional având ca obiect obligarea pârâtului-reconvenţional de a publica hotărârea judecătorească şi scuze în H. şi cotidiene naţionale, de difuzare pe postul G. şi pe posturi TV naţionale respectiv, radierea articolelor din arhiva online a Ziarului K. A admis, în parte, acţiunea reconvenţională a reclamantului-reconvenţional D. împotriva pârâtului- reconvenţional A. A obligat pârâtul- reconvenţional A. să achite reclamantului-reconvenţional D. 2500 RON daune morale. A respins cererile reclamantului-reconvenţional având ca obiect obligarea pârâtului-reconvenţional să publice hotărârea judecătorească şi scuze în Ziarul H. şi în cotidiene naţionale, să difuzeze pe postul G. şi pe posturi TV naţionale, respectiv să radieze articolele din arhiva online. A compensat datoriile reciproce ale părţilor, astfel cum au fost stabilite mai sus. A respins acţiunea reclamantului A., din Dosarul conexat nr. x/2015 împotriva pârâţilor C., D., Societatea Comercială F. S.R.L., S.C. L. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâţilor la plata în solidar a daunelor morale în sumă de 500.000 euro, la publicarea hotărârii judecătoreşti şi a scuzelor în Ziarul H. şi în Publicaţia M., respectiv să le difuzeze pe postul G. şi să radieze articolul din arhiva online a ziarului. A respins cererile pârâţilor de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 924/2018-A din 4.10.2018 Curtea de Apel Oradea a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată de apelantul A., a admis apelul civil declarat de A., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C., D., Societatea Comercială F. S.R.L. Satu Mare, S.C. L. S.R.L. Cluj-Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 57/D din 29.03. 2018, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a schimbat-o, în parte, sub aspectul acţiunii principale formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor C., D., Societatea Comercială F. S.R.L. Satu Mare în sensul că a obligat pe pârâţi, pe cheltuială proprie, să publice dispozitivul hotărârii definitive pronunţată în prezenta cauză în ziarul H. Satu Mare, precum şi radierea din arhiva on line a acestui cotidian a următoarelor articole publicate:

"Senatorul A. acţionează ca un huligan" publicat în data de 18.05.2013, "Senatorul ..., mită de 100.000 RON" publicat în data de 4.06.2013, "Colaboratorul răzvrătit al serviciilor secrete" publicat în data de 12.06.2013 "A., un infractor de drept comun" publicat în data de 13.06.2013, "Presa privată pe bani publici" publicat în data de 14.06.2013, "Senatorul din garaj" publicat în data de 17.06.2013, "Homosexualul strigă homosexualii" publicat în data de 18.06.2013, " Profil de senator înşelător" publicat în data de 25.06.2013, "Trafic de influenţă pentru un sediu de garaj" publicat în data de 11.07.2013, "Evaziune fiscală sub protecţie senatorială" publicat în data de 12.07.2013, "Afacerea A., cântecul de lebădă al senatorului A." publicat în data de 15.07.2013, "Delirul senatorului Elicopter" publicat în data de 20.07.2013, "DIICOT pune lupa pe A." publicat în data de 22.07.2013, "Senatorul A. recidivează" publicat în data de 31.07.2013, "Bilanţul unei cariere ratate", publicat în data de 02.08.2013, "O nouă diversiune a senatorului A." publicat în data de 12.08.2013, "Gangsterul de la ANAF atacat de gangsterul A." publicat în data de 20.08.2013, "Senatorul A. bate câmpii" publicat în data de 27.08.2013," Senatorul A. sare la beregata Poliţiei" publicat în data de 3.09.2013, "Incompatibilul A. atacă ANI ca un mârlan" publicat în data de 28.09.2013, "Un senator venal şi penal" publicat în data de 1.10.2013, "Anarhistul A. trimis în judecată" publicat în data de 11.10.2013, "Moartea şefului, bucuria nebunului" publicat în data de 23.10.2013, "Senator cu nărav porcesc" publicat în data de 01.11.2013, "Senatorul A. trebuie să răspundă în faţa legii" publicat în data de 11.11.2013, "Paria Sătmarului - Senatorul A.", publicat în data de 31.05.2013, "Senatorul A. sare la beregata presei", publicat în data de 01.07.2013, "Senatorul A.

îşi agaţă partenerii pe site-uri gay", publicat în data de 2.07.2013, "Sperjur în Parlament", publicat în data de 24.07.2013, "A., un şantajist de carieră", publicat în data de 25.07.2013, "Manualul şantajistului prin presă", publicat în data de 29.07.2013, "Incompatibilitatea crasă a senatorului Marian", publicat în data de 30.07.2013, "Un senator inutil şi costisitor", publicat în data de 5.08.2013, "Senatorul jurnalist, agresor de jurnalişti", publicat în data de 9.08.2013, "Senatorul A. minte de îngheaţă apele", publicat în data de 8.08.2013, "Senatorul A., teroristul vămii Halmeu", publicat în data de 14.08.2013 şi "Un senator şantajist şi şpăgar", publicat în data de 15.08.2013 şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

2. Recursul

Împotriva deciziei curţii de apel, reclamantul A. a exercitat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11.12.2018, sub nr. x/2015.

Prin cererea formulată reclamantul a invocat, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul majorării substanţiale a despăgubirilor la care urmează sa fie obligaţi pârâţii-reclamanţi C., D. şi S.C. F. S.R.L. pentru prejudiciul suferit în calitate de reclamant în acţiunea principală; obligarea pârâţilor la publicarea de scuze în cotidianul local H. şi în cotidianele naţionale O. şi N.; admiterea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate în calitate de pârât reconvenţional şi respingerea acţiunilor reconvenţionale formulate de reclamanţii reconvenţionali C. şi D.; admiterea acţiunii conexate formulate împotriva pârâtei S.C. L. S.R.L.

Prin întâmpinarea formulată la data de 29 martie 2019, intimata S.C. L. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul A. şi în consecinţă, menţinerea Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului faţă de această societate.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 aprilie 2019, intimatul D. a solicitat, în principal, să se constate inadmisibilitatea recursului raportat la dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat să se constate nulitatea recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în niciunul din motivele prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22 aprilie 2019, intimatul C. a solicitat respingerea recursului.

3. Judecata în recurs. Procedura de filtru.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar la data de 29 iulie 2019 recurentul- reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a învederat că solicită admiterea recursului declarat în cauză doar în limita taxei judiciare achitate de 50 de RON, precizând că îşi retrage recursul cu privire la soluţia pronunţată în cauză având ca obiect acţiunea civilă formulată împotriva pârâţilor C., D., S.C. F. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., şi menţine recursul exercitat împotriva soluţiei pronunţate în acţiunea (...) pârâţilor C., D., S.C. F. S.R.L.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, şi având în vedere că la termenul din 11 decembrie 2019, completul de filtru a rămas în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din perspectiva insuficientei timbrări, excepţie care primează întrucât vizează legala sesizare a instanţei, Înalta Curte reţine următoarele:

Obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru este o obligaţie legală care se impune tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanţele judecătoreşti cu soluţionarea unei cereri sau, cum este cazul în speţă, a unei căi de atac, aspect care se desprinde din dispoziţiile coroborate ale art. 1 şi art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte momentul procesual în care partea are obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii introductive ori căii de atac exercitate, dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 precizează că taxele judiciare de timbru se achită anticipat şi că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este ataşată cererii, părţii i se acordă un termen de 10 zile în care are posibilitatea de a face dovada îndeplinirii acestei obligaţii, cu trimitere expresă la art. 200 alin. (3) C. proc. civ. care reglementează ipoteza regularizării cererii de chemare în judecată.

Văzând prevederile art. 494 C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi apel se aplică şi în procedura recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice dispoziţiilor care reglementează procedura în recurs, instanţa constată că dispoziţiile art. 200 alin. (3) sunt deplin aplicabile şi în cadrul procedurii de judecată a căii extraordinare de atac a recursului, cu menţiunea că, neîndeplinirea obligaţiei fixate în sarcina recurentului atrage sancţiunea anulării cererii de recurs în temeiul dispoziţiilor speciale reglementate de art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţe."

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. reţin faptul că "la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)".

De asemenea, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Potrivit dispoziţiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau deforma."

Totodată, Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 referitoare la judecarea acţiunii în limitele taxei judiciare de timbru achitate. Aceasta întrucât, spre deosebire de cererea de chemare în judecată care poate fi anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, în cazul căilor de atac, în speţă, a cererii de recurs, legiuitorul a prevăzut o taxă judiciară de timbru aferentă exercitării căii de atac, ca act procesual indivizibil din punct de vedere al obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru.

Reiese aşadar, că neplata, chiar şi parţială, a taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, în sensul în care neregularitatea actului de procedură nu se situează în cuprinsul acestuia.

În cauza de faţă, prin recursul exercitat, recurentul- reclamant A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Aşadar, în aplicarea dispoziţiilor legale redate, în vederea soluţionării recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 924A din 04.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, recurentul-reclamant datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Constatând că la dosarul cauzei, împreună cu cererea de recurs, a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, (conform înscrisului aflat la dosar), prin adresa emisă la data de 11 martie 2019, comunicată recurentului-reclamant A. la data de 21 martie 2019, conform dovezii aflate la dosar, s-a dispus înştiinţarea acestuia despre obligaţia, ca în termen de 10 zile, să facă dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancţiunea anulării cererii. Totodată, în cuprinsul aceleiaşi adrese, în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate; în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 i s-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Până la termenul din 11 decembrie 2019, stabilită pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului, recurentul-reclamant nu a depus la dosar dovada achitării diferenţei taxei judiciare de timbru datorate, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate şi nici cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, recursul fiind insuficient timbrat.

Deşi legiuitorul român a adoptat măsuri, prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, menite a garanta accesul la justiţie, ca expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii, pentru ca acesta să devină unul efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare să nu mai constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice, se constată că recurentul-reclamant nu a apelat la aceste proceduri. Şi, deci, nu se poate reţine vreo încălcare a dreptului de acces la justiţie, a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum este garantat şi reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Reţinând că obligaţia de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului şi că recurentul nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanţa constată că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de timbrare pusă în sarcina sa şi că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă, motiv pentru care, în speţă, se va impune anularea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că cererea de recurs nu îndeplineşte o condiţie formală şi extrinsecă, reglementată expres de lege, în absenţa căreia, instanţa nu se poate considera legal învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzută de art. 486 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Din perspectiva dreptului la apărare, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că atât adresa prin care a fost înştiinţat recurentul-reclamant despre obligaţia achitării taxei judiciare de timbru de 50 de RON, cât şi raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului prin care s-a reţinut că recursul este insuficient timbrat şi că recurentul datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON, au fost comunicate acestuia la domiciliul procesual ales, indicat în cuprinsul cererii de recurs, situat în municipiul Satu Mare, str. x, Satu Mare, funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei semnând primirea acesteia şi aplicând ştampila instituţiei.

Prin punctul de vedere la raport, depus de către recurentul reclamant la data de 29 iulie 2019, se învederează faptul că nu a achitat diferenţa de taxă judiciară de timbru întrucât şi-a schimbat domiciliul, din Satu Mare, în judeţul Cluj, intrând în posesia adresei emise de către instanţă ulterior, solicitând, prin urmare, ca cererea de recurs să fie soluţionată în limita taxei judiciare de timbru achitate.

Potrivit art. 172 din C. proc. civ., "Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Aşadar, potrivit prevederilor legale redate, recurentul-reclamant avea obligaţia de a înştiinţa instanţa despre schimbarea domiciliului, sub sancţiunea citării la vechea adresă, procedura de citare apreciindu-se ca fiind legal îndeplinită.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că recurentul reclamant nu a înştiinţat despre schimbarea domiciliului. Prin urmare, se reţine că în mod legal, comunicările actelor de procedură s-au realizat la vechea adresă din municipiul Satu Mare, str. x, Satu Mare. De altfel, taxa judiciară de timbru nu a fost achitată nici ulterior momentului la care recurentul reclamant A. a afirmat că a luat la cunoştinţă de această obligaţie.

Curtea Europeană a drepturilor Omului, în cauza Iordache contra României a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată. Or, în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că prin adresa emisă la data de 11 martie 2019, aflată la dosar, recurentul A. a fost înştiinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a diferenţei taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Având în vedere că neachitarea, în întregime, a taxei judiciare de timbru reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la a lua act de retragerea recursului în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauză având ca obiect acţiunea civilă formulată împotriva pârâţilor C., D., S.C. F. S.R.L. şi S.C. L. S.R.L., aşa cum se solicită prin punctul de vedere la raport, în lipsa unei legale învestiri a instanţei din perspectiva achitării în totalitate a taxelor judiciare de timbru.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va anula, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 924/2018-A din data de 4 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN