Patent denial action: conflict of jurisdiction resolved in favor of plaintiff's domicile court

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 19.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., a chemat în judecată pe pârâţii C. şi Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Sărat, solicitând să se constate, în temeiul prevederilor art. 429 şi art. 431 din C. fam., că este cu neputinţă ca pârâtul C. să fie tatăl minorului B. şi să se dispună obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat să procedeze la rectificarea numelui minorului, în sensul radierii numelui pârâtului la rubrica tată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din 26.08.2000 şi s-a despărţit în fapt de acesta din luna septembrie 2017, că a intrat în relaţii de concubinaj cu un alt bărbat, relaţii de concubinaj din care s-a născut minorul B.

Prin Sentinţa civilă nr. 1014/2019 din 28 iunie 2019, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că norma stabilită prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ. este de ordine publică, părţile neputând să o înlăture, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Gura Humorului, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul minorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Gura Humorului, prin Sentinţa civilă nr. 1213/2019 din 08.11.2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acţiunilor în tăgada paternităţii, aceasta este prevăzută de art. 107 din C. proc. civ., normă care reglementează o competenţă teritorială de ordine privată care nu poate fi invocată, din oficiu, de către instanţă, ci numai de către pârât, prin întâmpinare.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform dispoziţiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputinţă ca soţul (fostul soţ) mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumţiei de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acţiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competenţa teritorială în materia cererilor referitoare la filiaţie, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanţei de la domiciliul pârâtului, cât şi celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acţiuni privind filiaţia", reglementate de dispoziţiile art. 421 - 449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternităţii.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât şi art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiaţiei, inclusiv cele privitoare la tăgada paternităţii, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, aşa cum, în mod greşit, a reţinut Judecătoria Râmnicu Sărat, ci interesează starea persoanei.

În cauza de faţă, reclamanta a sesizat Judecătoria Râmnicu Sărat cu o cerere, întemeiată pe dispoziţiile art. 429 şi art. 431 C. civ., prin care a solicitat să se constate că minorul B. nu poate fi fiul pârâtului C. şi, pe cale de consecinţă, să se procedeze la rectificarea numelui minorului, în sensul radierii numelui pârâtului la rubrica tată.

Se reţine, aşadar, că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, acesteia nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competenţa soluţionării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice şi care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepţiile de necompetenţă, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Se observă însă că, în speţă, pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată, tăgadă paternitate, nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competenţă teritorială alternativă.

Se reţin, de asemenea, şi prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reţine că pârâtul C. nu a depus întâmpinare şi nici nu a fost prezent la primul termen de judecată la care instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a rămas în pronunţare asupra acestei chestiuni, iar Autoritatea tutelară a Unităţii Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat deşi a formulat întâmpinare, nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Aşadar, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Râmnicu Sărat, în faţa căreia nu a fost invocată, în condiţiile legii, excepţia necompetenţei teritoriale, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul C. şi Autoritatea tutelară a Unităţii Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat, având ca obiect "tăgadă paternitate", în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul C. şi Autoritatea tutelară a Unităţii Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat, având ca obiect "tăgadă paternitate", în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN