Territorial competence conflict between consumer residence and defendant headquarters in consumer contract litigation

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 22.04.2019, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată la data de 08.05.2019, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenţia Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale, din care 5.512,5 RON, reprezentând prima de stat stabilită conform prevederilor contractuale, 988,13 RON dobândă, reprezentând diferenţa dintre dobânda reală de 3% calculată la soldul economisit cu capitalizare şi suma pusă la dispoziţie cu titlu de dobândă la data de 26.04.2016, 504,90 RON dobândă contractuală calculată la suma restantă.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii şi până la plata integrală a creanţei, precum şi la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 1.170 RON, de la data scadenţei, respectiv 24.04.2016 şi până la data de 19.04.2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1212/2019 din 25 iunie 2019, Judecătoria Reghin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţia, instanţa a reţinut că în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, sunt incidente prevederile art. 107 din C. proc. civ. Cum din susţinerile pârâtei, reiese că B. S.A. şi C. S.A. sunt două persoane juridice distincte, pârâta precizând că nu are nicio sucursală în municipiul Reghin, în temeiul prevederilor legale menţionate, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9766 din 03.10.2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În vederea pronunţării acestei soluţii, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată de un consumator împotriva unui profesionist pentru executarea contractului încheiat de aceştia, prin cererea sa, consumatorul solicitând repararea pagubei produse în patrimoniul său de către profesionist. Prin urmare, competenţa unei astfel de cereri este determinată de sediul pârâtei sau de domiciliul consumatorului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reţine că Judecătoria Reghin şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, conflictul negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale aplicabile în speţă pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului - Judecătoria Reghin a dat eficienţă dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut incidenţa prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin demersul judiciar iniţiat, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenţia Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale, din care 5.512,5 RON reprezentând prima de stat stabilită conform prevederilor contractuale, 988,13 RON dobândă, reprezentând diferenţa dintre dobânda reală de 3% calculată la soldul economisit cu capitalizare şi suma pusă la dispoziţie cu titlu de dobândă la data de 26.04.2016, 504,90 RON dobândă contractuală calculată la suma restantă. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii şi până la plata integrală a creanţei, precum şi la plata dobânzii penalizatoare în cuantum de 1.170 RON, de la data scadenţei, respectiv 24.04.2016 şi până la data de 19.04.2019.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Pentru toate acţiunile ce îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit o normă procedurală de favoare în beneficiul consumatorilor, competenţa fiind determinată de lege şi în funcţie de domiciliul acestora.

Această normă vizează atât acţiunile care au ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist, cât şi litigiile care privesc executarea contractului, indiferent de natura acestuia.

Potrivit art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorului "consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale".

Cealaltă parte contractantă trebuie să fie întotdeauna un profesionist. Calitatea de profesionist este definită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 potrivit cărora "Noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ."

Definiţia profesionistului se regăseşte şi în cuprinsul art. 2 pct. 2 din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, potrivit cărora " profesionist - orice persoană fizică sau juridică care exploatează o întreprindere cu scop lucrative"

În cauza de faţă, pârâta B. S.A. este un profesionist în sensul legii civile, oferind servicii financiare de tipul contractelor de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cum este cel încheiat de către reclamanta A.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei B. S.A., prin Agenţia Reghin, la plata sumei totale de 7.005,53 RON, cu titlu de daune materiale pentru nerespectarea de către pârâta B. a obligaţiilor ce decurg din contractul de economisire încheiat.

Aşadar, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., izvorul raportului juridic dintre părţi fiind contractul de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, în care reclamanta A. deţine fără dubiu calitatea de consumator, iar pârâta B. pe cea de profesionist.

În raport de aceste aspecte, pentru determinarea competenţei de soluţionare a pricinii, este aplicabilă norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., al cărui scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă reclamantului prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamanta a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său (localitatea Reghin, str, Oltului nr. 29), respectiv la Judecătoria Reghin, acestei instanţe îi revine competenţa de a se pronunţa asupra cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte reţinerile Judecătoriei Reghin privitoare la competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti în soluţionarea litigiului ce decurge din derularea Contractului de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, acestea nu sunt în acord cu prevederile legale.

Astfel, de vreme ce din cuprinsul normelor legale redate anterior reiese că în litigiile în care reclamant este consumatorul, instanţa competentă teritorial poate fi aleasă numai de către reclamant, stabilind astfel o normă procedurală de favoare în beneficiul acestuia din urmă, iar potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ.,"În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă,", rezultă că prevederea referitoare la clauza atributivă de competenţă din cuprinsul art. 24 din Contractul de economisire nr. AE374Z515 din data de 19 aprilie 2011, încheiat între reclamantă, în calitate de consumator, şi pârâtă, în calitate de profesionist, nu poate constitui temei legitim pentru a se stabili o altă competenţă în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Reghin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect "acţiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Reghin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN