Nationalized property compensation jurisdiction conflict resolved in favor of the tribunal at the entity's seat

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate că au calitatea de persoane îndreptăţite la plata de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, şi să dispună obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la plata de despăgubiri, reprezentând contravaloarea imobilului situat în localitatea Negru Vodă, format din teren în suprafaţă de 2000 mp, loc de casă şi două corpuri de construcţie, ambele cu etaj, din cărămidă, acoperite cu tablă.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul a aparţinut autorului acestora, D., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1920 de Judecătoria Rurală Ocol Mangalia şi transcris de grefa Tribunalului Constanţa sub nr. x/1920, fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950.

În baza notificării nr. x din 13 noiembrie 2001, Primăria oraşului Negru Vodă a emis Dispoziţia nr. 254 din 10 iulie 2002 prin care au fost stabilite măsuri reparatorii, care, însă, nu le-au fost achitate.

Totodată, nu au soluţionate notificările nr. x din 14 august 2001, nr. y din 14 septembrie 2005, şi nr. z din 12 ianuarie 2005 înregistrate la Prefectura oraşului Constanţa şi Primăria oraşului Negru Vodă, deşi termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 s-a împlinit.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1315 din 10 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În motivarea soluţiei de declinare instanţa a reţinut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluţioneze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află imobilul.

A constatat că imobilul în litigiu este situat în judeţul Constanţa şi că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor, impunându-se aplicarea imediată a acesteia, pentru a se asigura accesul la justiţie în mod mai economic şi mai uşor.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2540 din 25 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanţa a constatat că acţiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 3 decembrie 2018, dată la care dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din 28 mai 2019, s-a modificat alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013, în sensul că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Dispoziţiile Legii nr. 111/2019 nu sunt aplicabile în cauză, astfel cum reiese din interpretarea art. 24 şi 25 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., noua lege aplicându-se numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, iar nu şi celor demarate anterior şi aflate în curs de desfăşurare.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

La data sesizării instanţei, 3 decembrie 2018, art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 prevedeau că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 s-a modificat în sensul că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Această modificare legislativă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 28 mai 2019.

În cauza de faţă, acţiunea introductivă a fost formulată la 3 decembrie 2018, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 111/2019, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM