Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning accessory civil damages claim to administrative court

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 5 martie 2018, reclamantul A. a cerut în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Argeş - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş şi B. - Şef Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş:

- la pct. I al acţiunii: obligarea solidară a pârâţilor de a-i comunica toate datele ce privesc autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, anume istoricul înmatriculărilor începând cu anul 2010, numele proprietarilor autoturismului, numerele de înmatriculare atribuite şi adresele complete ale tuturor proprietarilor autoturismului, sub sancţiunea unei amenzi civile de 1.000 RON/zi.

- la pct. II al cererii: obligarea solidară a pârâţilor I şi II la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi.

Tribunalul Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 851 din 1 noiembrie 2018, a disjuns judecata capetelor de cerere I şi II ale acţiunii în contencios administrativ în baza art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale, în baza prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi a art. 94 alin. (1) lit. h) şi k) C. proc. civ., a Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, în ce priveşte judecata capătului II al acţiunii în contencios formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii I şi II, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi; a constatat că, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a capătului II al cererii aparţine Judecătoriei Piteşti, judeţul Argeş; a respins capătul I al acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Argeş - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş şi B. - Şef Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, având ca obiect comunicarea tuturor datelor ce privesc autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, respectiv, istoricul înmatriculărilor, începând cu anul 2010, numele proprietarilor autoturismului, numerele de înmatriculare atribuite şi adresele complete ale tuturor proprietarilor autoturismului, sub sancţiunea unei amenzi civile de 1.000 RON/zi; a trimis la Judecătoria Piteşti, pentru soluţionare, capătul de cerere disjuns, având ca obiect obligarea pârâţilor I şi II la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, examinând obiectul acţiunii celor două capete de cerere formulate, în raport cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se impune verificarea normelor de competenţă de ordine publică stabilite de legiuitor în cuprinsul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privitoare la ipoteza încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.

Capătul I al acţiunii formulată în contencios administrativ formulată de reclamantul A., având ca obiect contestarea refuzului, comunicarea tuturor datelor ce privesc autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, anume istoricul înmatriculărilor începând cu anul 2010, numele proprietarilor autoturismului, numerele de înmatriculare atribuite şi adresele complete ale tuturor proprietarilor autoturismului, şi obligarea pârâtul de înlătura vătămarea prin comunicarea solicitărilor adresate, sub sancţiunea unei amenzi civile de 1.000 RON/zi, s-a arătat că are natura unei acţiuni a cărei judecată se face pe calea contenciosului administrativ, instanţa fiind legal sesizată raportat la temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, reluate în răspunsul la întâmpinare.

Astfel, reclamantul invocă încălcări ale drepturilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ale prevederilor art. 1357 din C. civ. şi ale Protocolului nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la protecţia dreptului de proprietate.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 2 octombrie 2018, reclamantul a invocat pretinse încălcări ale dreptului de a obţine informaţii de interes public, conform Legii nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, în raport cu refuzul comunicării de informaţii de interes public exprimat de pârâţi prin răspunsul nr. x din 29 august 2018, comunicat la o altă petiţie, neidentificată cu nr. de înregistrare şi nedepusă în probaţiune, diferită de răspunsul comunicat la prima petiţie, la care a primit răspunsul nr. x/16 ianuarie 2018, care a stat la baza declanşării procesului de faţă.

În ce priveşte judecata capătului II al acţiunii în contencios formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii I şi II, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi, s-a arătat că instanţa a invocat din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, respectând prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad, fapt ce rezultă din încheierea şedinţei publice din data de 20 septembrie 2018.

Tribunalul a avut în vedere faptul că acţiunea în pretenţii formulată de reclamant la pct. II al cererii introductive de instanţă este o acţiune de drept comun de sine stătătoare în răspundere civilă delictuală, reclamantul invocând ca temei al răspunderii pârâţilor prevederile art. 1357 C. civ., potrivit cărora "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare [...]"

În opinia tribunalului, sunt incidente prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 94 alin. (1) lit. h) şi k) C. proc. civ., în ce priveşte judecata capătului II al acţiunii în contencios formulată de reclamantul A., raportat la obiectul acţiunii şi valoarea acestuia situată sub pragul de 200.000 RON care atrage competenţa materială a judecătoriei în primă instanţă, conform prevederilor art. 94 alin. (1) lit. k) din actul normativ menţionat.

Totodată, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc regula generală în materia competenţei teritoriale în materia dreptului comun, potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum pârâţii au sediul în municipiul Piteşti, s-a considerat că aparţine Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a capătului II al cererii.

În motivarea celor expuse, s-a arătat că acest capăt de cerere excede judecăţii în contencios administrativ şi pentru faptul că pretenţiile băneşti solicitate exced condiţiilor de solicitare prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 8 alin. (1), alin. (11) şi alin. (12) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care stabilesc următoarele:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

(11) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

(12) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2)."

Prin urmare, s-a arătat că legiuitorul condiţionează repararea pagubei de dovedirea producerii unei vătămări şi a încălcării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim printr-un act administrativ unilateral, în contencios vătămarea putând fi reparată prin anularea în tot sau în parte a actului administrativ vătămător, prin repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

S-a arătat că între obiectele celor două capete de cerere nu există legătură directă, fiind întemeiate pe fapte ori cauze diferite, raportat la vătămarea invocată şi la pretenţiile distincte prin care reclamantul urmăreşte repararea prejudiciilor suferite.

Faţă de aceste motive, s-a apreciat că cererea formulată la pct. II al acţiunii nu are natura unei cereri accesorii a cărei soluţionare depinde de soluţia capătului de cerere principal, conform definiţiei dată de legiuitor acestei cereri prin art. 30 alin. (4) C. proc. civ., astfel că nu subzistă obligaţia instanţei de a le judeca împreună, nefiind incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd obligaţia judecării cererilor accesorii de către instanţa competentă să judece cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa altei instanţe judecătoreşti.

Instanţa a considerat că în cauză se dispune disjungerea judecăţii capetelor de cerere I şi II ale acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii I şi II, raportat la prevederile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. - "Cazul mai multor capete principale de cerere", care stabileşte că atunci "(1) Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa."

În concluzie, tribunalul a disjuns judecata capetelor de cerere I şi II ale acţiunii în contencios administraţi în baza art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

A fost admisă excepţia necompetenţei materiale, în baza prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 şi a art. 94 alin. (1) lit. h) şi k) C. proc. civ. a Tribunalului Arad, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale, în ce priveşte judecata capătului II al acţiunii în contencios formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii I şi II, având ca obiect obligarea pârâţilor la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi.

Pe fondul capătului I al acţiunii tribunalul a reţinut că acţiunea este nefondată.

S-a constatat că, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. competenţa de soluţionare a capătului II al cererii aparţine Judecătoriei Piteşti, iar în baza art. 132 alin. (3), a art. 129 alin. (2) pct. 2, a art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a fost trimis la Judecătoria Piteşti, pentru soluţionare, capătul de cerere disjuns, având ca obiect obligarea pârâţilor I şi II la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi.

Prin Sentinţa nr. 4226 din 25 iunie 2019, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Arad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti".

Analizând conţinutul acţiunii, instanţa a constatat că cel de-al doilea petit este accesoriu primului petit. Astfel, prin primul petit se solicită obligarea pârâţilor la comunicarea datelor autoturismului, iar prin al doilea petit se solicită contravaloarea autoturismului de la data transferului de proprietate şi până când datele solicitate la primul petit vor fi comunicate, folosul nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei lipsa folosinţei autoturismului, motivând reclamantul că prin necomunicarea datelor şi fotocopiilor solicitate este împiedicat să îşi recupereze autoturismul.

Ca urmare, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere s-a reţinut că a operat prorogarea de competenţă a Tribunalului Arad, în raport de dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în baza art. 132 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti este întemeiată, dispunându-se declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad reclamantul A. a cerut în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Argeş - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş şi B. - Şef Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş:

- la pct. I al acţiunii: obligarea solidară a pârâţilor de a-i comunica toate datele ce privesc autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, anume istoricul înmatriculărilor începând cu anul 2010, numele proprietarilor autoturismului, numerele de înmatriculare atribuite şi adresele complete ale tuturor proprietarilor autoturismului, sub sancţiunea unei amenzi civile de 1.000 RON/zi.

- la pct. II al cererii: obligarea solidară a pârâţilor I şi II la plata contravalorii autoturismului cu numărul de înmatriculare x, în sumă de 26.000 euro şi a folosului nerealizat ca urmare a pierderii folosinţei autoturismului în sumă de 100 RON/zi, începând cu data transferului autoturismului 2010, la zi.

În motivarea pretenţiilor de la pct. 2 reclamantul a susţinut că, prin necomunicarea datelor şi a fotocopiilor solicitate, este împiedicat să îşi recupereze pagubele materiale şi morale suferite ca urmare a înstrăinării autoturismului fără acordul său, precum şi faptul că pârâţii îl împiedică să obţină informaţiile necesare şi, în acest fel, îi blochează accesul la justiţie şi la un proces echitabil.

Din descrierea obiectului acţiunii, având în vedere că se arată că pretenţiile de la punctul 2 sunt motivate în sensul că prin necomunicarea datelor solicitate la pct. 1 al acţiunii reclamantul este împiedicat să îşi recupereze pagubele materiale şi morale, rezultă că cele două capete de cerere se află într-o strânsă legătură, cel de-al doilea petit fiind accesoriu primului petit.

La motivarea în drept a cererii de chemare în judecată este menţionată Legea nr. 554/2004. Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.

(11) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

(12) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2)".

Or ceea ce solicită reclamantul la pct. 2 al acţiunii, potrivit celor susţinute prin cererea de chemare în judecată, reprezintă o reparare a pagubei produse prin necomunicarea datelor solicitate la pct. 1, reclamantul invocând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor anterior menţionate din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale, se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 din acelaşi cod" (cereri în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, care sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul).

Art. 123 din C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, au caracter imperativ şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială exclusivă.

Având în vedere că ceea ce se urmăreşte prin capătul 2 de cerere sunt pretenţii care se arată că decurg din necomunicarea datelor de la punctul 1 al acţiunii, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2019.

GGC - CL