Jurisdiction for annulling minutes of forest land owner communities: Law No. 1/2000 special territorial competence based on land location over O.G. 26/2000 general seat rule
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a conflict of jurisdiction by assigning the case to the Brezoi Court, thereby rejecting the Târgu Cărbuneşti Court’s initial declination and the Brezoi Court’s subsequent counter-declination. The dispute concerned a challenge to the minutes of a general assembly of a historical community of property owners (obște), aiming to annul the document and modify the association’s statutory acts and council composition. The decisive legal basis was the determination that Law No. 1/2000, which governs associative forms for forest land ownership with a patrimonial purpose, constitutes a special law relative to Government Emergency Ordinance No. 26/2000 on associations and foundations; consequently, the special territorial competence rule under Article 28(2) of Law No. 1/2000, which vests jurisdiction in the court of the location of the lands, prevailed over the general rule in Article 23(3) of Ordinance No. 26/2000, which would have assigned competence to the court of the association’s registered seat.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (4) C. proc. civ, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Jurisdiction for annulling minutes of forest land owner communities: Law No. 1/2000 special territorial competence based on land location over O.G. 26/2000 general seat rule: Faţă de aceste aspecte şi având în vedere dispoziţiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de chemare în judecată este Judecătoria Brezoi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Are în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti la data de 14 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de ţinere a adunării generale a B., din data de 28 aprilie 2018, solicitând anularea procesului-verbal din această dată, avându-se în vedere că nu a fost consemnat şi nici completat de persoanele desemnate de adunarea generală.
La data de 26 iunie 2018 reclamantul A. a indicat motivele de drept ca fiind art. 17, art. 21, art. 23 din statutul B..
La data de 9 august 2018 s-a depus întâmpinare de către pârâta B. prin care s-a solicitat respingerea acţiunii pe fond şi s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, raportat la locul situării terenurilor proprietate a formelor asociative.
Prin Sentinţa civilă nr. 1884 din 19 decembrie 2018, Judecătoria Târgu Cărbuneşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:
În privinţa formelor asociative a comunităţilor istorice de proprietari reglementate de art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare, a fost instituită o competenţă teritorială specială a instanţelor, raportat la locul situării terenurilor proprietate a formelor asociative.
Terenurile pentru care B. a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate întâmpinării.
Mai mult, B. a redobândit personalitate juridică prin Încheierea nr. 473 din 7 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi. De altfel, toate modificările statuare ulterioare redobândirii personalităţii juridice au fost încuviinţate de Judecătoria Brezoi (Încheierea camerei de consiliu din 9 aprilie 2011 pronunţată în dosarul nr. x/2011 şi Încheierea nr. 293 din 11 iunie 2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013).
Instanţa constată că sunt neîntemeiate susţinerile petentului în sensul că nu ar fi incidente în speţă dispoziţiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că, în concret, prin acţiunea dedusă judecăţii, având ca obiect contestarea procesului-verbal al adunării generale a obştei din data de 24 aprilie 2018, se tinde la modificarea actelor statuare ale asociaţiei, sub aspectul modificării componenţei consiliului director.
De altfel, din sentinţele ataşate întâmpinării, rezultă că Judecătoria Brezoi este instanţa care a judecat şi alte cereri de anulare a hotărârilor adunării generale a B..
Faţă de aceste aspecte şi având în vedere dispoziţiile art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere de chemare în judecată este Judecătoria Brezoi.
Prin Sentinţa civilă nr. 321din 26 iunie 2019, Judecătoria Brezoi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi invocată de instanţă şi a declinat cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., spre competentă soluţionare Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Constatând ivit conflictul de competenţă s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin prezentul demers judiciar, reclamanţii au învestit instanţa cu solicitarea de a se dispune anularea procesului-verbal din data de 28 aprilie 2018 întocmit cu ocazia întrunirii Adunarea Generală a B., prin care se tinde la modificarea actelor statuare ale B., sub aspectul modificării componenţei consiliului reprezentanţilor şi a comisiei de cenzori, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 17, art. 21 şi art. 23 din Statutul B..
Potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ.: Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.
Sub acest aspect, faţă de pretenţiile concrete cu care instanţa a fost învestită, respectiv anularea unui proces-verbal întocmit de obştea pârâtă, cu ocazia întrunirii Adunării Generale, instanţa apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000, care prevede: (1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.
(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.
(3) Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.
Astfel, raportat la ultimul articol, instanţa constată că sediul obştei a cărei act se solicită a fi anulat este în comuna Scoarţa, sat Scoarţa, jud. Gorj, astfel cum rezultă atât din adresa indicată de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi din încheierile ulterioare de înscriere a modificărilor intervenite în Registrul Special.
În privinţa incidenţei dispoziţiilor art. 26 - 28 din Legea nr. 1/2000, instanţa apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză, pentru stabilirea competenţei, raportat la obiectul prezentei cauze, acestea fiind incidente doar în etapa reînfiinţări formelor asociative iniţiale, în acest caz, competenţa în privinţa reînfiinţării aparţinând, astfel cum prevede art. 28 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.
În cazul de faţă, având în vedere că terenurile pentru care B. a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate întâmpinării, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, această instanţă a dispus redobândirea personalităţii juridice a B., prin Încheierea 473 din 7 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi.
Pe de altă parte, în privinţa celorlalte acţiuni având ca obiect activitatea B., inclusiv, cum este cazul în prezenta cauză, a anulării unui proces-verbal în temeiul căreia se urmăreşte modificarea actelor statuare ale asociaţiei, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materie, respectiv O.G. nr. 26/2000, care la art. 23 anterior citat, prevede o competenţă exclusivă pentru cererile precum cea de faţă, respectiv a judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.
Analizând conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi Judecătoria Brezoi, Înalta Curte constată următoarele:
Având în vedere că terenurile pentru care B. a obţinut reconstituirea dreptului de proprietate sunt situate pe raza comunei Malaia, jud. Vâlcea, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate întâmpinării, aflată în raza teritorială a Judecătoriei Brezoi, în aplicarea art. 28 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, această instanţă a dispus redobândirea personalităţii juridice a B., prin Încheierea 473 din 7 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Brezoi, jud. Vâlcea, fiind înscrisă sub nr. x din Registrul B. de pe lângă Judecătoria Brezoi.
Obiectul prezentei acţiuni se referă la anularea procesului-verbal de ţinere a adunării generale a B., din data de 28 aprilie 2018, deci la activitatea obştei, fiind întemeiat în drept pe dispoziţiile din art. 17, art. 21, art. 23 din actul adiţional la Statutul B..
Se observă, din conţinutul art. I al actului adiţional la Statutul B., invocat ca temei juridic al cererii, că modificările aduse statutului care reglementează activitatea B., aprobate de adunarea generală, au fost încuviinţate de Judecătoria Brezoi prin Încheierea nr. 235 din 9 aprilie 2011, ceea ce demonstrează că Judecătoria Brezoi s-a considerat anterior competentă să soluţioneze cereri referitoare la activitatea B..
Potrivit art. 26 alin. (1) coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obştilor de moşneni în devălmăşie li se va elibera un singur titlu de proprietate, iar, în vederea organizării administrării terenurilor forestiere şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea acestora, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale.
Conform art. 28 alin. (2) al aceleaşi legi, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.
Evocarea textelor legale anterioare relevă natura juridică a B., ca formă asociativă de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşuni şi fâneţe, a cărei activitate este strâns legată de organizarea administrării terenurilor forestiere şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea acestor bunuri, formă asociativă având exclusiv un scop patrimonial, motiv pentru care şi competenţa de recunoaştere a respectivei forme asociative revine judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial, pot constitui asociaţii ori fundaţii în condiţiile prezentei ordonanţe, în calitate de persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
Astfel cum s-a arătat anterior, B. reprezintă o formă asociativă de proprietate asupra terenurilor care nu urmăreşte desfăşurarea unor activităţi fără scop patrimonial, în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale, ci, dimpotrivă, are un scop strict patrimonial, motiv pentru care dispoziţiile O.G. nr. 26/2000, ca lege generală, nu pot fi aplicabile cu privire la activitatea obştei.
În consecinţă, prin interpretarea extensivă a art. 28 alin. (2) al Legii nr. 1/2000, toate acţiunile care au ca obiect obştea vor fi soluţionate de judecătoria în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile.
La aceeaşi concluzie se ajunge şi prin interpretarea per a contrario a art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care prevede că: "O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie".
Astfel cum rezultă din parag. 52 al Deciziei nr. 21/2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 permite ca lipsa trimiterii la legea generală în corpul legii speciale să nu se opună completării normelor speciale cu cele generale, dacă acestea din urmă nu sunt în contradicţie, printr-o interpretare sistematică a dispoziţiilor cu caracter special.
Or, Legea nr. 1/2000, fiind normă specială aplicabilă pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor, cu scop patrimonial, constituie un act normativ cu caracter special faţă de O.G. nr. 26/2000, care este normă generală în materia asociaţiilor şi fundaţiilor, fără scop patrimonial.
Mai mult, O.G. nr. 26/2000 reprezintă un act normativ care nu reglementează aceeaşi materie cu Legea nr. 1/2000, motiv pentru care raţionamentul exprimat în Decizia nr. 21/2018 nu poate fi transpus în prezenta cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că O.G. nr. 26/2000 nu constituie legea generală în raport cu Legea nr. 1/2000 astfel că, în ceea ce priveşte activitatea obştilor de moşneni, nu dispoziţiile art. 23 alin. (3) al O.G. nr. 26/2000 sunt aplicabile, ca normă de drept comun în materia competenţei teritoriale, ci cele ale art. 28 alin. (2) al Legii nr. 1/2000.
Faţă de toate cele ce preced, văzând şi prevederile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.
GGC - CL