Conflict of jurisdiction in judicial interdiction: effective domicile supersedes registered address under special procedural norm

Are în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 4 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. punerea sub interdicţie a pârâtei şi numirea sa în calitate de tutore.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 164, 199 şi următoarele C. civ., art. 167 din noul C. civ., art. 937 alin. (3) din noul C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 5117 din 26 iunie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

În motivarea sentinţei s-a arătat că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Norma legală arătată trebuie interpretată în acord cu scopul urmărit de legiuitor şi anume luarea unor măsuri în vederea protejării prioritare a interesului persoanei, aflată într-o situaţie specială datorită stării de sănătate psihică, de către o instanţa în faţa căreia se pot administra cât mai facil şi eficient probe privind starea de sănătate a persoanei astfel vizată, competenţa urmând a fi stabilită, în situaţia de faţă, când părţile se prevalează de caracterul alternativ al competenţei stabilită de 114 alin. (1) C. proc. civ., raportat la domiciliul efectiv al persoanei astfel ocrotită, faţă de care urmează a se produce efectele măsurilor solicitate instanţei de judecată.

Mai mult, în procedura specială a punerii sub interdicţie trebuie avute în vedere şi prevederile art. 938 C. proc. civ. care impun efectuarea de cercetări de către procuror, direct sau prin organele de poliţie, cercetări care în cauză nu pot fi efectuate decât de către organele de poliţie de pe raza instituţiei medicale unde se află în prezent internată pârâta B. - respectiv ... din jud. Mureş.

Faţă de aceste aspecte, instanţa a apreciat că în prezenta cauză instanţa competentă pentru a soluţiona cererea este judecătoria în a cărei circumscripţie se află reşedinţa actuală a pârâtei şi anume Judecătoria Târgu Mureş.

Prin Decizia civilă nr. 3138 din 13 august 2019, pronunţată la primul termen de judecată după declinare, Judecătoria Târgu Mureş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Mureş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Târgu Mureş şi Judecătoria Cluj-Napoca şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 168 din C. civ. conform cărora "soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească se face potrivit dispoziţiilor C. proc. civ..".

Potrivit art. 114 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Cereri în materie de tutelă şi familie": "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Articolul 936 din C. proc. civ. prevede că "cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul".

Acest ultim text legal citat se încadrează în "Procedura punerii sub interdicţie judecătorească", reglementată în Titlul II al Cărţii a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 936 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate faţă de reglementările similare care nu privesc procedura punerii sub interdicţie, cum ar fi art. 114 C. proc. civ.

Ca atare, din interpretarea prevederilor legale mai sus evocate, se deduce concluzia că art. 936 C. proc. civ. instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul (fără a se avea în vedere, în mod alternativ, şi reşedinţa).

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 89 din acelaşi cod prevede că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală.

(3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

În cuprinsul dispoziţiilor art. 87 C. civ., legiuitorul a folosit termenul "declarare", iar în art. 89 din acelaşi cod, când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului, a folosit expresia "cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală".

Rezultă aşadar că noţiunea de domiciliu este legată de existenţa intenţiei manifestate de către o persoană în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

Instanţa apreciază că adresa cu privire la care există prezumţia legală că persoana a cărei punere sub interdicţie a fost solicitată şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a şi locuit efectiv până la internare.

Adresa spitalului în care este internat pârâtul nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu, la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenţia acestuia de a-şi stabili domiciliul la unitatea spitalicească unde este internat, conform art. 89 C. civ.

Se remarcă faptul că nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special din cauza bolii psihice reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta.

Analizând conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Judecătoriei Târgu Mureş, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul judecăţii îl constituie punerea sub interdicţie judecătorească a unei persoane, respectiv a pârâtei B., care se află internată în prezent la ... din jud. Mureş.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul" .

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 114 din acelaşi cod prevăd că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punerii sub interdicţie a unei persoane aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a generat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.

Domiciliul persoanei fizice, astfel cum este reglementat de art. 87 C. civ., este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit art. 91 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Instanţa reţine că noţiunea de domiciliu, la care fac trimitere textele de lege enunţate mai sus, vizează locuinţa unde se găseşte în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat şi respectat dreptul la apărare şi pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluţionării cauzei.

Aşadar, noţiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, ca locuinţă efectivă, în raport de interesul asigurării unei bune administrări a justiţiei, motiv pentru care nu poate fi restrânsă la acea locuinţă a persoanei care este menţionată în actul de identitate şi nu poate fi condiţionată de existenţa intenţiei expres manifestate de o persoană, în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

Aşa cum rezultă din adeverinţa nr. x/14 mai 2019 şi din contractul nr. x din data de 23 ianuarie 2019, pârâta B. se află în prezent internată la ... din jud. Mureş.

Afecţiunile de care pârâta suferă şi imposibilitatea familiei de a-i acorda o îngrijire de specialitate au determinat familia să o interneze într-un centru pentru vârstnici, care beneficiază de servicii sociale, pentru o perioadă de timp nedeterminată, astfel cum rezultă chiar din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar, aspect care conferă acestui aşezământ valoare juridică de domiciliu.

Faţă de această situaţie de fapt, în scopul determinării competenţei teritoriale, Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a persoanei ocrotite, prin raportare la necesităţile probatorii şi la măsurile de ocrotire ce trebuie dispuse în cauză, circumstanţe în raport de care apare ca fiind lipsit de relevanţă domiciliul menţionat în cartea de identitate a pârâtei, respectiv cel din str. x, municipiul Cluj-Napoca.

Aşa fiind, cum pârâta locuieşte efectiv în sat Valea Izvoarelor, jud. Mureş, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Mureş, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de punere sub interdicţie judecătorească ce face obiectul litigiului ce a generat prezentul conflict de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL