Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1556/2019 AI generated

Territorial jurisdiction of civil damages claims against prosecutors under Art. 127 CCP alternative competence rule

Case Number Decizia nr. 1556/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice determined that the Botoșani Court of Appeal had territorial competence to hear the civil damages action, resolving a negative conflict of jurisdiction where the Botoșani and Bistrița-Năsăud Courts of Appeal had mutually declined competence. The dispute involved a plaintiff seeking civil damages against two prosecutors and a corporate defendant, with the core issue being whether the plaintiff could invoke an optional territorial competence rule to sue in a neighboring court instead of the court where the defendants resided. The Court held that Article 127(2) and (3) of the Code of Civil Procedure, which allows suing judges or prosecutors in a neighboring appellate district to avoid bias, applies only when the claim falls within the jurisdiction of the instance where the defendant works or a lower instance; since the prosecutors worked at the prosecutor's office attached to the local court (inferior to the Court of Appeal) while the case was of the Court of Appeal's material competence, the prerequisite for the optional rule was not met, forcing the application of the general rule of the defendant's domicile under Article 107(1) of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 127 din C. proc. civ; Territorial jurisdiction of civil damages claims against prosecutors under Art. 127 CCP alternative competence rule: Conflictul ivit între cele două tribunale, care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, este consecinţa interpretării diferite a normelor juridice înscrise în art. 127 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, raportat circumstanţelor factuale concrete ale litigiului pendinte, ce relevă că pârâtele care au calitatea de procuror funcţionează la un parchet inferior celui de pe lângă instanţa judecătorească competentă să judece cererea de chemare în judecată.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction actions for damages article of civil procedure conflict rule e-justice

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra sesizării vizând conflictul negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Botoşani, secţia I civilă, sub nr. x/2019 din data de 14 februarie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., C., D. şi E. S.A. - Sucursala Botoşani, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.000.000 RON reprezentând daune morale şi de 3.000.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.

Prin Sentinţa civilă nr. 316/2019 din 12 aprilie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoşani a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., în considerarea împrejurărilor că, pe de o parte, pârâtele B. şi C. au calitatea de prim-procuror, respectiv procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, iar, pe de altă parte, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi din precizările orale în faţa instanţei de la termenul din 12 aprilie 2019, rezultă opţiunea neechivocă a reclamantului de a fi judecată cauza la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, şi nu la Tribunalul Botoşani.

Prin Sentinţa civilă nr. 233/F/2019 din 24 iunie 2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., invocate de reclamant, conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând un caz de prorogare de competenţă în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit normelor de competenţă generale instituite de lege.

Or, pentru a opera această prorogare de competenţă trebuie îndeplinite atât condiţia referitoare la calitatea pârâtului de judecător, asistent judiciar, grefier sau procuror, cât şi cerinţa ca litigiul să fie de competenţa instanţei la care pârâtul îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

În speţă, pârâtele B. şi C. sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, iar cererea de chemare în judecată ar fi, potrivit legii, de competenţa Tribunalului Botoşani, astfel încât nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie sus-arătată, în sensul că cererea de chemare în judecată nu este de competenţa Judecătoriei Botoşani, pe lângă care funcţionează parchetul la care îşi desfăşoară activitatea cele două pârâte, sau a unei instanţe inferioare acesteia, ci este de competenţa Tribunalului Botoşani, instanţă superioară.

Examinând, în prezentul regulator de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 135 din C. proc. civ., conflictul negativ de competenţă astfel ivit, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Botoşani, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Conflictul ivit între cele două tribunale, care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, este consecinţa interpretării diferite a normelor juridice înscrise în art. 127 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., care reglementează un caz de competenţă teritorială alternativă, raportat circumstanţelor factuale concrete ale litigiului pendinte, ce relevă că pârâtele care au calitatea de procuror funcţionează la un parchet inferior celui de pe lângă instanţa judecătorească competentă să judece cererea de chemare în judecată.

Astfel, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. este de competenţa materială a tribunalului, iar din punct de vedere teritorial este supusă normelor de drept comun înscrise în art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră regula tradiţională a competenţei instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, fiind aşadar vorba, în litigiul pendinte, de competenţa Tribunalului Botoşani în raza căruia pârâţii îşi au domiciliile şi, respectiv, sediul (aspect necontestat în proces).

Într-adevăr, textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie - în condiţii premisă anume stabilite - un caz de competenţă teritorială alternativă (facultativă) în situaţia cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de judecător, normă aplicabilă în mod corespunzător şi în cazul procurorului, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Raţiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

În acest sens, art. 127 din C. proc. civ., purtând denumirea marginală "Competenţa facultativă", are următorul conţinut:

"(...) (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (...) (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Este de amintit, în context, faptul că norma juridică, în redactarea sus-redată, este rezultatul modificării textului de lege prin art. I pct. 13 din Legea nr. 310/2018, ca urmare a pronunţării Deciziei interpretative nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

În esenţă, modificarea textului de lege în discuţie a vizat extinderea sferei de aplicare şi la ipoteza în care judecătorul (sau, după caz, celelalte persoane la care se referă alin. (3) îşi desfăşoară activitatea la o instanţă superioară celei competente să judece în primă instanţă (situaţia premisă anterioară fiind limitată la ipoteza desfăşurării activităţii la instanţa competentă să judece cauza).

Or, în speţă, pârâtele au calitatea de procuror, însă îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, care, în mod evident, potrivit normelor de organizare judiciară, este situat la un nivel inferior, iar nu superior, Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, această din urmă instanţă fiind cea competentă material să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

În aceste cuvinte, nu este îndeplinită cerinţa premisă a aplicării cazului de competenţă teritorială alternativă şi, în consecinţă, nu există un drept de opţiune al reclamantului de a sesiza Tribunalul Bistriţa-Năsăud, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Suceava în a cărei rază teritorială se află Tribunalul Botoşani.

De altfel, pentru ipoteza judecătorului care funcţionează în cadrul judecătoriei (aplicabilă, în mod corespunzător, şi procurorului), este exclusă de plano aplicabilitatea tezei a II-a a alin. (2) al art. 127, o eventuală prorogare legală de competenţă putând opera doar în cazul cererii de chemare în judecată de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ipoteză care nu este incidentă în litigiul pendinte, după cum s-a argumentat în cele ce precedă.

Prin urmare, nu este incident cazul de competenţă teritorială alternativă analizat, astfel încât nu poate opera o prorogare legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Raportat considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Botoşani este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 septembrie 2019.

GGC - CL