Annulment of appeal for failure to invoke specific non-legality grounds against trial decision on late retrial request

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 2 aprilie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, solicitând obligarea pârâtei la repararea integrală a prejudiciului (material şi moral) creat prin acţiunile şi inacţiunile sale, în temeiul art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., întrucât nu a respectat regulile de conduită pe care legea i le impunea şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea pronunţată la data de 4 mai 2015, instanţa a dispus anularea parţială a cererii de chemare în judecată cu privire la solicitarea de acordare a daunelor morale, ca netimbrată, şi continuarea judecăţii pentru restul cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 24 din 8 ianuarie 2016, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 606 A din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei tribunalului.

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de revizuire reclamantul A., fără a invoca temeiul de drept al cererii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 719 A din 12 iunie 2016, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a constat nulitatea acesteia.

Împotriva acestei decizii revizuentul a declarat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs revizuentul arătat că revizuirea ar fi fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., că instanţa de judecată trebuia să îi învedereze că are posibilitatea de a solicita probe şi că este o persoană bolnavă, acesta fiind motivul pentru care nu a introdus cererea de revizuire în termen.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 2 octombrie 2018 a luat act de conţinutul raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului şi a dispus comunicarea acestuia către părţile litigante.

Prin Încheierea din data de 20 noiembrie 2018 instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 31 ianuarie 2019 s-a repus cauza pe rol, din oficiu, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimată, precum şi întocmirea unei completări la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile noului C. proc. civ., că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs numai pentru motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., că recursul este declarat în termen, că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, iar criticile formulate nu pot fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., suplimentul la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Părţile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 719 A din 12 iunie 2016, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a constat nulitatea acestea, instanţa reţinând că cererea de revizuire a fost introdusă cu depăşirea termenului de o lună, prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Raportat la susţinerile revizuentului din memoriul de recurs referitoare la faptul că instanţa de judecată trebuia să îi învedereze că are posibilitatea de a solicita probe şi că este o persoană bolnavă, acesta fiind motivul pentru care nu a introdus cererea în termen, Înalta Curte constată că acestea nu îşi regăsesc corespondent în motivarea hotărârii atacate şi nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 719/A din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL