Recurs admissibility and annulment for lack of concrete grounds attacking a suspension of appeal pending related proceedings

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 17 septembrie 2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate rezoluţiunea de plin drept, în temeiul pactului comisoriu expres, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/3.06.2015 la B.N.P. D., cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, să se dispună rectificarea cărţii funciare a imobilului situat în Iaşi, şos. x, judeţul Iaşi, compus din teren în suprafaţă de 586 m2, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate pe numele C..

Prin Sentinţa civilă nr. 653 din 26 ianuarie 2017, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii civile principale formulate de reclamanţii B. şi A., precum şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul-reclamant C., în favoarea Tribunalului Iaşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 50 din 22 martie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis cererea formulată de reclamanţii-pârâţi A. şi B.; a constatat că a operat desfiinţarea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/3 iunie 2015 la Societatea profesională notarială D., în baza pactului comisoriu expres, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, reclamanţii-pârâţi urmând a reţine avansul de 20.000 euro achitat la încheierea contractului; a dispus rectificarea cărţii funciare a imobilului situat în Iaşi, str. x, compus din teren în suprafaţă de 586 mp, amplasat în parcela ICC, identificat cu nr. cadastral x şi construcţie CI locuinţă, în suprafaţă de 280 mp identificată cu nr. cadastral x, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate pe numele C.; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B.; a obligat pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A. şi B. suma de 16.681 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 50 din 22 martie 2018 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, a declarat apel pârâtul-reclamant C., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă la data de 30 august 2018.

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., s-a suspendat judecarea apelului formulat de C. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, apreciindu-se că dezlegarea cauzei depinde de modul de soluţionare al dosarului menţionat.

Împotriva încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii recurate, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare şi repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii şi au invocat dispoziţiile art. 414 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că cererea de chemare în judecată la care a făcut referire apelantul-pârât în cererea de suspendare a judecării apelului a fost formulată cu scopul de a amâna soluţionarea definitivă a cauzei, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acesteia au fost invocate aspecte care nu sunt susţinute de dovezi, făcând trimitere la alte raporturi juridice care s-au derulat între părţi şi care nu au legătură cu actul de vânzare-cumpărare ce face obiectul acţiunii în rezoluţiune.

Recurenţii-reclamanţi au arătat că, deşi instanţa de apel nu avea atribuţii să intre în cercetarea fondului cu privire la această acţiune ce este înregistrată la Tribunalul Iaşi, pentru suspendarea cauzei era obligatoriu să se verifice temeinicia argumentelor invocate de pârât.

Astfel, au susţinut recurenţii-reclamanţi, câtă vreme acţiunea invocată ca temei al suspendării cuprinde doar susţineri ce nu se probează cu înscrisuri, măsura suspendării este neîntemeiată şi duce la tergiversarea nejustificată a soluţionării apelului.

Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 19 decembrie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului C., cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare menţionate în dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, în termen, ce a fost comunicată, însă recurenţii nu au depus răspuns la întâmpinare.

În aplicarea prevederilor art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 din C. proc. civ., s-a constatat încheiată etapa comunicărilor prealabile, procedându-se la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că încheierea de suspendare a judecăţii apelului este susceptibilă de recurs, că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, că este declarat în termenul legal, că recurenţii-reclamanţi au făcut dovada achitării taxei de timbru, completul de filtru urmând a aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Părţile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care, în baza art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., s-a suspendat judecarea apelului formulat de C. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, apreciindu-se că dezlegarea cauzei depinde de modul de soluţionare al dosarului menţionat.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

În conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligaţia de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că această menţiune este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În completare, art. 489 alin. (2) din acelaşi cod stipulează că sancţiunea nulităţii recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul adoptat de curtea de apel, recurenţii arătând că solicită să se dispună reluarea judecării procesului, întrucât acţiunea invocată ca temei al suspendării cuprinde doar susţineri ce nu se probează cu înscrisuri, măsura suspendării este neîntemeiată şi duce la tergiversarea nejustificată a soluţionării apelului.

Obiectul recursului constituindu-l încheierea de suspendare a judecării cauzei pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

În speţă, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac.

În aceste condiţii, având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute nici motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea instituită expres prin art. 489 alin. (2) C. proc. civ., şi va anula recursul declarant în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Încheierii de şedinţă din 7 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL