Restitution notifications claim barred as appeal to High Court inadmissible; prior rulings stand

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2016 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova, astfel cum şi-au precizat obiectul acţiunii la termenul de judecată din 29 martie 2017, obligarea pârâtei de a soluţiona cele două notificări cu nr. 55/N/2002 şi nr. 56/N/2002, prin emiterea unor dispoziţii, în condiţiile Legii nr. 10/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 32 din 19 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D..

În considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. x/21.06.2006, emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a modificat dispoziţia nr. x/24.04.2003, emisă de aceeaşi instituţie, în sensul că, în soluţionarea notificărilor nr. x/06.02.2002 şi nr. y/06.02.2002, s-a aprobat restituirea parţială în natură a terenului în suprafaţă de 41 mp (din suprafaţa totală solicitată de 216 mp), situat în Craiova, str. 13 septembrie, nr. 38, judeţul Dolj, fiind menţinute celelalte prevederi ale dispoziţiei anterioare privind respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 78 mp, situat la aceeaşi adresă, fiind propuse, totodată, acordarea de despăgubiri, petenţilor, în speţă reclamanţilor, pentru construcţia demolată şi pentru suprafaţa de 97 mp, imobile imposibil de restituit în natură, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, prin Dispoziţia nr. x/23.02.2009, emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a dispus modificarea Dispoziţiei nr. 10568 din 21 iunie 2006, în sensul că s-a propus, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, str. 13 septembrie, nr. 38, judeţul Dolj, compus din teren în suprafaţă de 97 mp şi construcţia cu destinaţie de locuinţă în suprafaţă de 78,6 mp, fiind menţinute celelalte prevederi ale Dispoziţiei nr. 10568 din 21 iunie 2006, emisă de Primarul municipiului Craiova.

Potrivit Referatului nr. x/2009, întocmit de Instituţia Prefectului judeţului Dolj, s-a acordat avizul de legalitate pentru Dispoziţiile nr. 10568 din 21 iunie 2006 şi nr. 16321 din 23 februarie 2009, emise de Primarul municipiului Craiova.

Potrivit adresei cu nr. x/08.01.2018, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectivul dosar de acordare de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost înregistrat, sub nr. x, la Secretariatul Comisiei pentru compensarea imobilelor, astfel că întreaga procedură administrativă de soluţionare a notificărilor menţionate a fost finalizată.

În consecinţă, în raport de această stare de fapt şi de drept ce a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză şi de obiectul acţiunii deduse judecăţii, tribunalul a constatat că există deja cele două dispoziţii menţionate, emise în condiţiile legii speciale reparatorii, motiv pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A., B. şi D. împotriva Sentinţei nr. 32 din 19 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă. Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva Deciziei nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 decembrie 2018 şi repartizat completului de judecată CF x.

Prin Rezoluţia din data de 29 ianuarie 2019, s-a dispus, în aplicarea prevederilor art. 493 din C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recurenţii-reclamanţi nu au deschisă calea recursului împotriva deciziei.

Completul de filtru C10, la data de 15 aprilie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., însă acestea nu au înţeles să depună puncta de vedere la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 19 ianuarie 2018.

În speţă, se constată totodată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 şi care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că Decizia civilă nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei nr. 2805 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL