Nullity of cassation appeal for failure to substantiate legal grounds in civil delict claim against tax authorities for initiating insolvency proceedings.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de4 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, reclamanta SC A. SA Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.500.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul adus reclamantei, să-şi ceară scuze într-un ziar de largă răspândire din localitatea Galaţi pentru atingerea adusă imaginii societăţii, aplicarea art. 253 C. civ., obligarea pârâtelor la plata sumei de 500 de RON, reprezentând onorariu consilier expert achitat de către reclamantă, obligarea pârâtelor la plata sumei de 500 de RON, reprezentând onorariu expert achitat de către reclamantă, obligarea pârâtelor la plata sumei de 9.166 de RON, reprezentând suma pretinsă de către expert B. şi obligarea pârâtelor la plata sumei de 9.230 de RON, reprezentând suma pretinsă de către expert C..

Prin Sentinţa civilă nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi au fost obligate pârâtele să plătească acesteia suma de 500 RON, cu titlu de onorariu plătit de reclamantă expertului contabil D. în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Galaţi.

Prin Decizia nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA Galaţi, secţia I civilă, împotriva Sentinţei nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, ca nefondat.

În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina unei persoane (art. 1349 şi urm. C. civ.), este necesar a fi îndeplinite mai multe cerinţe, respectiv săvârşirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între acestea şi existenţa vinovăţiei celui care a săvârşit fapte şi a determinat producerea prejudiciului.

Apelanta-reclamantă, a arătat instanţa de apel, a susţinut că fapta ilicită a intimatelor a constat în aceea că au promovat împotriva ei, pe rolul instanţelor judecătoreşti, dosarul nr. x/2013, prin care se solicita deschiderea procedurii insolvenţei apelantei.

Conform dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare la data formulării cererii de către pârâte: "Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă", ceea ce reprezintă o manifestare a liberului acces la justiţie, drept consacrat de art. 21 din Constituţia României.

Aşa cum a arătat şi tribunalul, simplul fapt al perimării cauzei în cadrul căreia s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei apelantei nu duce prin el însuşi la concluzia formulării cererii iniţiale cu rea-credinţă, fiind necesar a se analiza în concret finalitatea urmărită de către creditoare.

La momentul sesizării instanţei în cadrul dosarului nr. x/2013, actul administrativ-fiscal din 1 februarie 2013, emis de intimata AJFP Galaţi, prin care se constata creanţa în sumă de 2.330.801 RON, nu fusese anulat, desfiinţarea acestuia producându-se ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 1386 din 8 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Aşa fiind, curtea de apel a considerat că fapta pârâtelor de a formula cereri de chemare în judecată şi de a promova căi de atac împotriva reclamantei nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, cu consecinţa imposibilităţii instituirii răspunderii civile delictuale în sarcina intimatelor-pârâte.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, ce nu se impune a fi reformată, cu consecinţa respingerii apelului ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SA Galaţi, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei instanţei de apel, ca fiind netemeinică şi nelegală, şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat anularea deciziei curţii de apel şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul de a fi obligate, în solidar, pârâtele la plata sumei de 2.500.000 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat reclamantei prin promovarea unor cereri pe rolul instanţelor judecătoreşti, prin care se solicita deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC A. SA Galaţi.

În acest fel, a arătat recurenta-reclamantă, "pârâtele, prin comportamentul lor şi modul defectuos, tendenţios" faţă de reclamantă, nu au respectat regulile de conduită pe care legea le impune şi au adus atingere drepturilor şi intereselor legitime ale SC A. SA.

Faptul că imaginea societăţii-reclamante a fost afectată şi că pârâtele au căutat să distrugă SC A. SA este dovedită, în opinia recurentei-reclamante, cu faptul că, printr-un număr impresionant de hotărâri civile irevocabile pronunţate de instanţele de judecată, s-a stabilit reaua-credinţă a organelor fiscale care au sechestrat bunurile reclamantei, lipsind societatea de posibilitatea realizării unui profit

De asemenea, a arătat recurenta-reclamantă, tot pentru a şicana şi distruge imaginea societăţii, pârâtele au formulat, în mod nelegal, o serie de căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.

În concluzie, a susţinut recurenta-reclamantă, pârâtele au săvârşit o faptă ilicită cu vinovăţie şi au creat un prejudiciu societăţii reclamante, pe care sunt obligate să îl repare.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 30 ianuarie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimaţi, precum şi întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimatele nu au înţeles să formuleze şi să depună întâmpinări.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, în raport de valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, că recursul este declarant în termen, fiind legal timbrat, însă recurenta a indicat în mod formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., fără a dezvolta critici care să se circumscrie dispoziţiilor legale menţionate.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Părţile litigante nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia nulităţii recursului reţinută prin raport, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres şi limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că aceeaşi sancţiune, a nulităţii recursului, se aplică şi în situaţia în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiţia încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, prin Decizia nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A. SA Galaţi, secţia I civilă, împotriva Sentinţei nr. 1180 din 17 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2016, ca nefondat, instanţa reţinând că fapta pârâtelor de a formula cereri de chemare în judecată şi de a promova căi de atac împotriva reclamantei nu reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, cu consecinţa imposibilităţii instituirii răspunderii civile delictuale în sarcina intimatelor-pârâte.

Raportat la susţinerile din memoriul de recurs referitoare la faptul că imaginea societăţii-reclamante a fost afectată prin promovarea unor cereri pe rolul instanţelor judecătoreşti, că pârâtele nu au respectat regulile de conduită pe care legea le impune şi au adus atingere drepturilor şi intereselor legitime ale SC A. SA şi că pârâtele au exercitat căi extraordinare de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, Înalta Curte constată că instanţa de apel a expus expres motivele pentru care nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor, însă criticile recurentei nu vizează argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei de respingere a apelului, ca nefondat, ci reprezintă o reluare a susţinerilor privind fondul cauzei, incompatibilă cu structura recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ. fiind invocate doar formal, fără a fi dezvoltate critici încadrabile în aceste motive de casare.

Prin urmare, faţă de cele anterior constatate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SA Galaţi împotriva Deciziei nr. 192/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL