Jurisdiction for execution appeals in multiple-debitor cases: debtor’s choice among competent courts under Art. 651 CCP

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată la data de 3 septembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. x/2018, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ E..

În fapt, contestatorul a arătat, în esenţă, că executorul a încălcate prevederile art. 667 din C. proc. civ., necomunicând încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, a titlului executoriu şi a somaţiei, procedând direct la comunicarea încheierii prin care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar plata sumelor datorate de debitori conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în O.U.G. nr. 103/2013.

La data de 28 septembrie 2018, intimatul Ministerul Finanţelor Publice a depus o cerere reconvenţională prin care a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executate.

Prin Sentinţa civilă nr. 265 din 18 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi s-a declinat competenta de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Soluţionând excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, instanţa a reţinut că în dosarul de executare silită nr. x/2018 al BEJ E. executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Slatina (Încheierea din 18 iulie 2018 în dosarul nr. x/2018), nu numai împotriva Ministerului Justiţiei (ce are sediul în Bucureşti, în raza Curţii de Apel Bucureşti), dar şi împotriva altor doi debitori, Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti, ale căror sedii se afla într-o circumscripţie diferită.

În condiţiile aplicării art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea creditorilor de grefieri la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, instanţa de executare este cea care a încuviinţat executarea silită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2136 din data de 9 mai 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că executarea silită a fost începută prin BEJ E. care a solicitat mai întâi încuviinţarea executării silite la Judecătoria Slatina, având în vedere disp. art. 127 noul C. proc. civ. deoarece creditorii sunt grefieri din Râmnicu Vâlcea, iar, în raport de disp. art. 651 Noul C. proc. civ., instanţa de executare este cea de la sediul debitorului, şi nu cea de la sediul creditorului.

Cum debitorii sunt din Piteşti pentru Curtea de Apel Piteşti, din Râmnicu Vâlcea pentru Tribunalul Vâlcea şi din Bucureşti pentru Ministerul Finanţelor Publice, contestaţia la executare se putea introduce la una dintre aceste instanţe de executare, aşa cum a ales contestatorul, şi nicidecum la Judecătoria Slatina care a fost aleasă de executor în considerarea faptului că intimaţii-creditori sunt grefieri la Râmnicu Vâlcea.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 3 septembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2018 al BEJ E..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, executarea silită este îndreptată împotriva debitorilor Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Justiţiei, aceştia având calitatea de pârâţi în sentinţa civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un Dosar unic de executare silită, cu nr. x/2018, deschis la Biroul executorului judecătoresc E..

Cei trei debitori au sedii diferite, sediul Curţii de Apel Piteşti fiind situat în Piteşti, al Tribunalului Vâlcea în Vâlcea, iar cel al Ministerului Justiţiei fiind situat în Bucureşti.

Pentru acest motiv, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sau Judecătoriei Piteşti, cât şi Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, această din urmă instanţă fiind instituţia la care creditorii funcţionează ca grefieri.

Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, pentru identitate de raţiune, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia" ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi, respectiv prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul a ales între mai multe instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că debitorul - contestator are sediul în Bucureşti, str. x, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect "conflict de competenţă - contestaţie la executare - Noul C. proc. civ..", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL