Admissibility of a second appeal after prior exhaustion of the uniqueness of right of attack under modified transitional provisions

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă la data de 26 noiembrie 2015, reclamanta Comuna Şeica Mare a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 271.300,42 RON reprezentând prejudiciu stabilit de Camera de Conturi Sibiu (156.699,67 RON, contravaloarea a 1.281 contoare apă, 3.833,75 RON, contravaloare 413 m ţeava PVC de 110 mm şi 100 bucăţi curbă PVC canal şi 110.767 RON reprezentând penalităţi de 2% pe lună calculate pentru intervalul de timp 2010-26 octombrie 2015).

Prin Sentinţa civilă nr. 340 din 23 martie 2017, Tribunalul Sibiu a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.

A admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Comuna Şeica Mare prin Primar, cu sediul în Şeica Mare, Şos. x, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul A..

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 271.300,42 RON reprezentând prejudiciu stabilit de Camera de Conturi Sibiu (156.699,67 RON contravaloarea a 1.281 contoare apă, 3.833,75 RON contravaloare 413 m ţeavă PVC de 110 mm şi 100 bucăţi curbă PVC canal şi 110.767 RON reprezentând penalităţi de 2% pe lună calculate pentru intervalul de timp 2010 - 26 octombrie 2015).

În temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. a dispus restituirea către reclamanta Comuna Şeica Mare prin Primar a cauţiunii în cuantum de 10.000 RON, care a fost depusă în numerar la Trezoreria Statului pe numele Comuna Şeica Mare la dispoziţia Tribunalului Sibiu), conform recipisei nr. x din data de 7 noiembrie 2016.

A obligat pârâtul la plata sumei de 8300 RON către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 1255 din 10 octombrie 2017, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 340/2017 şi Încheierii din 21 aprilie 2016 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. x/2015.

A obligat apelantul să plătească intimatei Comuna Şeica Mare suma de 8.300 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

La data de 21.01.2019 pârâtul A. a formulat o nouă cerere de recurs împotriva Deciziei nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, învederând că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs.

În cuprinsul cererii de recurs pârâtul a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la admisibilitatea recursului s-a arătat că în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018 a fost publicată Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. III pct. 3 din această lege, Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89/12.02.2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

3. La articolul XVIII, alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Având în vedere dispoziţiile legale citate anterior, Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2018, ţinând cont de faptul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată a fost de 271.300,42 RON, precum şi de faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată de instanţa de apel în data de 10 octombrie 2017, aşadar ulterior datei de 20 iulie 2017, consideră că recursul este admisibil în cauză.

Consideră că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs, legiuitorul înţelegând să tranşeze definitiv disputa referitoare la admisibilitatea recursului.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă Comuna Şeica Mare a invocat inadmisibilitatea şi tardivitatea recursului, precum şi autoritatea de lucru judecat, învederând că Legea nr. 310/2018 nu se poate aplica retroactiv şi în concurs cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 874/2018.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă Comuna Şeica Mare, arătând că recursul formulat nu este tardiv, nu este inadmisibil, iar în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat. A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a apreciat că în baza principiilor unicităţii şi legalităţii căii de atac se pune problema prealabilă a admisibilităţii recursului.

La data de 5 decembrie 2018, recurentul a depus punct de vedere la raport.

S-a stabilit termen în completul de filtru pentru a se aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului la data de 24 septembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Înalta Curte a constatat inadmisibil recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În speţă se pune problema admisibilităţii formulării unui recurs declarat la data de 21 ianuarie 2019 împotriva aceleiaşi decizii (nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunţată în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia), după ce prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul anterior, declarat la data de 20 noiembrie 2017.

Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ.:

"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac".

Conform principiul legalităţii, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege (art. 457 alin. (1) C. proc. civ.).

Dreptul de a folosi o cale de atac este unic (art. 460 alin. (1) C. proc. civ.), epuizându-se prin exerciţiul său.

Ţinând cont că prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat la data de 20 noiembrie 2017 împotriva Deciziei nr. 1255 din 10 octombrie 2017, pronunţată în apel de către Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, această decizie nu mai poate fi atacată de pârât cu aceeaşi cale de atac, deja exercitată, un astfel de recurs fiind inadmisibil.

Recurentul a invocat în susţinerea admisibilităţii formulării noului recurs împotriva aceleiaşi decizii pronunţate în apel mai multe argumente.

În primul rând, în motivarea recursului s-a invocat faptul că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 a început să curgă un nou termen de recurs, considerând că prin dispoziţiile art. III pct. 3 din această lege legiuitorul a înţeles să tranşeze definitiv disputa referitoare la admisibilitatea recursului.

Este nefondată această susţinere, având în vedere că, aşa cum s-a reţinut anterior, regula prevăzută de art. 460 alin. (1) C. proc. civ. este unicitatea căii de atac. Ca atare, dacă legiuitorul intenţiona să instituie o excepţie de la această regulă trebuia să o prevadă expres, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 s-a modificat alin. (2) al articolului XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89/12.02.2013, cu modificările ulterioare, după cum urmează:

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului Hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Articolul XVIII din Legea nr. 2/2013 face parte din Secţiunea a 2-a a Legii, intitulată Măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, prin alin. (2) al articolului XVIII al Legii nr. 2/2013, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, s-au instituit măsuri tranzitorii referitoare la admisibilitatea recursurilor, prin raportare la două momente, data publicării în Monitorul Oficial (20 iulie 2017) a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională şi data până la care a fost prorogată intrarea în vigoare a art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (1 ianuarie 2019).

Premisa aplicării alin. (2) al articolului XVIII al Legii nr. 2/2013, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, este neepuizarea deja a dreptului de recurs, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ., atâta timp cât legiuitorul nu a reglementat o derogare de la prevederile acestei norme procedurale, conform art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial din 3 ianuarie 2019, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale, aceasta nu poate produce efecte decât pentru viitor, neputând afecta situaţiile trecute, cum este recursul anterior deja respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018, decât în condiţiile aplicării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., situaţie care nu face obiectul analizei în cadrul prezentului recurs.

În al doilea rând, recurentul a formulat critici faţă de Decizia nr. 2756 din 2 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil primul recurs, declarat la data de 20 noiembrie 2017, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a cărei interpretare fost constatată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, recurentul invocând şi încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Aceste critici nu pot fi analizate în cadrul problemei admisibilităţii celui de-al doilea recurs prin raportare la prevederile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., al cărui obiect nu este acela al determinării legalităţii deciziei pronunţate în cadrul primului recurs formulat împotriva aceleiaşi decizii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 1255 din data de 10 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - CL