Negative jurisdictional conflict over vehicle deregistration: ex officio invocation of relative territorial incompetence

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă la data de 11 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a arătat că a înstrăinat la data de 16 noiembrie 2017 autovehiculul proprietate personală de tip x către pârâtul B., urmând ca acesta să îl înmatriculeze în maxim 90 de zile. Acest fapt nu s-a mai realizat de către acesta, pe adresa reclamantului continuând a ajunge amenzi contravenţionale, astfel că solicită autovehiculului de pe numele său.

Prin Sentinţa nr. 316 din 21 noiembrie 2018, Judecătoria Moldova Nouă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că între reclamantul A. şi pârâtul B. s-a încheiat contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport la data de 16 noiembrie 2017, contract în temeiul căruia reclamantul a înstrăinat autoturismul marca x, nr. de identificare x, nr. de înmatriculare x, pentru preţul de 1.000 euro. Preţul a fost primit, iar bunul a fost predat.

Întrucât pârâtul nu a procedat la transcrierea dreptului de proprietate, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat radierea din oficiu a autovehiculului.

La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2018 instanţa, în temeiul art. 131 C. proc. civ., procedând la verificarea competentei, a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Moldova Nouă.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor. art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în litigiile privitoare la persoane competenţa teritorială este una exclusivă, fiind de ordine publică în sensul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., putând fi invocată de către instanţă, din oficiu, în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

S-a arătat că din cartea de identitate a pârâtului rezultă că acesta are domiciliul în jud. Gorj, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Târgu Jiu, în raza căreia îşi are domiciliul pârâtul, instanţă în favoarea căreia a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin Sentinţa nr. 1609 din 15 martie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa, în urma declinării competenţei de către Judecătoria Moldova Nouă, judeţul Caraş Severin, este obligaţie de a face, reclamantul solicitând ca instanţa să dispună radierea autovehiculului înstrăinat pârâtului.

Raportat la obiectul cererii, competenţa teritorială este dată de regulile generale prevăzute la art. 107 C. proc. civ. sau la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nefiind vorba, aşadar, despre o competenţă exclusivă.

S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., numai necompetenţa de ordine publică poate fi invocată din oficiu de judecător, necompetenţa de ordine privată, cum este cazul în speţă, putând fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Au fost avute în vedere şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, fapt de unde rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. S-a arătat că instanţa, în speţa de faţă Judecătoria Târgu Jiu, nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai de către pârât şi numai prin întâmpinare, sau, în cazul în care întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, deci in limine litis, reclamantul nemaiputând reveni nici el asupra alegerii.

S-a apreciat că, în contradicţie cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., Judecătoria Moldova Nouă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale relative, deşi acest drept îl avea exclusiv pârâtul din cauza dedusă judecăţii, care nu a înţeles însă să facă acest lucru.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a constatat că nu este competentă să soluţioneze cauza de faţă, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă reclamantul A. a solicitat instanţei să dispună radierea autovehiculului înstrăinat pârâtului B. la data de 16 noiembrie 2017.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia celor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

Competenţa teritorială de soluţionare a acţiunii având ca obiect obligaţie de a face, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, anume dreptul corelativ obligaţiei izvorând din contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism, se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.

Însă, întrucât aceste norme sunt de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâtul nu a înţeles să invoce prin întâmpinare excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Moldova Nouă.

Totodată, primul termen la care părţile au fost legal citate la Judecătoria Moldova Nouă a fost cel din 21 noiembrie 2018, termen la care pârâtul nu s-a prezentat iar instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, constatând că în prezenta cauză operează o competenţă de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuţie doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moldova Nouă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - CL