Defamation liability and freedom of expression: cassation appeal annulled for failure to pay judicial stamp duty

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 21 noiembrie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi Cotidianul C., pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul ilicit al afirmaţiei făcute de pârâtul B. şi publicate în ediţia din 06.08.2014 a Cotidianului C. "la acest moment omul de afaceri se află închis în spatele gratiilor" de asemenea, s-a solicitat obligarea pârâţilor la publicarea unui articol în Cotidianul C. în care să-şi ceară scuze faţă de reclamant pentru afirmaţia publicată, precum şi obligarea pârâţilor la plata de daune în valoare de 50.000 euro pentru prejudiciul nepatrimonial creat constând în atingerea adusă reputaţiei şi demnităţii reclamantului prin publicarea articolului menţionat. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă, nr. 6745 din 18 mai 2015, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la data de 6 iulie 2015, sub nr. x/2015.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă, nr. 235 din 8 martie 2018, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Cotidianul "C." a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Cotidianul C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă; a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 2.000 RON cu titlu de despăgubiri aferente prejudiciului nepatrimonial cauzat; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului B. să publice un articol în Cotidianul C. în care să îşi ceară scuze faţă de reclamant; a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul B..

Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia civilă, nr. 718 din 9 octombrie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins apelurile declarate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul B..

Motivele de recurs

În motivarea cererii de recurs, după prezentarea situaţiei de fapt, recurentul a formulat, în esenţă următoarele critici:

Instanţele de fond şi apel au constatat în mod greşit că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, întrucât nu a fost săvârşită nici o faptă ilicită.

Recurentul a publicat articolul în calitate de ziarist, exercitându-şi dreptul la liberă exprimare, recunoscut de Constituţia României, art. 70 C. civ. şi art. 10 din CEDO.

În raport de dispoziţiile art. 75 C. civ., dacă în mod ipotetic s-ar aduce atingere reputaţiei, onoarei şi demnităţii unei persoane, dar această atingere este în acord cu legea, Constituţia sau pactele internaţionale privind drepturile omului, fapta nu va justifica în niciun caz, o eventuală tragere la răspundere civilă, delictuală. Din jurisprudenţa CEDO reies câteva idei fundamentale aplicabile şi în această speţă, şi anume că libertatea de exprimare a presei este mult mai largă decât libertatea de exprimare a altor persoane. În măsura în care informaţiile relatate în presă au o minimă bază factuală, ele sunt justificate prin prisma libertăţii de exprimare, nefiind admisă cenzurarea lor.

Buna-credinţă şi lipsa vinovăţiei redactorului sunt redate, atât de faptul că nu s-a făcut o dovadă contrară pentru a se răsturna prezumţia bunei-credinţe, cât şi de faptul că, la momentul redactării articolului, recurentul era angajat de aproximativ două săptămâni în redacţia C., nu avea experienţă anterioară în mass-media şi a întreprins toate demersurile fireşti pentru a redacta un material de interes public despre situaţia financiară a reclamantului în condiţiile în care este executat silit şi avea datorii la bugetul public.

Referitor la prejudiciul presupus a fi fost suferit de către reclamant şi la legătura de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită, el poate exista, dar nu din cauza vreunei erori strecurate în articol, iar dacă partenerii de afaceri sau membrii familiei au aflat informaţii noi şi au blamat situaţia intimatului, nu este vina redactorului, toate informaţiile din articol fiind reale.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 decembrie 2018.

Prin Rezoluţia din 7 ianuarie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu menţiunea că părţile au dreptul de a formula întâmpinare, în conformitate cu dispoziţiile art. XV alin. (3) raportat cele ale art. XVII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

La 4 iunie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţia de a timbra cererea de recurs, sens în care i s-a pus în vedere să depună la dosar, în termen de 10 zile de la comunicare, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării recursului, conform dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ.

La data de 10 iunie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

Întrucât recurentul nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 septembrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în complet de filtru, fără citarea părţilor, termen la care completul de filtru a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia netimbrării recursului.

Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepţia netimbrării recursului, în considerarea următoarelor argumente:

Conform dispoziţiilor art. 148 alin. (6) C. proc. civ., cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel.

În cazul în care cererea principală este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii, iar în situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., că are obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţa de judecată şi de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei obligaţii fiind anularea cererii, conform dispoziţiilor art. 197 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti se face de către instanţa de judecată", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute expres de lege, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În cauza dedusă judecăţii, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză, s-a apreciat că acesta datorează taxă de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 7 raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, împreună cu menţiunea de a depune la dosar, în termen de 10 zile, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancţiunea anulării recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ., a fost comunicat recurentului la data de 18 iunie 2019, conform dovezii aflată în dosar, la fila x, care îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 164 alin. (3) C. proc. civ.

Cu toate că obligaţia de a timbra recursul a fost adusă la cunoştinţa recurentului, Înalta Curte constată că acesta nu a înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi nici cerere de ajutor public judiciar, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 51/2008.

Având în vedere că excepţia netimbrării reprezintă un fine de neprimire a cererii de recurs, Înalta Curte nu poate trece la analiza pe fond a acesteia, astfel că, în raport cu dispoziţiile art. 494 raportat la art. 197 C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 718 din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - CL