Boundary dispute appeal annulled for failure to specify statutory cassation grounds; suspension order stands.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 1 octombrie 2013, sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., grăniţuirea proprietăţilor prin stabilirea liniei de hotar şi obligarea pârâţilor să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 20 mp teren, în valoare de 1.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă, nr. 3465 din 23 noiembrie 2015, îndreptată prin Încheierea din 17 decembrie 2015, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., ca nefondată. A admis cererea privind acţiunea în grăniţuire. A stabilit linia de hotar între imobilele situate în Tulcea, str. x şi str. x, ca fiind cea determinată de punctele 3, 2, 1, 10, 9, 8, 7, 6, conform schiţei anexe la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul E., . În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., a compensat cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii C. şi D. şi reclamanţii A. şi B..

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia civilă, nr. 913 din 11 octombrie 2017, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelurile formulate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâtul D. împotriva Sentinţei civile nr. 3465 din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Tulcea, având ca obiect grăniţuire, în contradictoriu cu intimata C.. A schimbat în parte hotărârea atacată, numai în ceea priveşte grăniţuirea, în sensul că a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea părţilor din Tulcea, str. x, respectiv 29, conform planului de situaţie, planşa 1, din expertiza tehnică judiciară întocmită de F. din răspunsul la obiecţiuni - completare expertiză, pe aliniamentul 2 - 3 - 4. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii D. şi C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 februarie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Decizia nr. 963 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii D. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 913 din 11 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Prin Încheierea din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de pârâţii D. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 913 din 11 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, până la soluţionarea cererii de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Încheierii din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au formulat recurs pârâţii D. şi C. la data de 5 decembrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal).

4. Motivele de recurs

Recurenţii susţin că încheierea de şedinţă din 17 octombrie 2018, prin care a fost suspendată judecata recursului, este netemeinică şi nelegală, în raport de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 7/2014) şi cea a Curţii Constituţionale.

Se susţine că Decizia nr. 913 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Tulcea încalcă dreptul de proprietate stabilit prin Decizia civilă, nr. 806 din 24 octombrie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, care a stabilit distanţa de acces de 3 ml de la str. x în anul 2007, pe care fostul proprietar nu a contestat-o şi nici nu a formulat vreo cerere în faţa instanţelor.

De asemenea, Decizia nr. 913 din 11 octombrie 2017 încalcă şi Decizia nr. 230/C din 29 aprilie 2006 a Curţii de Apel Constanţa prin care s-a stabilit, în baza unui supliment de expertiză privind lungimea de 45 m şi lăţimea (front stradal), 3 ml care reprezintă drumul de acces de la str. x.

În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 415 şi art. 483 C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 12 decembrie 2018, fiind repartizată aleatoriu completului C4.

Prin Rezoluţia din 18 decembrie 2018, completul nr. 4 filtru a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, completul de filtru urmând să aprecieze dacă susţinerile formulate se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi dacă vizează încheierea recurată.

La data de 10 iunie 2019, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele x.

Părţile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru a fixat termen la 19 septembrie 2019, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 24 şi 25 alin. (1) C. proc. civ., în soluţionarea recursului de faţă se vor avea în vedere dispoziţiile C. proc. civ. existente la data iniţierii demersului judiciar.

Analizând recursul sub aspectul posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reţinute de instanţă în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenţii nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., şi nici nu au formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurenţii au învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reţinute de curtea de apel în pronunţarea soluţiei suspendare a judecării cauzei în baza dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., recurenţii formulând susţineri cu privire la fondul litigiului şi la Decizia nr. 913 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Tulcea, prin care s-au soluţionat apelurile.

Or, a motiva recursul implică obligaţia părţii de a arăta, în concret, în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia, exigenţă care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reţinute de instanţă în fundamentarea soluţiei pronunţate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la argumentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea unei hotărâri.

Aşa fiind, constatând că recurenţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul, iar susţinerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâţii D. şi C. împotriva Încheierii din 17 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2019.

GGC - CL