Admissibility of revision under Art. 509(1)(11) C. proc. civ. where constitutional unconstitutionality post-dates the contested judgment

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 27 mai 2019 şi înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019, revizuenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul C., schimbarea în tot a Deciziei nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi admiterea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin decizia Înaltei Curţi ce face obiectul cererii de revizuire de faţă, recursul declarat de A. şi B. împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova a fost respins ca inadmisibil, întrucât hotărârea atacată nu este supusă recursului, în raport de dispoziţiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr. 95/2016, şi faţă de valoarea obiectului cauzei, situată sub pragul de 1.000.000 RON.

Or, textul criticat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din data de 20 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial.

Revizuenţii au susţinut că, în cauză, sunt întrunite condiţiile de aplicare a dispoziţiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ. şi, ca atare, cererea de revizuire este admisibilă, pentru următoarele considerente:

În cursul judecării cererii de revizuire în dosarul nr. x/2015, revizuenţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013, modificat succesiv prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016, excepţie care, în dosarul nr. x/2015, la termenul din data de 16 martie 2017, a fost admisă şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

Pe rolul Curţii Constituţionale s-a format dosarul nr. x/2017 înregistrat la data de 27 martie 2017, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate "ca devenită inadmisibilă", deoarece, până la data soluţionării excepţiei, art. XVIII din Legea nr. 2/2013 a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 369 din data de 20 iulie 2017, iar B. şi A. sesizaseră anterior Curtea Constituţională.

Revizuenţii au mai arătat că cererea lor este admisibilă din perspectiva condiţiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ., fără a avea importanţă faptul că textul ce a format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate a fost declarat neconstituţional într-o altă cauză, atât timp cât sesizarea Curţii Constituţionale s-a făcut anterior declarării ca neconstituţional a textului. Doar dacă excepţia ar fi fost invocată ulterior, nu ar fi fost întrunite dispoziţiile pct. 11.

Se subsumează sintagmei de "Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză" toate excepţiile invocate anterior declarării ca neconstituţional a textului de Curtea Constituţională.

Faptul că, din mai multe excepţii invocate cu privire la aceeaşi dispoziţie legală, una va fi soluţionată anterior, în sensul admiterii excepţiei, va conduce la încadrarea şi a celorlalte în dispoziţiile pct. 11, considerându-se că pronunţarea Curţii Constituţionale s-a făcut şi asupra acestor excepţii.

Revizuenţii au reiterat motivele de recurs vizând Decizia nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului, ca urmare a admiterii cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 17 septembrie 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii cererii de revizuire, în condiţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile asupra revizuirii sunt limitate la admisibilitatea acesteia şi la faptele pe care se întemeiază.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecăţii are drept obiect revizuirea Deciziei nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de B. şi A., revizuenţii din cauză, împotriva Deciziei nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului a fost adoptată în considerarea prevederilor art. XVIII alin. (2) prima teză din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost succesiv modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016, potrivit cărora nu sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Instanţa de recurs a constatat că, în speţă, litigiul început în decembrie 2013 este unul evaluabil în bani, iar valoarea obiectului cererii se situează sub pragul de 1.000.000 RON inclusiv prevăzut de art. XVIII alin. (2) prima teză din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care a considerat că hotărârea de apel nu este supusă recursului.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri (indiferent dacă evocă sau nu fondul, după cum reiese din alin. (2) al art. 509) poate fi cerută dacă, "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii."

Revizuenţii au invocat, pe de o parte, Decizia Curţii Constituţionale nr. 866 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/25 aprilie 2019, prin care a fost respinsă ca devenită inadmisibilă excepţia invocată, printre alţii, de către revizuenţii din prezenta cauză în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi, secţia I civilă, iar pe de altă parte, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017.

Finalitatea revizuirii este aceea ca instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire să constate că, în cauza finalizată prin Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017, era deschisă calea recursului împotriva hotărârii de apel, în baza art. 483 alin. (1) C. proc. civ. - conform căruia hotărârile date în apel sunt supuse recursului -, în condiţiile înlăturării de la aplicare a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - ce conţinea excepţii de la regulă -, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

În acest context, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate desprinse din art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este îndeplinită cerinţa pronunţării de către Curtea Constituţională asupra excepţiei invocate în cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii, chiar dacă excepţia a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, prin Decizia nr. 866 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/25 aprilie 2019.

După cum rezultă din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 645 din 17 octombrie 2017), şi deciziile prin care excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă - faţă de declararea anterioară a neconstituţionalităţii aceluiaşi text de lege - pot constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Mai mult, revizuenţii de faţă au promovat anterior o cerere similară, pe care Înalta Curte, prin Decizia nr. 407 din 13 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins-o ca fiind prematur formulată, întrucât, până la acel moment, Curtea Constituţională nu se pronunţase asupra excepţiei invocate de către revizuenţii din prezenta cauză în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi, secţia I civilă.

Or, prezenta cerere a fost formulată după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 18 decembrie 2018, astfel încât este admisibilă, din perspectiva condiţiei analizate.

După cum s-a arătat deja, în Decizia nr. 866 din 18 decembrie 2018 nu au fost inserate considerente proprii asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, din moment ce excepţia a fost respinsă ca devenită inadmisibilă în raport de Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

Din acest motiv, decizia la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., prin care a fost declarată ca neconstituţională prevederea care a făcut obiectul excepţiei invocate în cauza finalizată prin hotărârea supusă revizuirii, este reprezentată de Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, prin prisma căreia trebuie cercetată admisibilitatea cererii de revizuire.

În acest context, raportarea la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. implică a se analiza relevanţa Deciziei nr. 369/2017, în sensul dacă decizia Curţii Constituţionale produce efecte juridice în cauză, astfel încât înlăturarea de la aplicare a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, normă ce a făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, să conducă la o altă soluţie decât cea efectiv pronunţată prin hotărârea supuse revizuirii. În măsura în care Decizia nr. 369/2017 nu este aplicabilă în speţă, cererea de revizuire este inadmisibilă.

Efectele juridice ale Deciziei nr. 369/2017 sunt menţionate chiar în cuprinsul acesteia, respectiv în parag. 32:

"În final, Curtea constată că, efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013" (considerentul a fost citat întocmai, cu sublinierile regăsite în decizie).

Considerentul din Decizia nr. 369/2017 este confirmat printr-o decizie ulterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836/01.10.2018, prin care a fost efectuat controlul de constituţionalitate a priori al mai multor acte normative, printre care şi al Legii nr. 2/2013, ca urmare a Deciziei nr. 369/2017.

În parag. 58 al Deciziei nr. 454/2018, cu referire la Decizia nr. 369/2017, se arată:

"Prin urmare, sub aspectul efectelor deciziei pronunţate, Curtea a stabilit că indiferent de data introducerii cererii formulate sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv devine susceptibilă de recurs dacă a fost pronunţată după publicarea deciziei Curţii Constituţionale [20 iulie 2017]."

Aşadar, potrivit Curţii Constituţionale, efectele propriei decizii se produc doar asupra hotărârilor pronunţate după data publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, respectiv după data de 20 iulie 2017. Decizia nr. 369/2017 nu produce efecte în privinţa hotărârilor pronunţate anterior datei de 20 iulie 2017, ceea ce înseamnă că nu este deschisă, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. şi în considerarea Deciziei nr. 369/2017, calea revizuirii împotriva unei asemenea hotărâri.

Or, Decizia nr. 4458 din 3 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, vizată de hotărârea ce face în speţă obiectul cererii de revizuire - Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de B. şi A., este anterioară datei de 20 iulie 2017, pronunţată fiind la data de 3 noiembrie 2016.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 nu produce efecte în privinţa deciziei Curţii de Apel Craiova, în sensul că aceasta nu devine susceptibilă de recurs ca urmare a declarării neconstituţionalităţii art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât Decizia nr. 369/2017 nu ar permite o altă soluţie decât respingerea recursului ca inadmisibil, soluţie ce a fost efectiv adoptată prin Decizia nr. 316 din 16 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu este întrunită o cerinţă de admisibilitate a revizuirii pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. şi, întrucât neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate este suficientă pentru conturarea concluziei inadmisibilităţii, din moment ce acestea trebuie întrunite în mod cumulativ, urmează a se respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 316 din data de 16 februarie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - CL