Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1336/2019 AI generated

Extraordinary appeal against jurisdiction declination in land possession dispute held inadmissible

Case Number Decizia nr. 1336/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's extraordinary appeal (contestație în anulare) as inadmissible, thereby upholding the prior decision that declined jurisdiction in favor of the Court of Appeal; the plaintiff prevailed on no issues. The dispute originated from a civil action seeking possession of specific land plots against local land commission authorities, which was rejected by the first-instance court and upheld on appeal, leading to a subsequent declination of jurisdiction by the High Court when it determined the case fell within the competence of the lower appellate court. The decisive legal basis for the final ruling is Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions declaring a court incompetent are not subject to any form of judicial challenge, combined with the principle of legality of appeals under Article 457, rendering the plaintiff's attempt to attack the procedural declination order via an extraordinary appeal legally impermissible.

Legislator headnote

AI generated

art. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 317 C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 134/2010, art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 22 alin. (4) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ; Extraordinary appeal against jurisdiction declination in land possession dispute held inadmissible: The dispute originated from a civil action seeking possession of specific land plots against local land commission authorities, which was rejected by the first-instance court and upheld on appeal, leading to a subsequent declination of jurisdiction by the High Court when it determined the case fell within the competence of the lower appellate court. The decisive legal basis for the final ruling is Article 132(3) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions declaring a court incompetent are not subject to any form of judicial challenge, combined with the principle of legality of appeals under Article 457, rendering the plaintiff's attempt to attack the procedural declination order via an extraordinary appeal legally impermissible.

Keywords

AI generated
declining of jurisdiction civil dispute principle of legality land law procedural orders extra-territoriality

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Establishes that decisions on jurisdictional declination are not subject to any appeal, forming the basis for declaring the annulment appeal inadmissible.

art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Cited in the dispositive section as a procedural provision governing the resolution of the annulment appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

Prin Sentinţa civilă, nr. 6912 din 18 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost respinsă acţiunea civilă, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Popricani de fond funciar, prin primar şi Primarul comunei Popricani, având ca obiect obligarea pârâţilor la punerea sa în posesie cu suprafeţele de teren de 0,16 ha şi respectiv de 1,36 ha teren, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii şi penalităţi.

Prin Decizia civilă, nr. 1364 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia de declinare nr. 63 din 1 martie 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 martie 2018 şi trimis, spre soluţionare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2.

Prin Rezoluţia din data de 29 martie 2018, s-a fixat termen de judecată la 29 mai 2018, în vederea discutării competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în judecarea cererii de recurs.

La termenul menţionat, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, în raport de dispoziţiile art. 97 pct. (1) coroborate cu art. 5 alin. (3) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ., iar prin Decizia civilă, nr. 2121 din 29 mai 2018, s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Împotriva Deciziei nr. 2121 din data de 29 mai 2018, reclamanta A. a formulat contestaţie în anulare.

II. Motivele constestaţiei în anulare

Contestatoarea arată că, în temeiul art. 317 C. proc. civ., formulează contestaţie în anulare - cale extraordinară de atac -, întrucât în mod nelegal şi netemeinic, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.

Preliminar, se impun anumite precizări în ceea ce priveşte legea procesuală aplicabilă.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 16 ianuarie 2017, prin urmare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (15 februarie 2013).

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 şi ale art. 3 din Legea nr. 76/2012 privind aplicarea Legii nr. 134/2010, pricina de faţă, din perspectiva dreptului procesual, este guvernată de noul C. proc. civ., contrar celor ce reies din susţinerile contestatoarei privind incidenţa C. proc. civ. de la 1865, dată fiind trimiterea acesteia la prevederile art. 317 C. proc. civ.

Contestatoarea nu indică în mod explicit, nici din perspectiva C. proc. civ. anterior, ipoteza legală pentru promovarea contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor irevocabile, având în vedere că legea reglementa două motive pentru formularea unei contestaţii în anulare obişnuite: art. 317 alin. (1) pct. 1 - lipsa de procedură la termenul când pricina a fost judecată şi, respectiv pct. 2 - încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă, cea din urmă normă având corespondent în C. proc. civ. în vigoare, în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 care prevăd astfel: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. Hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia."

Constatându-se că prin Decizia civilă, nr. 2121 din 29 mai 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a declinat, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantă împotriva Deciziei civile nr. 1364 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, se poate concluziona, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., că reclamanta A. a promovat prezenta contestaţie în anulare în considerarea dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., nemulţumită fiind de stabilirea instanţei competente pentru soluţionarea recursului, prin decizia de declinare a competenţei.

Soluţionarea excepţiilor de necompetenţă este reglementată de prevederile art. 132 C. proc. civ., iar în economia acestui text, alin. (3) stabileşte că: "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitatea jurisdicţională competent."

Ca atare, în aplicarea normei anterior citate, Înalta Curte, în temeiul art. 247 alin. (1) C. proc. civ., la termenul de azi, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, având în vedere că hotărârea de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, indiferent dacă este vorba despre căi de atac ordinare (apelul) sau extraordinare, de reformare (recursul) ori de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea).

Principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ. presupune nu numai faptul că hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, dar şi împrejurarea că nu pot fi exercitate căi de atac pe care legea le exclude, astfel cum este norma de la art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, se va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare şi văzând şi prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2121 din data de 29 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - CL