Municipality's appeal fails: mayor lacked competence in former owners' preemption right dispute; lower annulment upheld.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 730 din 12 septembrie 2003 a Tribunalului Timiș, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de B.M.I. și M.I.M. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timișoara, dispunându-se anularea deciziei nr. 16 din 7 ianuarie 2003 prin care s-a dispus respingerea cererii de exercitate a dreptului de preemțiune formulate de reclamante, deoarece nu a fost înaintată persoanei precizate în Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși notificările au fost înregistrate corect la Judecătorie, ele au ajuns din eroare la Primărie, care în loc să le trimită celor cărora le erau adresate, le-a rezolvat pe fond, prin respingere fără a avea competență în acest sens.

Apelul declarat de Primarul municipiului Timișoara împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 195 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că procedura prevăzută de art. 44 din Legea nr. 10/2001 vizează exclusiv persoana fostului chiriaș devenit proprietar în baza Legii nr. 112/1995, astfel că în mod greșit Primarul municipiului Timișoara s-a pronunțat asupra acestor notificări, în loc de a le comunica persoanelor notificate.

Împotriva acestei hotărâri, Primarul municipiului Timișoara a declarat recursul de față, susținând că instanța de apel a dat o greșită interpretare prevederilor cuprinse în art. 44 din Legea nr. 10/2001 și că prin soluționarea notificării prin actul administrativ a cărui anulare se solicită, dreptul de preemțiune al celor în cauză nu a fost încălcat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins, în raport de cele ce urmează.

Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 chiriașii cărora, în temeiul art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 112/1995 li s-a vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau, au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptățită, fost proprietar al acelei locuințe.

În alin. (3) al aceluiași text se prevede că în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, persoana îndreptățită trebuie să notifice chiriașului dobânditor intenția de a cumpăra locuința și adresa unde poate fi găsită.

În temeiul acestor prevederi legale, contestatoarele au adresat notificări celor 3 familii care au cumpărat parte din imobilul situat în Timișoara.

Și întrucât notificările au ajuns din eroare la Primarul municipiului Timișoara, deși erau adresate diverselor persoane, soț și soție cu domiciliul în Timișoara, Primăria a înțeles să emită o dispoziție de respingere a cererii de exercitare a dreptului de preemțiune.

Această dispoziție este cu evidență nelegală, întrucât prevederile legale aplicabile, redate mai sus circumscriu dreptul de preemțiune al fostului proprietar numai în raport cu noul proprietar, fost chiriaș al locuinței, fără intervenția sau aportul vreunei autorități. Așa fiind Primăria nu avea competența de a respinge cererea de exercitare a dreptului de preemțiune, cu atât mai mult cu cât notificarea nici nu-i fusese adresată.

De aceea recursul de față urmează a fi respins, fiind în afara criticii decizia recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 195 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta la 2.300.000 lei cheltuieli de judecată către intimatele – reclamante B.M.I. și M.I.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.