Annulment of civil appeal for failure to frame grounds within statutory casation criteria

Analizând recursurile în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursurile se resping fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Cluj, pârâta A. S.A. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 mai 2018, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa ... şi procesul-verbal de repartizare.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de limitare a prejudiciului, mărind prejudiciul suferit prin fapta proprie, astfel că nu se justifică o parte din despăgubirile materiale solicitate, întrucât nu sunt o consecinţă directă şi firească a faptei ilicite.

De asemenea, a susţinut că, prin raportare la prevederilor art. 1385 alin. (2) C. civ., se pot acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică, însă, în speţă, prejudiciul viitor nu este cert.

Referitor la cuantumul daunelor morale, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, raportat la prevederile art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, puse în aplicare prin Ordinul nr. 14 din 29 noiembrie 2011, conform cărora, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Astfel, recurenta-pârâtă a solicitat reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate tuturor reclamanţilor, cu consecinţa reducerii acestora în limitele practicii judiciare naţionale şi cu luarea în considerare a aspectelor particulare relevante şi obiective ale speţei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

La data de 30 iulie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I, a fost înregistrat recursul incident formulat de reclamanţii B., C., D., E., F., D. şi G..

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate (în principal, în parte, iar în subsidiar, în întregime) şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

În motivarea cererii de recurs, au arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât Curtea de Apel Cluj a admis apelul pentru alte motive decât cele invocate şi, astfel, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii şi principiul devoluţiunii apelului.

Au mai apreciat recurenţii-reclamanţi că, prin decizia atacată, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, s-a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) şi cele ale art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat).

Având în vedere motivele expuse, recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, în ceea ce priveşte soluţia asupra daunelor materiale.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia că, prin hotărârea atacată, s-au încălcat dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea, în întregime, a hotărârii instanţei de apel, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Învestită cu soluţionarea recursurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea unui supliment la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursurilor, în cuprinsul căruia s-a avut în vedere faptul că, prin raportul iniţial, s-a constatat că cererile de recurs cuprind menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) lit. a), c), d) şi e) C. proc. civ. şi că modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., astfel că s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

În suplimentul la raport s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, iar cererile de recurs sunt formulate în termenul legal.

S-a mai reţinut că, în raport de temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii recursurilor şi să aprecieze cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi recurenţii-reclamanţi în motivele de casare prevăzute, în mod limitativ, de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi asupra incidenţei dispoziţiilor art. 491 cu trimitere la art. 472 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Constatând că suplimentul la raport întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., completul de filtru nr. 10 a dispus, prin Rezoluţia din data de 3 aprilie 2019, comunicarea suplimentului la raport părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, suplimentul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor, care nu au depus punct de vedere la acesta.

Prin Rezoluţia din data de 17 mai 2019, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 19 iunie 2019, completul de filtru nr. 10, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursurilor.

Examinând recursurile din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că exigenţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată.

În speţă, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de pârâta A. S.A. au fost încadrate doar formal în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în fapt criticile vizând, pe de o parte, aspecte ce ţin de cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, iar pe de altă parte, de impactul pe care accidentul îl are asupra persoanei vătămate şi criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea despăgubirilor morale.

Procedând într-o astfel de manieră, recurenta-pârâtă nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate şi nu a formulat critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii, iar reluarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurenta-pârâtă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul principal formulat de pârâta A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Ca o consecinţă directă a anulării recursului principal, Înalta Curte va constata că recursul incident formulat de reclamanţii B., C., D., E., F., D. şi G. împotriva aceleiaşi decizii a rămas fără efect, în considerarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.", aceste prevederi fiind aplicabile şi în calea extraordinară a recursului, potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal formulat de pârâta A. S.A. şi recursul incident formulat de reclamanţii B., C., D., E., F., D. şi G. împotriva Deciziei civile nr. 85 din data de 13 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - CL